Ioan Potcoavă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ioan Potcoavă
Domn al Moldovei
----
Domnie 18 noiembrie - decembrie 1577
Decedat 16 iunie 1578
Predecesor Petru Șchiopul
Succesor Petru Șchiopul

Ioan Potcoavă sau Nicoară Potcoavă[1] (d. 16 iunie 1578), a fost domn al Moldovei între 18 noiembrie și decembrie (între 28 și 30) 1577[2]. A fost frate după mamă cu Ioan Vodă cel Viteaz.

Nume[modificare | modificare sursă]

Înainte de domnie a fost cunoscut printre cazacii din Ucraina ca Ivan Serpeaha, poreclit Pidkova (Potcoavă), datorită forței sale fizice, care îi permitea să rupă sau să îndoaie o potcoavă de fier. Nunțiul papal din Polonia, Laureo, îl descrie la 1578: El, după cât mi se spune, de acei care l-au văzut, e de vârstă între treizeci și cinci și patruzeci de ani, blond, frumos și poartă, cum e obiceiul voievozilor moldoveni, o barbă foarte lungă: i se zice Podkowa, care în polonă înseamnă potcoavă, fiind atât de voinic, încât cu mâinile rupe o potcoavă.[3][4] Cronica ucraniană spune: pe acest Ioan, cazacii zaporojeni îl numiră Potcoavă, deoarece el îndoia cu puterea lui potcoave de cai, în fața lor[5].

În folclorul ucranian apare și cu numele de Ivasenko Serpeaha. Serpeaha fiind reproducerea numelui său armenesc Serpega, care în spațiul polon apare ca Seripcov sau Serepcovici.[6][7]

Numele său armenesc de botez a fost Carabied sau Garabet[8], dar a avut și un prenume românesc Nicoară care apare consemnat în legătură cu moartea sa în registrele orașului Liov: Nikora Podkowa.[9]

Domnie[modificare | modificare sursă]

Înainte de domnie a fost hatmanul cazacilor de la Praguri. Vitejia lui l-a făcut idolul popoarelor vecine. L-a răsturnat de pe tron pe Petru Șchiopul, care fusese chemat la domnie de boierime, însă turcii nu l-au recunoscut ca domn (Nicoară era pe jumătate armean și frate cu rebelul Ioan Vodă) și i-au ridicat pe polonezi și munteni împotriva lui. În final, turcii au trimis în Moldova o oaste având în frunte mai mulți pași (din Silistra, Nicopol, Vidin și Bender), precum și un detașament de oaste muntenească, care îl înving și îl ucid pe Ioan Potcoavă la 1 ianuarie 1578, reîntronându-l pe Petru Șchiopul.[10] Conform altor surse, Ioan Potcoavă a fost luat prizonier de către polonezi și dus la Liov), unde a fost decapitat la 16 iunie 1578.[11]

Ulterior, Ioan Potcoavă (sau Ioan Pidkova, cum îi spun ucrainenii) a devenit un erou popular, amintit în cântecele de vitejie și în legendele despre cazacii de pe Nipru.[12]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ A se vedea romanul omonim al lui Mihail Sadoveanu
  2. ^ Constantin Rezachevici - Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 - 1881, Volumul I, Editura Enciclopedică, 2001, p. 713
  3. ^ Eudoxiu Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor, p. XXXIV și nota 4, București
  4. ^ A. Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei și Țării Românești, II, București, p. 154
  5. ^ Mihail Dan, Știri privitoare la istoria Țărilor Române în cronicile ucrainiene, în „Studii și materiale de istorie medie”, București, Brăila, II (1957), p. 284
  6. ^ Legenda Serpegăi, în „Anuarul Institutului de Istorie din Iași”, I (1936), voi. III, p. 81-82
  7. ^ Magdalena László-Kuțiuk, Exotica limitrofă. Studii comparate româno-ucrainiene, București, 1997, p. 78-84
  8. ^ Dinu C. Giurescu, Ion vodă cel Viteaz, ed. a II-a. București, 1966, p. 27
  9. ^ Eudoxiu Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor, p. XI, XXXIV și nota 3, București
  10. ^ Alexandru D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, vol. V, Editura Cartea Românească, București, 1925, pp. 109-110.
  11. ^ Constantin Rezachevici, Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 - 1881, vol. I, Editura Enciclopedică, București, 2001, p. 718.
  12. ^ Cum a ajuns Nicoară Potcoavă idolul ucrainenilor, 23 decembrie 2011, Claudiu Padurean, România liberă.

Vezi și[modificare | modificare sursă]



Predecesor:
Petru Șchiopul
(prima oară)
Domn al Moldovei
18 noiembrie -
între 28 decembrie și 30 decembrie 1577

Succesor:
Petru Șchiopul
(a doua oară)