Sari la conținut

Cesare Beccaria Bonesana

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cesare Beccaria Bonesana
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Milano, Ducatul Milanului[5][6][7] Modificați la Wikidata
Decedat (56 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Milano, Ducatul Milanului[5] Modificați la Wikidata
Înmormântatcimitero della Mojazza[*][[cimitero della Mojazza (cemetery in Isola, Italy)|​]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (accident vascular cerebral) Modificați la Wikidata
CopiiGiulia Beccaria[*][[Giulia Beccaria (Italian noblewoman)|​]] Modificați la Wikidata
Ocupațiefilozof
jurist
criminolog[*]​
economist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba italiană[1][9] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din Pavia  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversità degli Studi di Milano  Modificați la Wikidata
Influențat deMontesquieu[8], Claude Adrien Helvétius[8], David Hume[8], Denis Diderot[8], Alessandro Verri[*][[Alessandro Verri (Italian author (1741-1816))|​]] , Pietro Verri[*][[Pietro Verri (Italian philosopher, economist, historian and writer (1728-1797))|​]]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Cesare Beccaria Bonesana, Marchiz de Gualdrasco și Villareggio (n. , Milano, Ducatul Milanului – d. , Milano, Ducatul Milanului) a fost un jurist, economist și publicist italian și unul dintre cei mai mari gânditori ai Iluminismului.Cesare Bonesana Beccaria s-a născut la Milano pe 15 martie 1738, ca primul fiu al marchizului Giovanni Soverio și Maria dei Visconti di Salicito, în palatul familiei de la Brera.

Studii

[modificare | modificare sursă]

În perioada 1746-1754 studiază la Parma, la Colegiul iezuit Farnese, cel mai important centrude formare a tinerilor nobili din Italia de Nord. Manifestă o înclinație deosebită spre matematică și studiul limbilor.

În 1754-1758 își continuă studiile la Universitatea din Pavia, urmând dorința tatălui de a studia dreptul. În această epocă, în familiile de nobili, primii născuți erau îndreptați către o carieră juridică. La 21 de ani își ia licența în jurisprudență.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

În 1758 se întoarce la Milano și începe să frecventeze viața mondenă și literară(Academia dei Transformati) a familiilor nobile. Descoperă iluminismul francez și studiază marii filosofi ai vremii.

Anul 1760 este anul unei crize majore ce angrenează atât viața sentimentală. cât și pe cea a propriilor idei. O cunoaște pe Teresa Blasco, de origine siciliană și spaniolă și vrea să se căsătorească dar tatăl consideră această căsătorie o mezalianță și, în plus, zestrea fetei este modestă. Refuzul tatei este ferm. Autoritățile vor face front comun, cnd, în 1761, exasperat, Beccaria plănuiește să se căsătorească declarîndu-se dispus sărenunțe la bunăstarea casei paterne. La solicitarea tatălui, , guvernul îl declară pe Cesare Beccaria prizonier în propria casă. Ulterior în urma intervenției contelui di Soria, interdicția este ridicată. Pentru tânărul Beccaria este momentul potrivit pentru a-și demonstra coerența propriilor idei. Părăsește familia și se căsătorește cu Teresa. Sărac, dar coerent cu ideile și voința proprie. DIn această căsătorie se va naște Giulia, care, prin căsătorie cu contele Pietro Manzoni, va deveni mamam sciitorului Alessandro Manzoni. Ajutat de prietenul său, Pietro Verri, reușește sî obțină declarația de iertare a fiului risipitor și îți va redobândi drepturile ce i se cuveneau rangului.

În 1761, in casa Verri încep să se întâlească mai mulți tineri care vor forma Academia dei Pugni, un grup de discuții libere și studiu, în căutarea "adevărului, a dreptății și a utilului". Academia a refuzat să-și stabilească un program oficial sau un statut de funcționare. Erau suficiente lecturile comune, lectura mansucriselor proprii. În această atmosferă s-a născut și Despre infracțiuni și pedepse, lucrarea fundamentală a lui Beccaria și revista grupului, Il Caffe:

În 1762, apare studiul Del disordine e de'remedi delle monete nello Stato din Milano (Despre dezordinea și remdiile propuse în privina monedelor în Statul Milano). Inițial Beccaria prezintă manuscrisul ministrului plenipotențiar Firmian, care nu reacționează deloc. Beccaria hotărăște atunci să publice cartea la Lucca, având în vedere că la Milano cenzura nu i-ar fi acceptat-o.

În ianuarie 1764 termina Dei delitti e delle pene (Despre infracțiuni și pedepse), carte începută în martie 1763. De data aceasta nu ar fi avut rost încercarea de a obține avizul cenzurii. Pietro Verri găsește un tipograf la Livorno și, în iulie 1764, sosește în mod clandestin primul exemplar al cărții apărute anonim și având indicată Londra drept loc de tipărire. Primele exemplare au fost distribuite în Toscana și apoi cu multe precauții și în Lombardia. Astfel manifestul Iluminismului lombard își începe drumul de succes la nivel european.

În 1766 apare traducerea franceză a cărții lui Beccaria. Traducerea abatelui André Morellet transformă cartea într-un tratat, într-un nou cod cu formă tipic juridică, un instrument pentru combaterea parlamentelor. În toamna luin1766 Beccaria este invitat la Paris dar nu poate face față din punct de vedere psihologic valului de succes și de expunere publică. Rezultatul a fost ruprura cu Alessandro și Piero Verri și cu întregul grup de prieteni.

Singur, izolat, mai închis în sine decât înainte, traversând multe perioade dificile, cu greu va reîncepe să scrie lucrarea Încercare de descriere analitică a contrabandei. A fost considerat drept unul din primele exemple de analiză matematică aplicată economiei.

În 1767 primește o propunere din partea Ecaterinei a II-a, de a se stabili în Rusia, căreia nu-i dă curs.

În 1769-1772 predă economie publică și știința administrativă la Scuole palatine din Milano. Cursul acesta îi furnizează materialul pentru studiul Elementi di economia care va fi publicat postum, în 1804, de Custodi.

În 1770 publică studiul Cercetare asupra naturii stilului.

Moare la 28 septembrie 1794.[10]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b c Bibliothèque nationale de France. „Cesare Beccaria Bonesana” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în . 
  2. ^ a b Andrew Bell. „Cesare Beccaria” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Encyclopædia Britannica Online[*]. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q5375741. Accesat în . 
  3. ^ a b „Cesare Beccaria” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în . 
  4. ^ „Cesare Beccaria” (în germană). Brockhaus Enzyklopädie[*]. OL 19088695W. Wikidata Q237227. 
  5. ^ a b Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Gemeinsame Normdatei. Wikidata Q36578. Accesat în . 
  6. ^ Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Беккариа Чезаре (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135 
  7. ^ „Beccaria, Cesare Bonesano de”. Lexicon Biografic al Imperiului Austriac (în germană). 1: 201. Wikidata Q88590973. 
  8. ^ a b c d https://www.google.co.uk/books/edition/Criminological_Theory/a46w6nAs38cC?hl=en&gbpv=1.  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  9. ^ „Cesare Beccaria Bonesana”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133. 
  10. ^ Grasso, Dana (). Cronololgie la volumul Despre infracțiuni și pedepse. Humanitas. p. 15. 

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Dei delitti e delle pene - (1764)

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
 Acest articol biografic despre un scriitor italian este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui!
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cesare_Beccaria_Bonesana&oldid=17265990