Țiganiada

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Țiganiada sau Tabăra țiganilor (ediție definitivă de Jacques Byck, 1800-1812) este prima epopee în limba română, fiind scrisă de Ion Budai-Deleanu, un reprezentant al Școlii Ardelene.

„Poemationul eroi-comic” Țiganiada tratează un subiect alegoric cu tendințe satirice antifeudale și anticlericale, fiind o scriere complexă și neașteptat de modernă care conține numeroase idei iluministe.

Rezumat[modificare | modificare sursă]

Prolog[modificare | modificare sursă]

Autorul, sub masca poetului Leonachi Dianeu, începe prin a evoca, cu admirație și respect, măreția apusă a Troiei și Romei — o măreție transmisă până în zilele noastre grație epopeilor nemuritoare ale literaturii clasice greco-romane: Iliada, Odiseea, Eneida. Asemenea opere nu au fost scrise în Dacia, deși istorii înălțătoare au existat și pe aceste meleaguri: unor Ștefan, „principul Moldavii”, sau Mihai, „domnul Ungro–Vlahii” nu le lipsea decât un „Omer”.

Autorul ar fi vrut să umple el însuși această lipsă, dar, arată el cu modestie, i-au lipsit mijloacele artistice necesare unei asemenea opere. În elanul lui către „sfântariul muzelor”, el a căzut din cer și a ajuns într-o baltă. L-a trezit orăcăitul broaștelor.

Astfel, autorul a fost inspirat de acestea în locul armoniei celeste a Parnasului. El supune bunăvoinței cititorului rezultatul muncii lui.

Epistolie închinătoare[modificare | modificare sursă]

Cântecul I[modificare | modificare sursă]

Cântecul al II-lea[modificare | modificare sursă]

Cântecul al III-lea[modificare | modificare sursă]

Cântecul al IV-lea[modificare | modificare sursă]

Cântecul al V-lea[modificare | modificare sursă]

Cântecul al VI-lea[modificare | modificare sursă]

Cântecul al VII-lea[modificare | modificare sursă]

Cântecul al VIII-lea[modificare | modificare sursă]

Cântecul al IX-lea[modificare | modificare sursă]

Cântecul al X-lea[modificare | modificare sursă]

Cântecul al XI-lea[modificare | modificare sursă]

Cântecul al XII-lea[modificare | modificare sursă]

Repere critice[modificare | modificare sursă]

Budai-Deleanu este un om cu desăvârșire occidental, fără a pierde nimic din spiritul ardelean. Autorul tratează cuvintele ca pe niște făpturi, dându-le, pe loc, la rima, genul și terminația necesară. Astfel, femela dracului devinde draca, palata este femininul pentru palat și întâmplarea este jeloasa. Autorul are SIMȚUL ARTEI CA JOC, intuiția gratuității și a absurdității (N. Manolescu), iar personajele devin pretexte pentru o comedie a literaturii (N Manolescu). Opera reprezintă epopeea fricii cronice și a preocupării pentru stomac, ce parodiază motive literare consacrate ubi sunt și lumea pe dos. Personajele sunt întruchipări ale modalităților de receptare a textului: Onochefalos, Idiotiseanu afirmă că nu toate ce se scriu sunt adevărate (lectura naivă), Eruditian recunoaște împrumuturile de la alți scriitori (lectura savantă). George Călinescu remarcă geniul verbal al autorului (invențiile verbale amintite anterior) și alegerile numelor personajelor (Aordel, Corcodel, Găvan, Ciormoi, Parpangel). Țiganiada este documentul cel mai expresiv pentru stadiul limbii române literare de la sfârșitul sec. XVIII. Opera este considerată de Manolescu drept ultima noastră operă barocă în adevăratul sens al cuvântului, barocul manifestând interes pentru artificial, extravagant, limbaj somptuos, ornat, bizar.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Budai-Deleanu, Ion (1999). Țiganiada. Timișoara: Editura Amarcord. ISBN 9739244491  Studiu introductiv de G.I. Tohăneanu, ediție critică de Florea Fugariu
  • Manolescu, Nicolae (2005). Arca lui Noe. București: Editura Gramar. ISBN 973-591-489-1 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Ţiganiada