Emanoil Băleanu
| Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră. Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare. |
Emanoil Băleanu (n. 1794 - d, 1862) a fost un om politic moldovean. Ministru. Mare Logofăt. Mare Hatman (1831). Mare Vornic. Membru al Partidei naționale, în opoziție față de domnitorul Alexandru Ghica. Membru în Divanul Domnesc (1829). Membru al Comisiei mixte însărcinată cu redactarea codicelor de legi pentru ambele Principate (1829-1830). Colaborator al colonelului Ion Câmpineanu, comandant al oștirii Țări Românești (1831). Secretar al Statului (1843). Șef al Departamentului din Lăuntru (1856). Președinte al înaltului Divan (1859). Ministru în Căimăcămia Țării (1848 și 1858). Candidat la domnie (1842 și 1858).
În 1854 era marele vornic.
În 1858, după ce Războiul Crimeei a înlăturat protectoratul rusesc, a fost, împreună cu Ioan Manu și Ioan Al. Filipescu, unul dintre cei trei caimacami care au administrat Țara Românească înainte alegerii lui Alexandru Ioan Cuza pe 24 ianuarie 1859.