Voltaire

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Portretul de Voltaire

Voltaire, pe numele său adevărat François-Marie d'Arouet, (n. 21 noiembrie 1694 la Paris - d. 30 mai 1778 la Paris), a fost un scriitor şi filozof al Iluminismului francez.

[modifică] Date biografice

Fiind fiul unui notar avut, Voltaire a mers la colegiul iezuit Louis-le-Grand. Aici şi-a descoperit spiritul critic. Unchiul său l-a introdus în cercul deiştilor. La rugămintea tatălui său, în 1711 a început Dreptul, pe care nu avea să-l termine, interesat fiind mai mult de discuţiile intelectualilor, scriitorilor şi aristocraţilor, ce se desfăşurau în palatele sau în cafenelele din Paris. Din pricina viziunilor sale critice, pe care le reda în batjocură, a fost întemniţat în 1717 pentru unsprezece luni la Bastilia. Fiind ameninţat de o nouă arestare în Franţa, a petrecut un timp (din 1726 până în 1729) în Anglia. Acolo, el a fost influenţat de empirismul lui John Locke Empirismus şi de nou-apărutul deism. În ale sale Lettres philosophiques, a detaliat liberalismul englez (1731).

Ca deist şi francmason, Voltaire a practicat criticismul în fiecare formă a religiei instituţionale, dar şi în neînţelegerile politice. El s-a autonumit Theist, un om cu credinţa în Dumnezeu, dar care a renunţat la creştinism. Când a fost emis un nou mandat de arestare împotriva lui în 1734, el a fugit în Lorena. Din 1734 până în 1748, a trăit cu prietena sa Émilie du Châtelet la Castelul Cirey în Champagne. Aici şi-a scris memoriile, tratatele de ştiinţe naturiste, istorie şi politică, dar şi opere dramatice şi poetice. Prin mijlocirea Madamei de Pompadour la curţile regale, Voltaire a fost numit istoriograf şi acceptat în Academia Franceză. Frederic cel Mare, care aparţinea el însuşi spiritelor iluminate ale secolului XVIII, l-a luat cu el în 1750 la Potsdam, unde şi-a putut exprima credinţele sale anticlericale şi unde a putut lucra la o istorie universală, a putut colabora la Encyclopédie a lui Denis Diderot şi unde a putut scrie primele articole pentru Dictionnaire philosophique portatif. Totuşi, Voltaire a ajuns la contradicţii cu Friedrich al II-lea, aşa încât a fost necesar să părăsească Potsdamul în 1753. Voltaire a continuat să se îngrijească de corespondenţa cu Friedrich cel Mare . În 1755 s-a stabilit lângă Geneva, unde şi-a petrecut pe proprietatea sa din Ferney ultimul deceniu ca "înţeleptul din Ferney".

Voltaire a rămas celebru pentru ocara sa periculoasă. Când au fost îndepărtaţi jumătate din caii grajdurilor regale din motive economice, el a propus ironic, că ar fi fost mai bine să fi fost eliberaţi jumătate din măgarii de la curtea regală. Pe de altă parte a devenit cunoscut şi pentru toleranţa sa. Astfel şi-a exprimat odată punctul său contradictoriu faţă de un adversar: "Părerea dumneavoastră mi se pare respingătoare, dar m-aş lăsa omorât, pentru ca dumneavoastră să puteţi să v-o exprimaţi." Concepţia sa politică se întemeiază pe armonia dintre monarhii care deţin puterea politică şi filozofii care deţin înţelepciunea.De asemenea, Voiltaire reprezintă spiritul cel mai înalt al epocii sale, doctrina sa fiind unul din fundamentele Revoluţiei din 1789. Voltaire a fost împreună cu Jean-Jacques Rousseau un iniţiator al Revoluţiei franceze. Mari realizări îi sunt atribuite şi ca istoric iluminist. În Dictionnaire philosophique (1764) şi-a imaginat Senzualismul.

[modifică] Opera

  • Œdipe (1718)
  • Lettres philosophiques (1731)
  • Le siècle de Louis XIV (1751)
  • Poème sur le désastre de Lisbonne (1756)
  • Essai sur les moeurs (1756)
  • Candide (1759)
  • Histoire de l'Empire de Russie sous Pierre le Grand (1763)
  • Traité sur la tolerance (1763)
  • Dictionnaire philosophique (1764)
  • Zaïre
  • Traité sur la tolérance

[modifică] Legături externe

Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Voltaire
Wikicitat
La Wikicitat găsiţi citate legate de Voltaire.
Commons
Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Voltaire


Iluminism
v  d  m
Persoane celebre după ţară
Austria: Iosif al II-lea | Leopold al II-lea | Maria Tereza
Franţa: Pierre Bayle | Fontenelle | Montesquieu | François Quesnay | Voltaire | Baronul de Buffon | Jean-Jacques Rousseau | Denis Diderot | Helvétius | Jean le Rond d'Alembert | Baronul d'Holbach | Marchizul de Sade | Condorcet | Antoine Lavoisier | Olympe de Gouges | vezi şi: Enciclopediştii francezi
Germania: Erhard Weigel | Gottfried Wilhelm von Leibniz | Frederic al II-lea | Immanuel Kant | Gotthold Ephraim Lessing | Thomas Abbt | Johann Gottfried von Herder | Adam Weishaupt | Johann Wolfgang von Goethe | Johann Christoph Friedrich Schiller | Carl Friedrich Gauss
Marea Britanie: Thomas Hobbes | John Locke | Isaac Newton | Samuel Johnson | David Hume | Lord Monboddo | Adam Smith | John Wilkes | Edmund Burke | Edward Gibbon | James Boswell | Jeremy Bentham | Mary Wollstonecraft | vezi şi: Iluminism scoţian
Italia: Giambattista Vico | Cesare Beccaria
Olanda: Hugo Grotius | Benedict Spinoza
Polonia: Stanisław Leszczyński | Stanisław Konarski | Stanisław August Poniatowski | Ignacy Krasicki | Hugo Kołłątaj | Ignacy Potocki | Stanisław Staszic | Jan Śniadecki | Julian Ursyn Niemcewicz | Jędrzej Śniadecki
Rusia: Ecaterina a II-a | Petru cel Mare | Ecaterina Daşkova | Mihail Lomonosov | Ivan Şuvalov | Nikolai Novikov | Alexandr Radişcev | Mihail Şcerbatov
Spania: Gaspar Melchor de Jovellanos | Leandro Fernández de Moratín
Statele Unite: Benjamin Franklin | David Rittenhouse | John Adams | Thomas Paine | Thomas Jefferson
Concepte înrudite
Capitalism | Libertăţi civile | Gândire critică | Deism | Democraţie | Empirism | Absolutism luminat | Piaţă liberă | Umanism | Liberalism | Filozofie naturală | Raţionalitate | Raţiune | Sapere aude | Ştiinţă | Secularism