Sorin Antohi
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sorin Antohi (n. 20 august 1957, Târgu Ocna) este un istoric al ideilor, eseist, traducător şi editor român. A colaborat cu Securitatea sub numele de cod "Valentin".[1]
Cuprins |
[modifică] Educaţie şi activitate profesională
A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Iaşi. A fost membru fondator al Grupului pentru Dialog Social (GDS), membru al prezidiului International Committee of Historical Sciences. A fost profesor de istorie la Central European University (CEU), Budapesta, unde conducea Departamentul de Istorie şi Pasts, Inc. Center for Historical Studies. A fost membru in comitetul director al Fundaţiei Soros.
Sorin Antohi a făcut parte din Comisia Prezidenţială pentru analiza dictaturii comuniste din România condusă de Vladimir Tismăneanu până în mai 2006. Antohi şi Tismăneanu au fost editori ai revistei academice americane East European Politics and Societies.
Ca istoric al ideilor, Sorin Antohi s-a distins prin comentariile extinse la opera lui Ioan Petru Culianu, disident originar din Iaşi, devenit ulterior profesor la Universitatea din Chicago.
Este fondator al Institutului privat de Studii Interculturale "Orbis Tertius" (Bucureşti).
[modifică] Teze intelectuale
În volumul Războaie culturale (2007) Sorin Antohi abordează polemic şase teme: „Scoala” de la Păltiniş, istoria intelectuala recentă a liberalismului, raporturile dintre istorie, memorie, ficţiune şi ideologie, comunitarismul ca utopie, atracţia intelectualilor faţă de tiranie şi criza spiritului american. Pornind de la cărţile şi ideile altora, autorul le analizează în detaliu substanţa, contextele de emergenţă şi receptare, oferind cititorului o perspectiva critică asupra unor „războaie culturale” din România şi din lumea de astăzi.[1]
[modifică] Controverse
În septembrie 2006 Antohi a trimis ziarului bucureştean „Cotidianul” o scrisoare prin care recunoaştea că a colaborat cu Securitatea, cu câteva zile înainte de a fi deconspirat de presa românească. [2] Conform propriilor mărturisiri, Antohi a semnat angajamentul de colaborare cu poliţia politică în anul 1976, pe când era în ultimul an de liceu, continuând să furnizeze rapoarte periodice despre colegi, prieteni şi cunoscuţi de-a lungul câtorva ani buni. Dosarul său de colaborare a ajuns la CNSAS în anul 2002, dar Colegiul nu a făcut publică sentinţa de colaborare cu poliţia politică.
Tot în anul 2006, în luna octombrie, după ce Ziarul de Iaşi a afirmat că Sorin Antohi nu a obţinut titlul de doctor la Universitatea din Iaşi, deşi acesta susţinea că îl are încă din 1995 [3], a demisionat din toate funcţiile academice.[4] Tot atunci s-au ridicat semne de întrebare privind activitatea sa academică, atunci când s-a descoperit că unele dintre titlurile de cărţi pe care Antohi le includea în cv şi pe website-ul său nu fuseseră niciodată scrise sau publicate.
În perioada octombrie 2006-octombrie 2007, Sorin Antohi s-a retras din viaţa publică din România. A revenit în dezbaterea culturală printr-o conferinţă despre "Cultura înaltă şi celelalte culturi." [5] În lunia iulie 2008, Antohi a fost co-directorul unei Şcoli de vară organizata de ICR-Berlin, la care au participat numeroşi cercetători de prestigiu internaţional (Jörn Rüsen, Jürgen Kocka, Moshe Idel, Armin Heinen, Stefan Troebst, Violeta Barbu, Klaus Bochmann, Dietmar Müller, Anke Pfeifer, Vasile Dumbrava, Andrei Corbea-Hoisie). Prezenţa lui Antohi a fost vehement contestata de Hertha Müller şi alti dizidenti anti-comunişti.[6]
[modifică] Cărţi publicate
- Utopica. Studii asupra imaginarului social, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1991, 280 pp. ed. a II a, revăzută, Cluj: Ideea, 2004.
- Civitas imaginalis. Istorie şi utopie în cultura română, Bucureşti, Editura Litera, 1994; ediţia a doua revăzută, Iaşi, Ed. Polirom, 1999.
- Exerciţiul distanţei. Discursuri, societăţi, metode Bucureşti, Nemira, 1997, 336 pp. ed II, 1998. Premiul pentru cea mai buna cartea româneasca în 1997.
- Imaginaire culturel et réalité politique dans la Roumanie moderne. Le stigmate et l'utopie Traduit du roumain par Claude Karnoouh avec la collaboration de Mona Antohi. Paris-Montréal: L'Harmattan, 1999, 305 pp.
- Mai avem un viitor? România la început de mileniu. Dialog cu Mihai Şora, Iaşi, Ed. Polirom, 2001, 196 pp.
- Al treilea discurs. Cultură, ideologie şi politică în România (Adrian Marino în dialog cu Sorin Antohi), Iaşi, Ed. Polirom, 2001.
- Oglinzi retrovizoare. Istorie, memorie şi morală în România ("Rearview Mirrors. History, Memory, and Morals in Romania" -- in Romanian). Dialog cu Alexandru Zub, Iaşi, Editura Polirom, 2002, 214 pp.
- Ceea ce ne uneste. Istorii, biografii, idei ([Moshe Idel]] în dialog cu Sorin Antohi), Iaşi, Editura Polirom, 2006
- Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public, Iaşi, Ed. Polirom, 2007.
[modifică] Editor, coordonator, traducător (alături de Mona Antohi)
- 2007, Narratives Unbound. Historical Studies in Post-Communist Eastern Europe". New York-Budapest: CEU *Press.
- 2003, Geografii simbolice, Caietele Echinox. Cluj: Dacia, 296 pp. coautor cu Corin Braga.
- 2003, Ioan Petru Culianu. Omul şi opera, Iaşi, Editura Polirom, 653 pp.
- 2002, Ioan Petru Culianu, Jocurile minţii. Istoria ideilor, teoria culturii, epistemologie, pp. 8-81, Iaşi, Editura Polirom. 368 pp.
- 2001, Religion, Fiction, and History. Essays in Memory of Ioan Petru Culianu. Bucharest: Nemira. 2 vols (415 + 590 pp.).
- 2000, Between Past and Future. The Revolutions of 1989 and their Aftermath. Budapest: CEU Press. coeditor Vladimir Tismaneanu. 414 pp.
- 1997, Dialog şi libertate. Eseuri în onoarea lui Mihai Şora, coeditor Aurelian Crăiuţu. Bucureşti, ed. Nemira. 332 pp.
[modifică] Note
- ^ "Der Denunziant als Tagungsteilnehmer" (în trad. "Turnătorul ca participant la simpozioane"), Frankfurter Allgemeine Zeitung, 28.07.2008
- ^ Articolul „Sorin Antohi: «Am turnat la Securitate»”, ziarul „Cotidianul” din 5 septembrie 2006
- ^ Articolul „Un caz stupefiant în lumea academică, ziarul „Ziarul de Iasi” din 20 octombrie 2006
- ^ Articolul „Sorin Antohi s-a autolustrat”, ziarul „Cotidianul” din 23 septembrie 2006
- ^ Cronica "Cultura înaltă şi celelalte culturi"
- ^ Scandal cultural cu turnători. România Culturală (22 iulie 2008). Accesat la data de 24 august 2008.
