Iliaș Rareș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Chipul lui Iliaş II Rareş de pe tabloul votiv al bisericii Mănăstirii Probota

Iliaș Rareș (n. 1531 – d. 1562) a fost domn al Moldovei între 3 septembrie 1546 - 11 iunie 1551. Urcă pe tron după moartea tatălui său. Era fiul mai mare al lui Petru Rareș și al Elenei (aceasta era de neam sârbesc).

În timpul domniei lui, Moldova are liniște din partea polonezilor în urma reînnoirii tratatului de alianță cu Sigismund I al Poloniei. Întreprinde o expediție în Transilvania, din ordin turcesc, împreună cu Mircea Ciobanul al Munteniei, care era cumnatul său, împotriva germanilor și a episcopului Martinuzzi, însă expediția este mai mult simulată și fără a avea un rezultat. Restul domniei este un lung lanț de petreceri și desfătări cu tinerii săi sfetnici turci.

În cele din urmă, fiind mai mult atras de petreceri decât de domnie, abdică în favoarea fratelui său Ștefan al VI-lea Rareș, se duce la Constantinopol și se turcește, luând numele de Mehmet, și devine pașă de Silistra în 1551. Fiind exilat la Bursa, moare, probabil otravit, 1562.

Chipul lui Iliaș Rareș a fost zugrăvit în tabloul votiv al bisericii Mănăstirii Probota, ctitorită în 1530 de tatăl său. După trecerea sa la islamism, fața lui Iliaș din tabloul votiv de la Probota a fost înnegrită. [1]

Note[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
Petru Rareș
Domn al Moldovei
1546 - 1551

Succesor:
Ștefan Rareș