Executiv

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Puterea executivă din stat, reprezentată de guvern, este una din cele trei puteri independente din statele democratice moderne, conform principiului Separării puterilor în stat, promovat de către Montesquieu. Celelalte două puteri sunt judiciarul și legislativul.

Executivul se ocupă cu implementarea legilor în practică și cu administrarea birocrației de stat. În fruntea guvernului se află prim-ministrul. Astfel, rolul acestei puteri nu este emiterea legilor (rol al legislativului) și nici nu este interpretarea lor (rol al judiciarului). Guvernul însă poate propune legi spre aprobare de către legislativ.

Executivul poate fi sursa anumitor tipuri de legi, cum ar fi un decret sau o hotărâre executivă. Birocrațiile executive sunt de obicei sursa reglementărilor.

Într-un sistem prezidențial, liderul executivului este atât șeful statului, cât și șeful guvernului.[1] Într-un sistem parlamentar, un ministru al cabinetului ce are un vot de încredere al legislativului, este șeful guvernului, în timp ce șeful statului este de obicei un monarh sau președinte în mare măsură ceremonial.[2]

Forma[modificare | modificare sursă]

În acest context, executivul este format dintr-un lider (i) dintr-un birou sau din mai multe birouri. În mod specific, rolurile de conducere de vârf ale ramurii executive pot include:

  • șeful statului - de multe ori liderul suprem, președintele sau monarhul, reprezentantul principal șef și simbolul viu al unității naționale.
    • șeful guvernului - deseori liderul de facto, prim-ministru, care supraveghează administrarea tuturor afacerilor statului.
      • ministrul apărării - supravegherea forțelor armate, stabilirea politicii militare și gestionarea siguranței externe.
      • ministrul de interne - supravegherea forțelor de poliție, aplicarea legii și gestionarea siguranței interne.
      • ministru de externe - supravegherea serviciului diplomatic, determinarea politicii externe și gestionarea relațiilor externe.
      • ministru de finanțe - supraveghează trezoreria, determină politica fiscală și gestionează bugetul național.
      • justiția - supravegherea urmăririi penale, corecțiilor, executarea hotărârilor judecătorești.

În Franța[modificare | modificare sursă]

Puterea executivă din Franța este ambivalentă - împărțită între președinte și guvern (organism colegial), condusă de prim-ministru. Președintele are putere semnificativă, însă coordonează acțiunile în comun cu alte organe de stat, iar guvernul este responsabil pentru implementarea puterii executive. Guvernul definește sarcinile și prioritățile politicii de stat. Guvernul este format în felul următor: președintele numește premierul, precum și membrii guvernului la propunerea premierului.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „The Executive Branch”. The White House. Accesat în . 
  2. ^ „Executive Branch of Government in Canada”. Parliament of Canada. Accesat în .