Nicolae Mavrocordat

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Portret oficial
NicolaeMavrocordatCoA.png
Nicolae Mavrocordat și familia sa, tablou votiv din Biserica Stavropoleos.
Nicolae Mavrocordat pe un timbru din Republica Moldova

Nicolae Mavrocordat (n. 3 mai 1680, Constantinopol - d. 3 septembrie 1730, București) a fost domn al Moldovei de două ori: 17 noiembrie 1709 - noiembrie 1710 și 1711 - 5 ianuarie 1716 și al Țării Românești tot de două ori: 21 ianuarie 1716 - 25 noiembrie 1716 și martie 1719 - 3 septembrie 1730.

Domnii[modificare | modificare sursă]

S-a născut la 3 mai 1680 la Constantinopol și era fiul lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul. Prin bunica sa, fiica lui Alexandru Iliaș, se înrudea și cu familia domnitoare. Era un om învățat, știa mai multe limbi străine, studiase filosofia și teologia, iar in țară a învățat și românește.

În prima domnie a debutat prin asuprirea boierilor și protejarea țăranilor. Dușmanii lui au folosit nemulțumirile boierilor și pârile regelui Suediei, Carol al XII-lea, și au obținut înlocuirea lui cu Dimitrie Cantemir în 1710, pentru ca sa fie reîntronat în 1711, după ce Dimitrie Cantemir a fugit în Rusia. În timpul acestei domnii a obținut expulzarea oștilor suedeze și poloneze, care deveniseră o adevărată pacoste pentru Moldova.

În 1716, după uciderea lui Ștefan Cantacuzino, a fost trecut pe tronul din București, unde, datorită înrăutățirii relațiilor dintre turci și nemți, turcii aveau mare nevoie de el acolo. Izbucnind în curând războiul turco - austriac (1716 - 1718), Nicolae a ucis câțiva boieri care erau partizani ai nemților și l-a exilat în Turcia pe mitroplolitul Antim Ivireanu, care a și fost omorât acolo. Deoarece Nicolae a fost prins și dus la Sibiu, în locul său, turcii îl numesc pe Ioan Mavrocordat. După Pacea de la Passarowitz din 1718, și moartea lui Ioan Mavrocordat, Nicolae primește tronul din nou, bucurându-se pe lângă încrederea turcilor, de o domnie lungă și liniștită. Deși favoriza elementul grecesc, pe care se putea sprijini mai mult, printr-o bună administrare a țării, prin obținerea scăderii tributului față de turci, prin purtarea prietenoasă față de boieri, prin scăderea anumitor dări, a câștigat încrederea și mulțumirea țării. A construit lângă București, Mănăstirea Văcărești, a obligat episcopia din Bacău să aibă o școală grecească și slavonească în schimbul veniturilor acordate. A murit de ciumă la 3 septembrie 1730 în București și e înmormântat la Mănăstirea Văcărești. Fiind un eminent literat, a scris lucrările: Sfaturi (manuscris), Despre datorii (tipărită la Londra), Cuvânt împotriva nicotinei (Iași, 1786), Precuvântări la actele patriarhalicești (manuscris).

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

T. Dinu, Dimitrie Cantemir și Nicolae Mavrocordat - rivalități politice și literare la inceputul secolului XVIII, Editura Humanitas, București, 2011


Predecesor:
Ioan Buhuș
Domn al Moldovei
1709 - 1710

Succesor:
Dimitrie Cantemir


Predecesor:
Ioan Mavrocordat
Domn al Moldovei
1711 - 1716

Succesor:
Mihai Racoviță


Predecesor:
Ștefan Cantacuzino
Domn al Țării Românești
21 ian. 1716 - 25 nov. 1716

Succesor:
Ioan Mavrocordat


Predecesor:
Ioan Mavrocordat
Domn al Țării Românești
1719 - 1730

Succesor:
Constantin Mavrocordat