Dumitrașcu Cantacuzino

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pentru alte persoane cu numele respectiv, vedeți Dumitrașcu.
Pentru alte sensuri, vedeți Cantacuzino.
Dumitrașcu Cantacuzino
Date personale
Născut1620 Modificați la Wikidata
Decedat1686 (66 de ani) Modificați la Wikidata
Constantinopol, Imperiul Otoman Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Domn al Moldovei (1x)
Domnienoiembrie 1673
PredecesorȘtefan Petriceicu
SuccesorȘtefan Petriceicu
Domn al Moldovei (2x)
Domniefebruarie 1674 – 10 noiembrie 1675
PredecesorȘtefan Petriceicu
SuccesorAntonie Ruset
Domn al Moldovei (3x)
Domnie8 februarie 1684 – 25 iunie 1685
PredecesorȘtefan Petriceicu
SuccesorConstantin Cantemir

Dumitrașcu Cantacuzino (alternativ: Dumitrașco, poreclit: Țarigrădeanul; n. 1620 – d. 1686, Constantinopol, Imperiul Otoman) a fost domnul Moldovei în trei rânduri[necesită citare].

Viață[modificare | modificare sursă]

Era fiul marelui vistiernic Mihai Cantacuzino. Între 1673-1674 a fost capuchehaia lui Ștefan Petriceicu la Înalta Poartă.[1]

Dumitrașcu l-a pârât împreună cu Stroe Leurdeanu pe postelnicul Constantin Cantacuzino la Grigore I Ghica, ceea ce a dus la uciderea postelnicului în 1663.

Prima domnie a lui a rămas în memoria oamenilor prin jaful cumplit al tătarilor, care au iernat în țară pentru a respinge o eventuală invazie a polonezilor.[necesită citare]

În 1674, Dumitrașcu Cantacuzino a distrus parte din zidurile cetăților Suceava, Neamț și Hotin, la ordinul Porții.[2]

În a doua parte a secolului al XVII-lea, Dumitrașcu Cantacuzino a înlocuit sistemul de impunere a cislei[3] cu așa zisele hârtii care se dădeau pe fețele oamenilor (dări individuale).[3] Pe aceste hârtii se treceau numele locuitorilor, porecla (nu exista nume de familie), satul și suma datorată visteriei.[3] Locuitorii aveau obligația să poarte aceste hârtii cu ei pentru a putea fi oricând controlați dacă și-au plătit birul.[3]

A doua domnie a fost rău încercată de o foamete excesivă, astfel încât se spune că oamenii mureau de foame pe stradă, iar lupii intrau în orașe și mâncau cadavrele rămase neîngropate; (16 ocale de grâu costau un galben, ocaua de unt un galben, găina un leu). Dumitrașcu Cantacuzino a murit la Constantinopol, în mare mizerie.[necesită citare]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Stoicescu, Nicolae (), Dicționar al Marilor Dregători din Țara Românească și Moldova în sec. XIV-XVII, București: Editura enciclopedică română, p. 135 
  2. ^ Maxim, Mihai (), O istorie a relațiilor româno-otomane, cu documente noi din arhivele turcești, Brăila: Editura Istros a Muzeului Brăilei, p. 421 
  3. ^ a b c d Nicolae Stoicescu, „Birul” (I), Dicționar istoric, în Magazin Istoric, iulie 1972, pag. 83

Vezi și[modificare | modificare sursă]