Sari la conținut

Petru Pavel Aron

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Petru Pavel Aron
Date personale
Născut1709[1][2][3] Modificați la Wikidata
Bistra, Principatul Transilvaniei Modificați la Wikidata
Decedat (55 de ani)[4] Modificați la Wikidata
Baia Mare, Monarhia Habsburgică[5] Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică[6]
catolicism Modificați la Wikidata
Ocupațielingvist
traducător
traducător biblic[*]
preot catolic
diacon catolic[*]
vicar
episcop
Episcop greco-catolic român[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbiteromână[7]
latină
germană
maghiară Modificați la Wikidata
Funcția episcopală
SediulBlaj
TitlulEpiscop de Alba Iulia și Făgăraș
Perioada1752-1764
PredecesorInocențiu Micu-Klein
SuccesorAtanasie Rednic
Cariera religioasă
Hirotonire episcopală1 septembrie 1752, Mănăstirea Máriapócs
Episcop consacratorManuil Mihail Olsavszky, episcop rutean unit

Petru Pavel Aron, alternativ Aaron, născut Petru Aron, (n. 1709, Bistra, comitatul Turda – d. 9 martie 1764, Baia Mare) a fost al patrulea episcop al Bisericii Române Unite cu Roma din Transilvania. S-a aflat la conducerea acesteia din 1752 până în 1764.

Originea și studiile

[modificare | modificare sursă]

Tatăl său, Teodor Aron, a fost preot paroh unit în Bistra. După studii elementare absolvite cu rezultate deosebite la Roșia Montană, a urmat cursurile medii la colegiul iezuit din Cluj și cursurile de filosofie la Trnava, fiind trimis apoi de episcopul Inocențiu Micu-Klein la Colegiul „De Propaganda Fide” din Roma, unde a studiat între 1734-1742. A fost hirotonit preot la Roma, în data de 30 iulie 1742, la Colegiul grec "Sfântul Atanasie", de către arhiepiscopul Denis Modin.

Cariera ecleziastică

[modificare | modificare sursă]

După întoarcerea în Transilvania a devenit secretar personal al episcopului Inocențiu Micu-Klein, pe care l-a însoțit în călătoria explicativă pe care acesta din urmă a trebuit să o efectueze la Viena, în urma tulburărilor iscate de agitația împotriva Unirii cu Biserica Romei și abdicarea, sub diverse presiuni, a unor comunități de la unirea religioasă. După cinci luni petrecute la Viena, episcopul Inocențiu Micu a plecat pe 9 decembrie 1744 la Roma pentru a cere sprijin din partea papei. Însoțitorii săi, Petru Dăianu și Petru Pavel Aron, au rămas în continuare la Viena. La Blaj treburile episcopiei unite erau conduse de protopopul Nicolae de Biia. Acesta a murit pe 23 iunie 1745, așa încât episcopul Inocențiu Micu-Klein l-a numit din Roma, pe Petru Pavel Aron, ca vicar general al Episcopiei Române Unite de Făgăraș.

Împărăteasa Maria Terezia l-a recunoscut pe Aron ca vicar general printr-un decret din 31 august 1745. După demisia episcopului Micu, Petru Pavel Aron a condus Biserica Română Unită cu Roma ca administrator apostolic, iar în anul 1751 a fost ales ca unul din cei trei candidați pentru funcția de episcop de Făgăraș și Alba Iulia. Pe 28 februarie 1752, împărăteasa l-a numit episcop pe Petru Pavel Aron, iar Sfântul Scaun a confirmat alegerea prin bula din 6 iulie 1752. A fost hirotonit episcop la 1 septembrie 1752, la Mănăstirea Máriapócs, de către episcopul rutean Manuil Mihail Olsavszky.

Episcopul Petru Pavel Aron a decedat la Baia Mare în data de 9 martie 1764, în timpul unei vizite canonice.[8] După deces a fost adus la Blaj, unde a fost înmormântat.

Activitatea culturală

[modificare | modificare sursă]

În anul 1754 episcopul Petru Pavel Aron a deschis la Blaj prima școală elementară cu predare în limba română din toate timpurile („școala de obște”). Tot el a pus bazele Liceului din Blaj, inițial cu predare în latină și germană. În mediul rural a întemeiat 53 de școli românești, în protopopiatele Făgărașului, Veneției, Sadului, Calborului, Gheorgheni, Trei Scaune, Armeni, Sânmărtinu de Câmpie, Mureș.[9] Episcopul Petru Pavel Aron a înființat la Blaj, o tipografie diecezană. A ridicat mănăstirea din Alba Iulia, aferentă Bisericii Unite din Maieri, precum și Biserica Sfânta Cuvioasă Paraschiva din Rășinari.[8]

Lucrări originale

[modificare | modificare sursă]
  • Floarea adevărului, 1750;
  • Sancti patris nostri Joannis Damasceni[10];
  • Opera Philosophica et Theologica[11];
  • Bucoavnă, 1759;
  • Păstoricească datorie dumnezeieștii turme vestită, 1759;
  • Păstoriceasca poslanie sau Dogmatica învățătură, 1759;
  • Dogmatica învățătură, 1760[8].
  • Adevărata mângâiere în vremi de lipsă, 1761;
  • Epistola consolatoria ex divinitus inspiratis Scripturis, Blaj, 1761;
  • Exordium et definitio sanctae œcumenicae synodi Florentinae exantiqua graecolatina editione desumpta, 1762[12];
  • Institutio docrinae christiane[13], 1764.

Cinstirea lui Petru Pavel Aron

[modificare | modificare sursă]
Placa memorială Petru Pavel Aron dezvelită la Bistra.
  • O stradă din localitatea natală a episcopului Petru Pavel Aron, Bistra, din județul Alba, îi poartă numele: strada Petru Pavel Aron.
  • În aceeași localitate a fost dezvelită o placă memorială în cinstea episcopului Petru Pavel Aron.
  • O stradă din Blaj îi poartă numele: strada Petru Pavel Aron.

Banca Națională a României a pus în circulație la 16 decembrie 2009 o monedă[16] de argint, cu titlul de 999‰, de calitate proof, cu valoare nominală de 10 lei, pentru cinstirea lui Petru Pavel Aron, într-un tiraj de 500 de exemplare, însoțită de un certificat de autenticitate și de o prezentare succintă în limbile română, engleză și franceză a vieții și activității episcopului[17], cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la nașterea acestuia. Fiecare monedă este ambalată în câte o capsulă de metacrilat transparent.[17]

  1. Biblioteca Națională a Germaniei. „Petru Pavel Aron” (în germană). Gemeinsame Normdatei. Wikidata Q36578. Accesat în .
  2. „Petru Pavel Aron” (în engleză). opac.vatlib.it[*]. Wikidata Q84353965.
  3. „Petru Pavel Aron” (în poloneză). Biblioteka Narodowa[*]. Wikidata Q105192847.
  4. Alfred Vacant; Eugène Mangenot; Émile Amann, ed. (), Dictionnaire de théologie catholique (în franceză), Wikidata Q22682042
  5. Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
  6. „Petru Pavel Aron” (în engleză). Statele Unite ale Americii: Catholic-Hierarchy.org[*]. Wikidata Q3892772. Accesat în .
  7. „Petru Pavel Aron” (în franceză). idRef[*]. Wikidata Q47757534. Accesat în .
  8. 1 2 3 Adamescu, Gh. Dicționarul Enciclopedic Ilustrat „Cartea Românească”. Partea a II-a. Dicționarul istoric și geografic universal. București: Editura „Cartea Românească”. p. 1475.
  9. Augustin Bunea, Episcopii P.P. Aron și D. Novacovici, pag. 365-366.
  10. În limba română: Sfântul părintele nostru Ioan Damaschinul
  11. În limba română: Opera Filosofică și Teologică
  12. În limba română: Începerea, asezământul și iscăliturile sfântului și a toată lumea Săbor de la Florenția
  13. În limba română: Instituția Doctrinei Creștine
  14. Biblia Vulgata. Blaj, 1760-1761, vol. I-V, Editura Academiei Române, 2005
  15. Adrian Man, O monografie de referință, în Viața creștină, serie nouă, anul XVIII, nr. 7-8 (341-342), iulie-august 2007, p. 10.
  16. Moneda comemorativă emisă la 300 de ani de la nașterea episcopului Petru Pavel Aron
  17. 1 2 Emisiune numismatică - monedă din argint dedicată aniversării a 300 de ani de la nașterea episcopului Petru Pavel Aron
  • M. Strajan, Începutul renașterii naționale prin școli sau despre episcopul Petru Pavel Aron, Craiova 1891.
  • Augustin Bunea, Episcopii Petru Paul Aron și Dionisiu Novacovici, Blaj, 1902.
  • Cornel Tatai, Un document revelator asupra activității culturale desfășurate de Petru Pavel Aaron, în „Apulum”, XII, 1974.
  • Ioan Chindriș, Biblia lui Petru Pavel Aron, în "Astra blăjeană", IX, 2004, nr 3(32), p. 4.
  • Ioan Chindriș, Niculina Iacob, Petru Pavel Aron, Editura Astra, Blaj, 2007.
  • Eugen Simion, Școala Ardeleană, în „Viața creștină”, serie nouă, XVIII, nr. 7-8 (341-342), iulie-august 2007, p. 11 (Articol preluat din ziarul „Ziua”, XIV, nr. 3957, 16-17 iunie 2007, ediția națională).
  • Camil Mureșanu și Ioan Chindriș, Preludii la un eveniment cultural: prima traducere a Vulgatei în limba română, în "Academica", XV, 2005, nr. 34, p. 17-19.
  • Biblia Vulgata Blaj 1760-1761 ("Biblia lui Petru Pavel Aron"), ediție princeps după manuscris inedit, coordonatori Ioan Chindriș și Niculina Iacob, I-V, Editura Academiei Române, 2005.
  • Ion Brad, Biblia lui Petru Pavel Aron să fie lansată și în catedrala istorică a Blajului, în "Academica", XVI, 2006, nr. 47, p. 11-12.
  • Eugen Simion, Biblia lui Petru Pavel Aron, o ediție științifică, în "Academica", XVI, 2006, nr. 47, p. 2-4.
  • Camil Mureșanu, Biblia lui Petru Pavel Aron, monument de cultură al trezirii conștiinței naționale românești, în "Academica", XVI, 2006, nr. 47, p. 7-8.
  • Virgil Bercea, Biblia lui Petru Pavel Aron, Cartea Cărților, în "Academica", XVI, 2006, nr. 47, p. 6.
  • Virgil Cândea, Vulgata românescă, în "Academica", XVI, 2006, nr. 47, p. 9-10.
  • Niculina Iacob și Ioan Chindriș, Vulgata românească, în "Astra blăjenă", XI, 2007, nr 1(42), p. 2.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]