Józef Wybicki

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Józef Wybicki
Józef Wybicki by Marcello Bacciarelli 1811.png
Date personale
Nume la naștereJózef Rufin Wybicki Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Będomin⁠(d), Nowa Karczma⁠(d), Voievodatul Pomerania, Polonia Modificați la Wikidata
Decedat (74 de ani) Modificați la Wikidata
Manieczki⁠(d), Brodnica⁠(d), voievodatul Polonia Mare, Polonia Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Kunegunda Drwęska[*][[Kunegunda Drwęska |​]] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Russia.svg Imperiul Rus
Chorągiew królewska króla Zygmunta III Wazy.svg Uniunea Polono-Lituaniană Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet
politician
avocat
dramaturg Modificați la Wikidata
Activitate
PremiiOrdinul Vulturul Alb
Legiunea de onoare
Order Świętego Stanisława[*][[Order Świętego Stanisława (Polish military decoration)|​]]

Józef Rufin Wybicki (pronunție în poloneză: [juˈzɛf vɨˈbʲit͡skʲi]; n. ,[1][2][3][4] Będomin⁠(d), Nowa Karczma⁠(d), Voievodatul Pomerania, Polonia – d. , Manieczki⁠(d), Brodnica⁠(d), voievodatul Polonia Mare, Polonia) a fost un nobil, jurist, poet, militar și om politic polonez. Este cel mai bine cunoscut ca autor al imnului revoluționar „Mazurek Dąbrowskiego” (în română Mazurca lui Dąbrowski), care a devenit în 1927 imnul național al Poloniei.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Conacul (dwór) al lui Józef Wybicki din satul Będomin, districtul administrativ rural Nowa Karczma, powiatul Kościerzyna, voievodatul Pomerania, Polonia

Wybicki s-a născut în satul Będomin din regiunea Pomerania a Uniunii statale polono-lituaniene.[5] Familia sa făcea parte din nobilimea pomeraniană.[6]

A urmat o școală administrată de iezuiți, iar în tinerețe a fost funcționar de rang inferior.[6] Wybicki a fost ales deputat în Seimul lui Repnin, legislatura parlamentului polonez din 1767, în ajunul primei împărțiri a Poloniei.[5] Ulterior s-a alăturat insurgenței cunoscute sub numele de Confederația de la Bar (1768–1772), care a încercat să se opună influenței ruse și regelui Stanisław August Poniatowski.[5][6] El a fost unul dintre consilierii (konsyliarz) Confederației și a desfășurat activități diplomatice.[7] După înfrângerea revoltei, a petrecut ceva timp în Țările de Jos, studiind dreptul la Universitatea din Leiden.[6]

Gen. Jan Henryk Dąbrowski și Józef Wybicki se întâlnesc cu împăratul Napoleon la Berlin în 1806

După ce s-a întors în Polonia, a lucrat în anii 1770 și 1780 în cadrul Comisiei pentru educație națională.[5] În această calitate a susținut reformele propuse de regele Stanisław August Poniatowski.[5][6] A contribuit la elaborarea Codului lui Zamoyski, un set de legi liberale alcătuit la sfârșitul anilor 1770, dar respins de Seim.[8] Wybicki a fost un membru de frunte al Partidului Patriotic în perioada Seimului cel Mare (1788-1792), deși nu a fost unul dintre primii deputați ai seimului și a locuit pentru o mare parte a acestei perioade la moșia sa, unde a scris texte literare și politice.[5][6] A participat, însă, la deliberările Seimului cel Mare începând din 1791.[8] În 1792, după războiul polono-rus din 1792, la fel ca mulți dintre susținătorii lui Poniatowski, s-a alăturat Confederației de la Targowica.[9]

Wybicki a participat la Insurecția lui Kościuszko (1794)[5] și a fost membru al Secției militare a Consiliului provizoriu al Ducatului Mazovia.[10] După înfrângerea acestei insurecții s-a mutat în Franța.[6]

Józef Wybicki

A fost un prieten apropiat al generalilor Tadeusz Kościuszko și Jan Henryk Dąbrowski.[11] A organizat, împreună cu Dąbrowski, legiunile poloneze din Italia, care au luptat alături de Armata Franceză în războaiele purtate de Napoleon Bonaparte.[5] În 1797, în timp ce se afla la Reggio Emilia, a scris Mazurek Dąbrowskiego (Mazurca lui Dąbrowski), care a devenit un marș militar al legiunilor poloneze.[5] În 1806 l-a ajutat pe Dąbrowski să organizeze Insurecția din Polonia Mare.[6]

După înființarea Ducatului Varșoviei în 1807, a ocupat mai multe poziții în cadrul Departamentului Justiției și a continuat să lucreze acolo și după transformarea Ducatului în Polonia Congresului.[6] În 1817 a devenit președinte al Curții Supreme de Justiție a Poloniei Congresului.[12]

El a murit la 10 martie 1822 în satul Manieczki din apropierea orașului Śrem, care făcea parte atunci din Marele Ducat al Posenului (Poznań), Prusia.[5]

Lucrări[modificare | modificare sursă]

Wybicki a fost scriitor, jurnalist și poet.[5] A scris poezii și piese de teatru cu tematică politică, precum și tratate politice care pledau pentru adoptarea și implementarea unor reforme în Polonia în anii 1770 și 1780.[5][6] Lucrările sale din acea perioadă au analizat sistemul politic polonez și conceptele de libertate și au pledat pentru acordarea mai multor drepturi pentru țărănime.[13] El a publicat, de asemenea, mai multe broșuri politice în anii 1800, în care a susținut necesitarea unor reforme liberale în Ducatul Varșoviei.[6]

Mazurek Dąbrowskiego (Mazurca lui Dąbrowski) rămâne cea mai celebră creație literară a lui Wybicki.[6] Această poezie, pusă pe muzică de un compozitor necunoscut, a fost considerată un imn național neoficial al poporului polonez începând de la Revolta din Noiembrie 1831.[5] În anul 1927 parlamentul polonez (Seimul Poloniei) a adoptat în mod oficial Mazurca lui Dąbrowski ca imn național al Poloniei.[6][14]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Józef Wybicki”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b Józef Wybicki, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  4. ^ a b Józef Rufin Wybicki, Internetowy Polski Słownik Biograficzny 
  5. ^ a b c d e f g h i j k l m Bolesław Oleksowicz. „Józef Wybicki”. Virtual Library of Polish Literature. Accesat în . 
  6. ^ a b c d e f g h i j k l m Omer Bartov (). Erased: Vanishing Traces of Jewish Galicia in Present-day Ukraine. Princeton University Press. pp. 121–122. ISBN 978-0-691-13121-4. 
  7. ^ Mariana B. Michalika (). Kronika powstań polskich: 1794 – 1944 (în poloneză). "Kronika"-Marian B. Michalik. p. 10. ISBN 978-83-86079-02-5. 
  8. ^ a b Richard Butterwick (). The Polish Revolution and the Catholic Church, 1788–1792: A Political History. Oxford University Press. p. 285. ISBN 978-0-19-925033-2. 
  9. ^ Władysław Zajewski (). Józef Wybicki (în poloneză). Książka i Wiedza. p. 10. ISBN 978-83-05-11947-4. 
  10. ^ Aleksander Kociszewski (). Pieśnią i szablą: rzecz o twórcy hymnu narodowego (în poloneză). Iskry. p. 93. ISBN 978-83-207-0478-5. 
  11. ^ Agnieszka Barbara Nance (). Literary and Cultural Images of a Nation Without a State: The Case of Nineteenth-century Poland. Peter Lang. p. 141. ISBN 978-0-8204-7866-1. 
  12. ^ Jadwiga Lechicka (). Józef Wybicki (în poloneză). Państw. Wyd. nauk. p. 167. 
  13. ^ Anna Grześkowiak-Krwawicz (). Queen Liberty: The Concept of Freedom in the Polish–Lithuanian Commonwealth. BRILL. pp. 126–127. ISBN 978-90-04-23121-4. 
  14. ^ Dziennik Urzędowy Ministerstwa Spraw Wewnętrznych. 1927, nr 1 i 2

Legături externe[modificare | modificare sursă]