Alexandru Hangerli

Alexandru Hangerli a fost domn al Moldovei între 7 martie 1807 și 24 iulie 1807.

Domnia lui Alexandru Hangerli

În primăvara anului 1807, pe când Moldova era invadată de trupele rusești în veșnica și obsedanta lor luptă cu tot ce era turcesc sau legat de Imperiul Otoman (iar Moldova era desigur), Poarta numește la Iași ca domnitor pe Alexandru Hangerli „un om de încredere”, care nu și-a plătit domnia cu pungi de aur, ci dimpotrivă fusese plătit de turci, pentru a-și duce cu bine misiunea la sfârșit.

Fusese dragoman al Porții, probabil reprezentant al fostului domnitor al Munteniei, Constantin Hangerli (1797-1799), fiu, frate sau văr al acestuia și fusese trimis ca domnitor în Moldova într-o perioadă delicată pentru Turcia, într-o situație internațională tulbure, pentru că știindu-l de multă vreme, turcii îl socotiră potrivit pentru noua misiune, capabil și mai ales de încredere. Doar că drept mulțumire, acesta trece după vreo trei luni de partea rușilor, refugiindu-se în Ucraina. Ulterior Hangerli s-a stabilit la Varșovia, unde-și clădise o frumoasă casă din lemn, dar din păcate aceasta fusese distrusă de un incendiu, ocazie cu care a ars și un dicționar greco-turc la care muncise multă vreme. Însă cu răbdare și pasiune s-a apucat să-l refacă, ajungând să-l tipărească în cele din urmă.

Fusese căsătorit cu Smaranda, fiica fostului domnitor al Moldovei, Grigore Callimachi și a doamnei Elena.

Alexandru Hangerli s-a stabilit în cele din urmă în Germania cu familia, unde fiul acestora s-a naturalizat german, astfel filonul acestui neam de greci pierzându-se .

Primul domn din această familie, a fost însă Constantin Hangerli, fost domnitor al Munteniei, numit de turci tot legat de o problemă delicată, turcii având pe atunci mari probleme cu bandele lui Pazvantoglu, care jefuiau pe atunci întreaga regiune a Dunării din Bulgaria și Țara Românească și deși turcii care mai avură asemenea situații, încercară un compromis cu puternicele forțe ale bandițiilor înarmați, momindu-l pe Pasvantoglu cu onoarea de pașă de Vidin iar pe oamenii săi cu iertarea și încorporarea în armata otomană, dar fără succes, că astfel acesta devenind și mai puternic și mai agresiv și ajungând să amenințe atât Bucureștiul cât chiar și Istanbulul.

În acest scop, Poarta organizează o mare armată de represalii de vreo sută de mii de oșteni, conduși de capudan-pașa Cuciuc Hussein, care trebuiau aprovizionați cu cele necesare, iar pentru a garanta aprovizionarea sigură a acestora cu alimente furaje și cai mazilește pe fostul domn socotit slab pentru o asemenea misiune grea și numește în loc pe Constantin Hangerli.

Constantin Hangerli și-a început domnia prin măsuri dure de colectare a proviziilor pentru trupele otomane anti-Pazvantoglu și apoi prin inventarea suplimentară a nenumărate dări, pentru propria căpătuire, ca de pildă „văcăritul”, dare desființată și blestemată chiar de patriarhia de la Constantinopol .

Faptele sale au condus la mari tulburări în țară și revolte prin sate, la care s-a adăugat situația dezastruasă ca urmare a punerii pe fugă a uriașei armate de o sută de mii de oșteni ai turcilor, de către cei opt mii de oameni ai vestitelor bande ale lui Pazvantoglu.

Această situație determină pe sultan să hotârască mazilirea domnului de la București inclusiv sentința de condamnare astfel trimise către finele anului 1799 capugiul însoțit de un călău, să-i ia capul. Sentința a fost îndeplinită, iar trupul decapitat a fost înmormântat în biserica sfântul Spiridon Nou din București iar capul depus la porta seraiului din Istanbul pentru luare aminte.

Bibliografie

• Constantin Gane, „Trecute vieți de doamne și domnițe”