Constantin Ipsilanti

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Constantin Ipsilanti

Constantin Ipsilanti (n. 1760 - d. 1816), a fost domnitor în Moldova: 8 martie 1799 - 4 iulie 1801, octombrie 1806 - noiembrie 1806 și al Munteniei: 1 septembrie 1802 - august 1806. A mai fost administrator al Munteniei sub ocupația rusească: 27 decembrie 1806 - 31 mai 1807 și 8-28 august 1807.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A fost fiul lui Alexandru Vodă Ipsilanti și tatăl lui Alexandru Ipsilanti Eteristul. Și-a început cariera ca toți fanarioții, devenind dragoman al Porții, pe vremea celei de-a doua domnii a tatălui său în Țara Românească (1769 -1797). Făcând în această calitate numeroase servicii Rusiei și Angliei, adversarele Franței, ajunge prin concursul acestora pe tronul Moldovei (1799). Nu se poate menține mult timp, tocmai din cauza prea accentuatului său rusofilism și este destituit (1801). Reîntors la Constantinopol, continuă cu uneltirile și casa sa ajunge cuibul agenților și intrigilor moscovite, care căutau să-și reîntroneze omul lor.

Convenția ruso-turcă din 1802, a dat drept rușilor să se amestece în numirea, menținerea și destituirea domnitorilor, prevăzându-se tot în interes moscovit și fixarea domniilor pe o perioadă de 7 ani. În aceste condiții, Constantin ajunge pe tronul Munteniei. La început, ca om al Rusiei, ia câteva măsuri salutare: îi recheamă pe exilați și achită datoriile țării la Constantinopol, cu scopul de a suprima marile dări. Însă, în curând pune noi dări care apasă țara. Acestea precum și marele incendiu al capitalei, groaznicele inundații din acea vreme, apoi jafurile pazvangiilor din Vidin, care au amenințat chiar Bucureștiul, și cheltuielile lui Vodă, determinate de jocurile politice externe: serbări și daruri când ambasadorul rus trecea prin București, când unor englezi, chiar și ambasadorului și consulului Franței; întreținea emisari-spioni în Europa pentru a i se raporta totul; alimentarea răscoalelor din Imperiul Otoman, pasvangii, sârbii, pașa din Rusciuc; risipa sfetnicilor săi, aventurieri francezi ca Gaspari, secătuiesc țara. Cu tot tratatul din 1802 și cu toată protecția rusească, Poarta înțelege trădarea lui Constantin, care lucra ca Principatele române să intre sub influența rusească, îl destituie și vrea să-l omoare. Deoarece Rusia și Anglia protestează energic, Turcia îi dă pace însă nu-și poate relua tronul pentru că din cauza relațiilor tensionate ruso-turce, izbucnește războiul. Numai după ce rușii ocupă Principatele Române și Bucureștiul în decembrie, Constantin revine la conducere, fiind însărcinat cu administrarea Moldovei (octombrie - noiembrie 1806). Pentru că țara era sărăcită, iar rușii cereau tot timpul bani, el se refugiază în 1809 la Sankt Petersburg, de unde nu se mai întoarce, murind în 1816.

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Principele Constantin Ypsilanti: 1760-1816, Vladimir Mischevca, Periklis Zavitsanos, Editura Civitas, 1999

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Constantin Ipsilanti


Predecesor:
Alexandru Callimachi
Domnitor al Moldovei
1799 - 1801

Succesor:
Alexandru Suțu


Predecesor:
Alexandru Suțu
Domnitor al Țării Românești
1802 - 1806

Succesor:
Alexandru Suțu


Predecesor:
Alexandru Suțu
Domnitor al Țării Românești
1806 - 1807

Succesor:
Ocupație rusă