Sari la conținut

Manuil Mihail Olsavszky

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Manuel Mihail Olsavszky
Date personale
Născut1700[1] Modificați la Wikidata
Oľšavica, Prešovský kraj, Slovacia Modificați la Wikidata
Decedat (67 de ani) Modificați la Wikidata
Mukaceve, Transcarpatia, Ucraina Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică[2] Modificați la Wikidata
Ocupațiepreot catolic
episcop catolic[*]​ Modificați la Wikidata
Funcția episcopală
SediulMuncaci
TitlulVicar Apostolic din Muncaci al Rutenilor
Perioada5 septembrie 1743 - 5 noiembrie 1767
PredecesorHavryil Blazhovskyi
SuccesorIvan Bradach
Cariera religioasă
Hirotonire episcopală9 decembrie 1743
Episcop consacratorInocențiu Micu-Klein
Alte funcțiiEpiscop titular de Rhosus
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Manuel Mihail Olsavszky, OSBM, (născut ca Michal Židik; în ucraineană: Мануїл Михайло Ольшавський / Manuil Myhaylo Olșavskyi, în ruteană: Михаил Мануіл Ольшавськый / Mihail Manuil Olșavskîi, în maghiară: Manó Mihály Olsavszky, în slovacă: Manuel Michal Židik, prin anul 1700 (după alte surse, în anul, nesigur, 1697[3]), în Oľšavica, azi în districtul Levoča din regiunea Prešov, din Slovacia, a fost un episcop greco-catolic al Vicariatului Apostolic din Muncaci al Rutenilor, din 17 noiembrie 1743 până la moartea sa survenită în 1767.

Viața

[modificare | modificare sursă]

Mihail Olsavszky s-a născut prin anul 1700 în satul Oľšavica, de la care și-a luat numele de familie (care inițial era Židik). A studiat filosofia la Košice și apoi la colegiul iezuit din Trnava.[4] La sfârșitul studiilor, a fost hirotonit preot secular în 1725 și repartizat în Episcopia de Muncaci, unde mai târziu a devenit vicar al eparhilor (episcopilor) Stefan Olsavszky (care era fratele său mai mare) și Havryil Blazhovszky.

La moartea predecesorului său, a fost numit la 8 februarie 1743 ca vicar general de către episcopul latin de Eger:[5] de fapt, în acel moment, în urma Unirii de la Ujhorod (1647), episcopul de Muncaci era în mod oficial un vicar apostolic al Diecezei de Eger.[6] În câteva luni, a fost ales în funcție de către cler, desemnat de împărăteasa Maria Terezia și astfel a fost confirmat de papa Benedict al XIV-lea la 5 septembrie 1743.[3] A primit scaunul titular episcopal de Rhosus / Rhosos (cetate în Cilicia)[7] și a fost consacrat episcop, la 9 decembrie 1743[8] de către episcopul Făgărașului, Inocențiu Micu-Klein[9], la Biserica greco-catolică din Máriapócs.[7] La scurt timp după consacrare, Mihail Olsavszky a intrat în Ordinul Sfântul Vasile cel Mare și și-a luat numele religios de Manuel.[4]

La 20 octombrie 1745 Manuel Olshavsky a fost solicitat de împărăteasa Maria Terezia să întreprindă o vizită pastorală în Transilvania, care la vremea aceea era fără episcop bizantin din cauza exilului lui Micu-Klein.[10] Vizita pastorală în Transilvania s-a desfășurat în iarna 1745 / 1746 până în primăvara anului 1746.[7]

Episcopul Manuil Mihail Olsavszky l-a hirotonit episcop de Blaj pe Petru Pavel Aron, la 1 septembrie 1752, la Biserica greco-catolică din Máriapócs.[3]

În 1756 a terminat și a sfințit sanctuarul de la Máriapócs, care fusese început de predecesorul său, Ghenadie Bizanczy. Pentru slujirea sanctuarului, a construit o mănăstire și a repartizat-o călugărilor bazilitani. De asemenea, a construit școli în Muncaciu și Máriapócs pentru instruirea clerului și a reușit să obțină finanțarea necesară. În timp ce predecesorii săi din Muncaci locuiau în Mănăstirea „Sfântul Nicolae”⁠(en)[traduceți] situată pe Cerneka Gora, „Dealul Călugărilor”, la cererea călugărilor, și-a construit o reședință episcopală în oraș.[5]

În 1764 a construit, din banii săi, o școală de teologie și una pentru cantori la Muncaci.

În 1759 a scris Congregației Propaganda Fide că în eparhia sa nu au rămas credincioși bizantini care să nu fie în comuniune cu Biserica Catolică. Cu toate acestea, situația jurisdicțională a eparhiei sale, în mod oficial un vicariat apostolic sub jurisdicția episcopului latin de Eger, nu a fost satisfăcătoare. Așa că Manuil Olsavszky a contestat autoritatea episcopului de Eger și a încercat să o convingă pe împărăteasa Maria Terezia să acorde deplină independență eparhiei sale. Nu a putut vedea rezultatele muncii sale, dar în 1771, la patru ani după moartea sa, Eparhia de Muncaci și-a obținut independența.

Episcopul Manuil Mihail Olsavszky s-a întors din nou în Transilvania în 1761, pentru a aborda, cu autoritatea și predicația sa, răzmerița religioasă inițiată de călugărul ortodox Sofronie.[4]

În anul 1765 episcopul Manuil Olsavszky l-a hirotonit episcop de Blaj pe Atanasie Rednic, la Muncaciu.[3]

Manuil Olsavszky a decedat la Muncaci, la 5 noiembrie 1767, și a fost înmormântat în sanctuarul de la Máriapócs.[5]

Scrieri

[modificare | modificare sursă]
  • Sermo: De sacra occidentalem inter et orientalem ecclesia unione quo Michael Manuel Olsavsky episcopus Rossensis (...) exhortatus est, Tyrnavia 1761.[11][12]

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Michael Lacko, Documenta Spectantia Regimen Episcopi Mukacevensis Michaelis Manuelis Olsavsky 1743-1767, Roma 1959 [Orientalia Christiana Periodica, vol. XXV].
  • Augustin Bunea, Din Istoria Românilor. Episcopul Ioan Inocențiu Klein (1728-1751), Blaș, 1900.

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  2. ^ Catholic-Hierarchy.org, accesat în  
  3. ^ a b c d „Bishop Mihály Emánuel Olsavszky, O.S.B.M”. Catholic-Hierarchy.org. David M. Cheney. Accesat în . 
  4. ^ a b c Kondratovic, I.M. (). „The Olšavsky bishops and their activity”. Slovak Studies. Rome. III: 179–198. 
  5. ^ a b c Pelesz, Julian (). Geschichte der Union der ruthenischen Kirche mit Rom. Woerl. pp. 1033–1034. 
  6. ^  Herbermann, Charles, ed. (). „Munkács”. Catholic Encyclopedia. New York: Robert Appleton Company. 
  7. ^ a b c Augustin Bunea (1900), p. 193.
  8. ^ Blazejowsky, Dmytro (). Hierarchy of the Kyivan Church (861-1990). Rome. p. 331. 
  9. ^ Nicolaus Nilles⁠(en)[traduceți] (). Kalendarium Manuale Utriusque Ecclesiae Orientalis et Occidentalis Vol 3 Part 2. p. 572.  line feed character în |author= la poziția 185 (ajutor)
  10. ^ de Clercq, Charles (). Histoire des conciles d'après les documents originaux, Tome XI Conciles des Orientaux Catholiques. 1. Paris: Letouzey et Ané. p. 208. 
  11. ^ Szinnyei Jozsef. „Olsavszky Manó Mihály”. Magyar Irok Elete es Munkai. MEK. Accesat în . 
  12. ^ Boysak, Basil (). Ecumenism and Manuel Michael Olshavsky: Bishop of Mukachevo (1743-1767); analysis of the Sermo de unione. University of Montréal. 


Titluri ale bisericii catolice
Predecesor:
Havryil Blazhovskyi 		Vicar Apostolic din Muncaci al Rutenilor
1743–1767 		Succesor:
Ivan Bradach
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Manuil_Mihail_Olsavszky&oldid=17251921