Ioan Mavrocordat

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Ioan A. Mavrocordat, (n. 23 iulie 1684 la Constantinopol. d. 23 noiembrie 1719 la București) a fost caimacam în Moldova: 7 octombrie 1711 - 16 noiembrie 1711 și domnitor în Muntenia: 2 decembrie 1716 - 6 martie 1719.

Este fiul lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul și frate cu Nicolae Mavrocordat. A devenit caimacam în Moldova după plecarea lui Dimitrie Cantemir în Rusia, pentru ca mai apoi să devină dragoman al Porții. Domnia în Țara Românească o obține după ce fratele său este prins de austrieci. În timpul războiului turco-austriac (1716 - 1718), cei mai mulți dintre boierii munteni fugiseră în Transilvania și cereau împăratului austriac, alipirea țării la Austria și numirea lui Gheorghe, fiul lui Șerban Cantacuzino ca domnitor. Ioan, văzând succesele austriece, a început tratative secrete cu aceștia, cărora le oferea Oltenia și un tribut anual. Aceste tratative l-au ferit de multe neplăceri în timpul războiului. Însă, în timpul Păcii de la Passarowitz din 1718, ca mijlocitor între cele două părți, și-a îndreptat din nou politica împotriva Austriei, câștigând astfel simpatia turcilor și menținându-și domnia. Din păcate, a murit la scurt timp, în 1719.


Predecesor:
Caimacam Lupu Costachi
Caimacam al Moldovei
1711 - 1711

Succesor:
Nicolae Mavrocordat


Predecesor:
Nicolae Mavrocordat
Domnitor al Țării Românești
1716 - 1719

Succesor:
Nicolae Mavrocordat