Pierre Bayle

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Pierre Bayle
Pierre Bayle 2.png
Pierre Bayle
Date personale
Născut[1][2][3][4][5][6][7][8][9] Modificați la Wikidata
Carla-Bayle, Franța[10][8] Modificați la Wikidata
Decedat (59 de ani)[1][2][3][4][5][6][7][8][9] Modificați la Wikidata
Rotterdam, Țările de Jos[11][12][10][8][13] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCrooswijk General Cemetery[*] Modificați la Wikidata
CetățenieRoyal Standard of the King of France.svg Franța Modificați la Wikidata
ReligieCalvinism[*] Modificați la Wikidata
Ocupațiefilozof
scriitor
profesor universitar
jurnalist
critic literar[*]
teolog[*]
istoric
lexicograf[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Limbilimba franceză[14][15][16][7][9][17]  Modificați la Wikidata
Pierre Bayle

Pierre Bayle (n. 18 noiembrie 1647 - d. 28 decembrie 1706) a fost filozof și scriitor francez.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Pierre Bayle s-a născut la Carla-le-Comte (astăzi Carla-Bayle), lângă Pamiers în Ariège, fiul unui modest pastor protestant. Tatăl i-a predat greaca și latina. În 1669 intră la Universitatea iezuită de la Toulouse și se convertește la catolicism. După 17 luni revine la protestantism. Se refugiază la Geneva, unde studiază filozofia lui René Descartes în cadrul studiilor de teologie.

Combătând intoleranța regimului lui Ludovic al XIV-lea, atrage ura comunității creștine.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • 1695-1697: Dictionnaire historique et critique. Considerat "cel mai covârșitor rechizitoriu alcătuit spre rușinea omenirii" (Paul Hazard)[18].

Sunt criticați regii care au adus nefericire supușilor lor, papii care au înjosit catolicismul prin patimile și ambițiile personale.

Citate[modificare | modificare sursă]

"Alungați ignoranța și barbaria, veți elimina superstițiile și încrederea prostescă a poporului, atât de fructuoasă pentru cârmuitorii lui, care abuzează de câștigul lor pentru se lăsa pradă lenei și dezmățului..."
"Dacă-i luminați pe oameni asupra acestei dezordini, le veți deschide pofta de a examina totul, vor iscodi și vor analiza atâta, încât nu vor mai găsi nimic care să la mulțumească biata lor rațiune".

Concepții filozofice[modificare | modificare sursă]

Fiind urmaș al lui René Descartes și Pierre Gassendi, filozofia sa este în primul rând critică.

Respinge astrologia considerând-o "cea mai vană dintre imposturi", deoarece considera rațiunea ca fiind singura cale spre adevăr.

Și față de religie avea atitudine critică. Nu considera religia ca o premisă a moralității. De asemenea revendica toleranța în numele rațiunii:

"Eu cred că ereticii trebuie tolerați căci ei nu ofensează pe nimeni și nici nu cred că fac vreun rău" și nu numai ei ci și evreii și mahomedanii. "Toleranța trebuie să fie generală".

Opera sa trebuie înțeleasă ca o contribuție la iluminism. Bayle a fost un sceptic.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Pierre Bayle”, data.bnf.fr, accesat în  
  2. ^ a b Pierre Bayle (în neerlandeză), Biografisch Portaal 
  3. ^ a b Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  4. ^ a b SNAC, accesat în  
  5. ^ a b Nationalencyklopedin, accesat în  
  6. ^ a b Babelio, accesat în  
  7. ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în  
  8. ^ a b c d Biografisch Portaal, accesat în  
  9. ^ a b c IdRef, accesat în  
  10. ^ a b „Pierre Bayle”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  11. ^ Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978) 
  12. ^ http://www.museeprotestant.org/en/notice/pierre-bayle-museum/, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  13. ^ http://opac.sbn.it/opacsbn/opac/iccu/scheda_authority.jsp?bid=IT\ICCU\CFIV\062482, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  14. ^ „Pierre Bayle”, data.bnf.fr[*] http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb119867257, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  15. ^ Virtual International Authority File, accesat în  
  16. ^ Library of Congress Authorities, accesat în  
  17. ^ CONOR, accesat în  
  18. ^ Paul Hazard, Criza conștiinței europene

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Istoria filozofiei moderne și contemporane, Editura Academiei R. S. România, București, 1984
  • K. Roger Charbonnel, La pensée italienne et l'humanisme libertin
  • W. Dilthey, Weltanschauung und Analyse des Menschen seit Renaissance und Reformation