David Hume

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
David Hume
Allan Ramsay - David Hume, 1711 - 1776. Historian and philosopher - Google Art Project.jpg
David Hume
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Edinburgh, Regatul Marii Britanii[1] Modificați la Wikidata
Decedat (64 de ani)[2][3][4][5][6][7][8] Modificați la Wikidata
Edinburgh, Regatul Marii Britanii[9] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatEdinburgh Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Great Britain (1707–1800).svg Regatul Marii Britanii
Flag of the United Kingdom.svg Regatul Unit Modificați la Wikidata
Religieagnosticism Modificați la Wikidata
Ocupațiefilozof
economist
bibliotecar[*]
istoric
eseist[*]
scriitor Modificați la Wikidata

David Hume (n. 7 mai 1711 - d.25 august 1776) a fost un filozof, istoric și economist scoțian, un adept al empirismului, unul dintre reprezentanții cei mai de seamă ai Iluminismului scoțian. A fost un critic neobosit al dogmatismului metafizic și religios, devenind celebru pentru modul curajos în care a abordat, de pe poziții sceptice, o serie de subiecte filozofice cum ar fi cauzalitatea, probabilitatea, identitatea personală sau originea virtuții. Contemporan cu Immanuel Kant, a respins și a ridiculizat valoarea ideilor abstracte, a ideilor ce nu vin din realitate, din experiență.

Viața[modificare | modificare sursă]

S-a născut la Edinburgh ca al doilea fiu al unei familii aparținând micii nobilimi scoțiene. Hume a agonisit o avere modestă din vânzarea diverselor sale publicații, la care s-au adăugat remunerațiile primite în câteva scurte perioade când a îndeplinit funcții publice bine retribuite. Ultimii ani de viață și i-a petrecut tot la Edinburgh, unde a murit ca o personalitate înconjurată de multă dragoste. A apucat să afle, înainte de a muri, veștile despre Revoluția americană, pe care o anticipase demult și pe care a întâmpinat-o cu aprobare.

La British Library, Hume e catalogat drept istoric. History of England (Istoria Angliei) deține în scrisul său cea mai mare pondere, atât ca volum cât și în privința circulației. Fiind o piatră de hotar în evoluția istoriografiei, recunoscută până la Macaulay drept opera-standard în domeniu, ea a fost un best-seller timp de aproape o sută de ani.Hume vede în History a sa, ca și în tot restul operei sale, o contribuție la științele umane: toate aceste "subiecte morale", cum li se spunea pe atunci, au constituit domeniul său predilect. Scrierile lui economice au fost și ele o piatră de hotar, fiind recunoscute ca atare de mult mai tânărul său prieten Adam Smith. Hume citea pe patul său de moarte Avuția națiunilor a lui Smith, apreciind-o numaidecât ca pe o mare reușită intelectuală.Eseurile politice ale lui Hume s-au numărat, alături de cele ale lui Montesquieu (cu care coresponda) și Locke, printre scrierile ce i-au influențat cel mai mult pe Părinții întemeietori ai constituției SUA.

Influențe[modificare | modificare sursă]

Ideile lui Hume au avut o mare influență asupra unor gânditori posteriori lui, ca de exemplu Albert Einstein care spunea că a fost inspirat de Hume la formularea teoriei relativității.

Opere[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de David Hume
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de David Hume.
  1. ^ „David Hume”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ „David Hume”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ David Hume, Find a Grave, accesat în  
  5. ^ David Humels, The Peerage, accesat în  
  6. ^ David Hume, SNAC, accesat în  
  7. ^ David Hume, Babelio, accesat în  
  8. ^ David Hume, Indiana Philosophy Ontology Project, accesat în  
  9. ^ „David Hume”, Gemeinsame Normdatei, accesat în