Constantin Cantemir

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Imaginea lui Constantin Cantemir pe o marcă poștală din Republica Moldova

Constantin Cantemir (n. 1612 - d. 1693) a fost domn al Moldovei între 25 iunie 168527 martie 1693. A fost tatăl lui Antioh și Dimitrie Cantemir.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Cantemireștii, conform chiar opiniei lui Dimitrie Cantemir, erau „coborâtori din vechiul neam al Cantemireștilor... de la Crâm”. Această idee este preluată de Alexandru D. Xenopol: „Cantemireștii sunt de origine tătari, după cum arată chiar numele lor: Han Temir”. Conform acestei opinii, Teodor este primul reprezentant al familiei, care în timpul domniei lui Ștefan cel Mare ar fi trecut în serviciul Țării Moldovei, fiind miluit de către domn cu o slujbă și moșii în sudul țării. Ulterior, după ce tătarii cuceresc pământurile respective, Teodor primește trei moșii în ținutul Fălciu și administrarea ținutului Codru.

Cariera militară i-a adus recunoașterea și respectul dușmanilor, boierilor locali, dar și al suzeranului. A deținut cu precădere mai multe dregătorii: “mai întâi vornic de Bârlad (1664-1668), apoi armaș (1668-1672), serdar (1672-1681) și mare clucer (1681-1684)”.Cu toate că era fidel Porții, în domeniul politicii interne s-a manifestat contra domniilor fanariote. Faptul a fost unul din principalele argumente pentru Șerban Cantacuzino, domnul Țării Românești, de a-l susține pe Cantemir la domnie. Dar au existat și alte argumente. Cantemir era un bun militar și această calitate putea fi folosită de coaliția cruciată a creștinătății, dorită de Șerban Cantacuzino. De altfel era în vârstă și nu mai avea mult de trăit, dar prin intermediul lui, cu o reputație înaltă la Poartă, se putea scăpa de domniile fanariote.

Viitorul domn al Țării Moldovei s-a născut la 8 noiembrie 1612 în localitatea Silișteni. Rămânând fără părinți și cu moșiile pustiite de tătari, tânărul Cantemir se înrolează ca mercenar în armata polonă unde s-a aflat în serviciu la doi regi – Vladislav și Jan Cazimir „...A servit timp de șaptesprezece ani în armata polonă, ajungând „rotmistru”, sau căpitan de cavalerie”. S-a evidențiat în bătăliile cu suedezii. În Polonia a făcut cunoștință cu Langlois Franзois (gravor francez), care l-a găzduit pe Cantemir la Paris în perioada 1643 – ianuarie 16478.[1]

Domnie[modificare | modificare sursă]

Constantin și Antioh Cantemir

A ajuns pe tron la bătrânețe, la vârsta de 73 de ani. A fost viteaz, dar incult. A participat la luptele dintre polonezi, austrieci și turci, ducând o politică oportunistă. Era de partea turcilor, dar le comunica regelui polonez Sobieski și austriecilor, planurile acestora. Dușman al partidei poloneze din Moldova, face marea greșeală de a-i ucide pe logofătul Miron Costin și hatmanul Velicico Costin. Fiindu-i în primejdie tronul, din cauza intrigilor lui Constantin Brâncoveanu al Țării Românești, se decide să susțină politica turcească. Se îngrijește să dea o educație bună fiilor săi Antioh Cantemir și Dimitrie Cantemir. Acesta din urmă a scris chiar o carte apologetică în limba latină „Vita Constantini Cantemiri”, de fapt o tentativă de a explica decizia de a-l ucide pe cărturarul Miron Costin.

Petre P. Panaitescu arăta că „În împrejurările specifice în care a scris Dimitrie Cantemir viața tatălui său, el nu putea face operă de cronicar obiectiv, chiar sentimentele fireș ale unui fiu față de părintele său îl sileau să înfrumusețeze, să înnobileze figura morală a lui Constantin Vodă”. Constantin C. Giurescu, probabil în baza informației preluată din I. Neculce, consideră că domnul „Constantin Cantemir era dintr-un neam modest de răzeși, din satul Silișteni, în județul Fălciului”. Ștefan S. Gorovei este de părere că C. Cantemir este născut într-o familie de boiernași din Țara de Jos, un strămoș al căreia, Pătru Silișteanu, este menționat încă în documentele de pe timpul lui Ștefan cel Mare.[1]

În timpul domniei lui, Moldova a suferit o invazie a tătarilor și polonezilor, dar și biruri grele. Despre el, cronicarul Ioan Neculce scrie astfel: „Carte nu știa și numai iscălitura o învățase a o făcea; mânca bine și bea bine'”.

Note[modificare | modificare sursă]