Ioan Giurgiu Patachi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ioan Giurgiu Patachi
Ioan Giurgiu Patachi.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Strâmbu, România Modificați la Wikidata
Decedat (47 de ani) Modificați la Wikidata
Sâmbăta de Jos, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupație preot Modificați la Wikidata
Afiliere religioasă Episcop român unit
Funcția episcopală
Sediul Alba Iulia și Făgăraș
Titlul Episcop de Alba Iulia și Făgăraș
Perioada 1713 - 1727
Predecesor Atanasie Anghel
Succesor Ioan Inocențiu Micu-Klein
Cariera religioasă
Hirotonire episcopală 1723
Episcop consacrator Rafael Marcovici, în Croația
Titluri precedente Episcop de Alba Iulia și Făgăraș (1713 - 1727)
Alte funcții preot de rit latin la Făgăraș

Ioan Giurgiu Patachi (n. 1680, Strâmbu, azi în județul Cluj - d. 29 octombrie 1727, Sâmbăta de Jos, lângă Făgăraș) a fost între 1713 și 1727 episcop român unit al Episcopiei de Alba-Iulia și Făgăraș.

Originea și studiile[modificare | modificare sursă]

Ioan Giurgiu era originar din satul Strâmbu, de la a cărui denumire maghiară, anume Horgos Patak, i-a fost derivat numele nobiliar Patachi.[1] Cuvântul maghiar Patak înseamnă pârâu. Pataki s-ar traduce prin Părăian.[2]

Părinții săi erau mici nobili români, iar el a fost educat de un unchi al său, care era provizor la un grof. Acest unchi al său l-a trimis mai apoi la studii la școlile iezuiților.

A fost unul din primii beneficiari români ai burselor catolice de studiu. A urmat mai întâi cursurile colegiilor iezuite din Cluj, Iaurinum și Viena. Între 1703-1705 a fost alumn la Colegiul Pazmanian din Viena, unde a reușit performanța de a fi evidențiat ca cel mai bun din 300 de studenți. Acest fapt l-a determinat pe rectorul iezuit al colegiului să-l recomande pentru Collegium Germanicum et Hungaricum, ceea ce a dus la înscrierea lui Ioan Giurgiu la Roma, studiile sale în Cetatea Eternă, (1705-1710), fiind încununate cu un doctorat în teologie, cinci ani mai târziu. A fost hirotonit preot la Roma, în Biserica Romano-Catolică.

În data de 28 decembrie 1713, de la Făgăraș i-a scris arhiepiscopului de Strigoniu că „sunt dispus să-mi dau zi și noapte sângele și sudoarea pentru salvarea iubitei mele națiuni valahe în oricare rit, în orice mod și cu acea prea umilă ascultare”.[3]

Alegerea în funcția de episcop[modificare | modificare sursă]

La două luni de la moartea episcopului Atanasie Anghel, survenită în 1713, sinodul Bisericii Române Unite l-a fost ales ca succesor al acestuia pe unul din foștii săi secretari, mireanul Venceslav Frantz, originar din Boemia.[4] Alegerea acestui mirean a survenit după ce teologul iezuit al lui Atanasie, preotul Francisc Szunyogh, a refuzat să fie ales, știind că autoritățile de la Viena doresc alegerea lui Giurgiu. Majoritatea clerului român din Transilvania dorea alegerea unei persoane favorabile obiceiurilor răsăritene, nu a lui Giurgiu, care activa ca preot romano-catolic la Făgăraș.[5] Autoritățile de la Viena, neîncrezătoare în foștii apropiați ai lui Atanasie, preferau varianta sigură, anume alegerea lui Giurgiu, format în școlile romano-catolice, fără legături cu clerul român din Transilvania. În conformitate prevederile celei de-a doua Diplome Leopoldine, care prevedeau că sinodul va desemna 3 candidați, dintre care împăratul îl va numi pe episcop, autoritățile imperiale au declarat alegerea din 1713 ca nulă și au solicitat repetarea procedurii.

Sinodalii s-au reunit în aprilie 1714 și în pofida recomandării venite "de sus", de a-l alege pe Giurgiu, l-au ales din nou pe Venceslav Frantz, punând de această dată în mod formal încă două nume pe listă. Tărăgănarea răspunsului de la Viena l-a determinat pe Frantz să se retragă, ceea ce a deschis posibilitatea unui nou sinod.

În aceste condiții, la 12 octombrie 1714 a avut loc la Șona o adunare a preoților și protopopilor uniți, care au propus și au recomandat numirea preotului român de rit latin din Făgăraș, Ioan Giurgiu Patachi, în calitate de episcop al bisericii lor. La un sinod ținut cu puțin timp înainte de sfârșitul anului 1714, Ioan Giurgiu a fost ales în sfârșit drept candidat, iar împăratul Carol al VI-lea l-a numit episcop în cursul anului 1715. Confirmat fiind episcop al românilor uniți, în anul 1716 a trecut de la iezuiți la ordinul bazilian și a primit titlul de baron, precum și funcția de consilier imperial.

Activitatea[modificare | modificare sursă]

Biserica „Sf. Nicolae” din Făgăraș

Lucrările de fortificare a cetății din Alba Iulia la începutul secolului al XVIII-lea au necesitat demolarea mănăstirii construite cu un secol înainte, de Mihai Viteazul, și în consecință mutarea sediului episcopului unit în Maieri, acolo unde a fost ridicată Biserica din Maieri, cu materialele de construcție din vechiul edificiu. Întrucât autoritățile imperiale nu reparaseră în totalitate paguba suferită ca urmare a acestei mutări, împăratul Carol al VI-lea a înzestrat Episcopia Română cu o moșie la Sâmbăta de Jos-Făgăraș, precum și cu o altă moșie la Gherla. Venitul anual al celor două moșii se ridica la 3.000 de florini. De aceea, episcopul Ioan Giurgiu Patachi nu a mai recurs la taxa anuală de 1 florin, de la fiecare preot, fie el înstărit sau sărac. La un timp de la unirea Bisericii românești din Ardeal cu Biserica Romei au încetat și subvențiile anuale primite de la domnii Țării Românești.

La insistențele repetate ale episcopului latin de Alba Iulia, Ioan Giurgiu Patachi a mutat Episcopia de la Alba Iulia la Făgăraș, căci nu puteau fi două episcopii catolice în același oraș.

La Făgăraș episcopul Giurgiu a ridicat la rang de catedrală episcopală biserica „Sf. Nicolae”, ctitorită de Constantin Brâncoveanu. De atunci titulatura episcopiei a fost schimbată în „Episcopia de Făgăraș și Alba Iulia”.

Episcopul Ioan Giurgiu a obținut de la Papa Inocențiu al XIII-lea, prin Bulla Rationi congruit din 1721, canonizarea independenței Episcopiei de Alba Iulia și Făgăraș față de Episcopia latină de Alba Iulia și supunerea ei formală față de Arhiepiscopia de Strigoniu.[6]

Instalarea noului episcop a avut loc la Făgăraș de sărbătoarea Schimbării la Față, în ziua de 6 august17 august 1723.[7] Instalarea s-a făcut prin citirea, în limba română, a Bullei episcopale și a Diplomei imperiale, precum și prin discursul „teologului” în latinește, iar preoții și protopopii săvârșind slujba în rit bizantin român, în limba română.

Sfârșitul vieții[modificare | modificare sursă]

Episcopul Ioan Giurgiu Patachi a decedat în data de 29 octombrie 1727, la Sâmbăta de Jos, lângă Făgăraș. Certificatul de deces menționează că în popor a existat opinia cum că ar fi murit otrăvit „din ură față de credință și față de unirea bisericească”: 29 mensis Octombris hora nocturna secunda in Terra Fogaras pagoque sui Alsó-Szombatfalva nuncupato, finem vivendi fecit, vulgi opinione veneno quasi in odium fidei et unionis clanculariae propinato sublatus.[8]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Andrea Veress, Matricula et Acta Alumnorum CGH ex Regno Hungariae oriundorum, Budapest 1917: Huius verum nomen fuit Ioannes L.B. Giurgiu, sed e feudo familiae Strimba (Hungarice Horgos Patak) appellatus est communiter Pataky vel etiam Nemes.
  2. ^ Ernst Christoph Suttner, Wahl, Weihe und Einsetzung des Bischofs Johannes Giurgiu Nemeș Pataki und die damaligen Spannungen zwischen Rumänen, Wiener Behörden und Römischer Kurie, în: Annales Universitatis Apulensis, Series Historica, 11/II (2007), pag. 37.
  3. ^ Iacob Mârza, Biserică, politică și cultură la episcopul Ioan Giurgiu Patachi, în: Annales Universitatis Apulensis, Series Historica, 11/II (2007), pag. 50.
  4. ^ Ernst Chr. Suttner, op. cit., pag. 39.
  5. ^ Idem.
  6. ^ Augustin Bunea, Cestiuni din dreptului și istoria Bisericei Românesci unite, Blasiu 1893, pag. 59-62.
  7. ^ Octavian Bârlea, Ostkirchliche Tradition und westlicher Katholizismus. Die rumänische unierte Kirche zwischen 1713-1727, München 1977, pag. 65.
  8. ^ Publicat de Zenobie Pâclișanu, Cultura Creștină XVI (1936), pag. 523.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Augustin Bunea, Chestiuni din istoria dreptului Bisericii românești unite, 2 volume, Blaj, 1893-1894;
  • Octavian Bârlea, Ostkirchliche Tradition und westlicher Katholizismus. Die rumänische unierte Kirche zwischen 1713-1727, München 1966;
  • Zenovie Pâclișanu, O scurtă biografie a episcopului Patachi, în: Cultura Creștină XVI (1936), nr. 11, p. 522-523;
  • Zenovie Pâclișanu, Contribuțiuni la biografia episcopului Ioan Patachi, în: Cultura Creștină XVII (1937), nr. 2-3, p. 129-137;
  • Iacob Radu, Foștii elevi români uniți ai școalelor din Roma, Beiuș 1929;
  • Francisc Pall, Știri noi despre primii studenți trimiși de la Blaj la Roma, în Apulum XVII (1979), p. 470-476;
  • Ioan Chindriș, Bula papală "Rationi congruit" de la 1721 și întemeierea Episcopiei Făgărașului, în vol. Cultură și societate în contextul Școlii Ardelene, Cluj-Napoca, 2001, p. 23-44.
  • Magdalena Tampa, Contribuții la istoria preiluminismului în Transilvania. Despre biblioteca lui Ioan Giurgiu Patachi, în: Biblioteca și cercetarea, X (1986), p. 299-303.