Dinicu Golescu
Constantin Golescu, cunoscut sub numele de Dinicu Golescu (n. 7 februarie 1777, d. 5 octombrie 1830), a fost un boier și cărturar român, fiu al marelui ban de Țara Românească Radu Golescu și al Zoiței Florescu. Dinicu Golescu s-a căsătorit cu Zoe Farfara în 1804. Din această căsătorie s-au născut Ana Golescu (1805-1878) Ștefan (1809-1874), Nicolae (1810-1877), Radu Golescu (1814-1882) și Alexandru (1818-1873).
Împreună cu fratele său mai mare, Iordache, a studiat la Academia grecească din București.
A fost ispravnic, hatman și mare logofăt în Muntenia. A înființat în 1826, pe moșia sa din Golești, o școală în care puteau învăța gratuit (i.e. pe cheltuiala lui) tineri indiferent de categoria socială din care făceau parte. A fost membru fondator al Societății literare (1827) și a contribuit activ la apariția primului ziar în limba română, "Curierul românesc" (1829).
Dintre scrierile sale, cea mai importantă este Însemnare a călătoriei mele, Constantin Radovici din Golești, făcută în anul 1824, 1825, 1826, tipărită la Buda în 1826. Este primul jurnal de voiaj al unui român în Occident.[1] Notele sale de drum cuprind referiri critice la starea de înapoiere socială și culturală a Țării Românești. Sub raportul limbii literare, lucrarea lui Golescu oglindește trecerea de la limba română literară veche la limba română literară modernă.
[modificare] Note
- ^ Al. Piru, Istoria literaturii române, Ed. Grai și suflet-Cultura națională, București. 1994, p. 34
[modificare] Bibliografie
- Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, București, Editura Academiei, 1979
- Dicționar enciclopedic român, București, Editura Politică, 1965.
