Ioan Lemeni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Ioan Lemeni
Ioan Lemeni.jpg
Ioan Lemeni
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Dezmir, România Modificați la Wikidata
Decedat (80 de ani) Modificați la Wikidata
Viena, Imperiul Austriac Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the Habsburg Monarchy.svg Imperiul Austriac Modificați la Wikidata
Religiecatolicism Modificați la Wikidata
Ocupațiepreot
preot catolic[*] Modificați la Wikidata
Afiliere religioasăEpiscop român unit cu Roma (greco-catolic)
Funcția episcopală
SediulBlaj
TitlulEpiscop de Făgăraș și Alba Iulia
SuccesorAlexandru Sterca-Șuluțiu

Ioan Lemeni (n. 22 aprilie 1780, Dezmir, comitatul Cluj - d. 29 martie 1861, Viena) a fost între 1833-1853 episcop român unit al Episcopiei de Făgăraș și Alba Iulia (cu sediul la Blaj), suspendat din funcție de autoritățile austriece în anul 1848, ca urmare a trecerii sale de partea Revoluției de la 1848 și a guvernului revoluționar de la Pesta.

Împreună cu episcopul ortodox Andrei Șaguna a prezidat Adunarea de la Blaj, din 15 mai 1848, care l-a desemnat drept președinte al delegației care să prezinte Dietei de la Cluj hotărârile Adunării de la Blaj.

După dizolvarea Dietei de la Cluj în urma hotărârii de unire a Transilvaniei cu Ungaria (29 mai 1848), Lemeni a devenit membru de drept al Dietei de la Pesta. După uciderea feldmareșalului Franz Lamberg de către revoluționarii maghiari (28 septembrie 1848) și izbucnirea războiului dintre revoluționari și autoritățile imperiale din Viena, episcopul a fugit de la Pesta și a încercat să se întoarcă la Blaj, însă ca urmare a luptelor care cuprinseseră și Transilvania, a fost silit să rămână la Cluj.

Printr-un decret din 9 noiembrie 1848 generalul austriac Anton Puchner l-a suspendat din funcție.[1] Autoritățile austriece nu au recunoscut hotărârea de unire a Transilvaniei cu Ungaria și în consecință nici legitimitatea prezenței lui Lemeni în Dieta din Pesta. În afară de aceasta, lui Lemeni i-a fost reproșată apropierea sa prea mare față de guvernul revoluționar maghiar.[2]

În martie 1850 Ludwig von Wohlgemuth, guvernator al Transilvaniei, l-a determinat să-și dea demisia din scaunul episcopal de la Blaj. S-a retras la Viena, unde a trăit până în 1861. În data de 17 mai 1857 l-a hirotonit la Viena episcop pe Spiridon Litvinovici (en:Spyrydon Lytvynovych), devenit în 1863 arhiepiscop mitropolit și întâistătător al Bisericii Greco-Catolice Ucrainene.

A fost înmormântat în vechiul cimitir din Simmering.[3]

În anul 1907 osemintele i-au fost aduse la Blaj și așezate în cripta din curtea mitropolitană.[4]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • George Bariț, Necrologu pentru episcopulu Ioanu de Lemeni, în: „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, XXIV, 1861, nr. 13, p. 97-99;
  • George Bariț, Părți alese din istoria Transilvaniei. Pe 200 de ani în urmă, ed. a II-a, vol. I, Brașov 1993, p. 746-758;
  • Ciprian Ghișa, Episcopia Greco-Catolică de Făgăraș în timpul păstorii lui Ioan Lemeni (1832-1850), Cluj 2007.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Augustin Bunea, Ioan Lemeni, în: Corneliu Diaconovich, Enciclopedia Română, tomul III., Sibiiu 1904, pag. 79.
  2. ^ Sorin Mitu, Mobilizare patriotică și naționalism, în: Arhiva Someșeană, seria a III-a (2004), pag. 38.
  3. ^ Bunea, op. cit., pag. 79.
  4. ^ Enciclopedia Minerva, Cluj 1929, pag. 613.