Jean-Jacques Rousseau

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Jean-Jacques Rousseau
Jean-Jacques Rousseau (painted portrait).jpg
Jean-Jacques Rousseau
Date personale
Născut [1][2] Modificați la Wikidata
Geneva, Republica Geneva[*][3] Modificați la Wikidata
Decedat (66 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Ermenonville, Franța Modificați la Wikidata
Înmormântat cenotaph of Jean-Jacques Rousseau[*] Modificați la Wikidata
Părinți Isaac Rousseau[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Republica Geneva[*][4]
Franța[5] Modificați la Wikidata
Religie creștinism Modificați la Wikidata
Ocupație filozof
botanist[*]
compozitor
coregraf[*]
scriitor
muzicolog[*]
literat[*]
muzician
romancier[*]
autobiograf[*]
teoretician al muzicii[*]
pedagog[*]
naturalist[*]
dramaturg
Encyclopédistes[*]
correspondent[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Limbi limba franceză[6]  Modificați la Wikidata
Mișcare/curent literar Contract social
Barocul în muzică  Modificați la Wikidata
Opere semnificative Émile ou De l’éducation[*]
Du Contrat Social ou Principes du droit politiqua[*]  Modificați la Wikidata
Semnătură
Jean-Jacques Rousseau Signature.svg
Prezență online

Jean Jacques Rousseau (n. 28 iunie 1712 - d. 2 iulie 1778) a fost un filozof francez de origine geneveză, scriitor și compozitor, unul dintre cei mai iluștri gânditori ai Iluminismului. A influențat hotărâtor, alături de Voltaire și Diderot, spiritul revoluționar, principiile de drept și conștiința socială a epocii; ideile lui se regăsesc masiv în schimbările promovate de Revoluția franceză din 1789.

Literatură franceză

După categorie

Istoria literaturii franceze

Medievală
Secolul XVI - Secolul XVII
Secolul XVIII - Secolul XIX
Secolul XX - Contemporană

Scriitori francezi

Listă cronologică
Scriitori după categorie
Romancieri - Dramaturgi
Poeți - Eseiști
Scriitori de povestiri scurte

Portal Franța
Portal Literatură


Date biografice[modificare | modificare sursă]

28 iunie 1712 - Se naște la Geneva Jean-Jacques Rousseau. Mama sa moare după câteva zile, în urma complicațiilor de la naștere.

1722 - Tatăl lui Rousseau, un ceasornicar falit, fuge din Geneva, pentru a scăpa de datorii, și își abandonează familia.

1728 - Tânărul Rousseau părăsește și el Geneva. O întâlnește pe doamna de Warens, care îi va fi mulți ani protectoare, iubită și substitut de mamă. Sub autoritatea ei, își desăvârșește educația și se convertește la romano-catolicism.

1742 - Rousseau ajunge la Paris, unde prezintă Academiei franceze un sistem numeric de notație muzicală, care este respins.

1743 - Devine secretarul ambasadorului Franței în Republica Veneția.

1745 - Rousseau o întâlnește, la un hotel din Paris, unde aceasta lucra ca menajeră, pe Thérèse Levasseur, cu care va rămâne până la moarte.

1746 - Se naște primul dintre cei cinci copii ai lui Rousseau. Toți au fost dați la orfelinat.

1749 - Îl întâlnește pe Diderot, cu care se împrietenește. Începe să contribuie la Encyclopédie. Află despre un concurs al Academiei din Dijon și se decide să participe cu un eseu despre consecințele nefaste ale progresului artelor și ale științelor asupra moravurilor publice.

1750 - Câștigă premiul Academiei din Dijon și ajunge faimos.

1752 - Compune opera „Ghicitorul satului”.

1754 - Se întoarce la Geneva, unde redobândește cetățenia și reintră în comunitatea calvinistă.

1755 - Academia din Dijon refuză să îi premieze un al doilea eseu despre originea inegalității.

1759 - Enciclopedia este formal interzisă. Relațiile lui Rousseau cu ceilalți enciclopediști se deteriorează.

1761 - Publică Iulia sau noua Eloiză, un roman epistolar, care va avea un succes extraordinar.

1762 - Apar două dintre cele mai importante cărți ale lui Rousseau: Despre contractul social și Emile, un roman pedagogic. Scrie un proiect pentru o Constituție a insulei Corsica. În urma criticilor vehemente la adresa celor două cărți, care au culminat cu interzicerea lor în Franța și la Geneva, Rousseau e nevoit să fugă.

1766 - Ajunge în Anglia, la invitația lui David Hume. Rousseau începe să dea semne de instabilitate mentală. Are senzația că Hume este parte a unei conspirații care vizează uciderea lui.

1767 - Se întoarce în Franța, sub un nume fals. Oficial, nu i se permite intrarea în regat decât în anul 1770, după intervenția unor prieteni pe lângă Rege.

1771 - Întors la Paris, Rousseau începe să organizeze lecturi private ale Confesiunilor. Scandalizată, Madam d'Epinay intervine, cu succes, la poliție, ca lecturile respective să fie interzise.

1772 - Scrie Considerații despre guvernarea Poloniei.

1776 - Starea sănătății lui se înrăutățește continuu, iar relațiile cu prietenii sunt afectate. Începe să scrie texte obsesive, prin care îi acuză pe alții și se justifică pe sine: Rousseau, judecător al lui Jean-Jacques și Revenile – plimbăreț singuratic.

2 iulie 1778 - Moare la Ermenonville, pe domeniul marchizului de Giradin, care îl invitase să stea la el. Este înmormântat pe o insulă artificială de pe lacul domeniului. În 1794, osemintele lui au fost duse la Pantheon, unde se odihnesc și astăzi.

Opera[modificare | modificare sursă]

Studii, lucrări de sinteză - filozofice, sociale, literare și de artă[modificare | modificare sursă]

Romane[modificare | modificare sursă]

  • Émile sau despre educație (roman pedagogic) - (1762)
  • Iulia sau noua Eloiză (roman epistolar) - (1761)

Opere - libret și muzică[modificare | modificare sursă]

  • Muzele galante - (1745)
  • Ghicitorul satului - (1752)

Pagini confesive[modificare | modificare sursă]

  • Rousseau, judecător al lui Jean Jacques - (1776)
  • Jean-Jacques Rousseau, traducere și prefață Pericle Martinescu, Confesiuni, București, Editura pentru literatură, 1969, 3 vol.
  • Visările unui hoinar singuratic - postum - (1782)

Filosofie[modificare | modificare sursă]

Teoria naturii umane[modificare | modificare sursă]

Primul om care a îngrădit o bucată de pământ, ce s-a gândit să-și spună: "Acesta este al meu!" și a găsit oameni destul de stupizi ca să-l creadă, a fost

adevaratul fondator al societății civile. De la câte crime, războaie și ucideri, de la câte orori și nenorociri nu ar fi putut cineva să salveze omenirea, dacă ar fi tras

țărusul, sau ar fi umplut șanțul, strigând către semenii săi: "Feriți-vă de-a asculta de acest impostor; sunteți pierduți dacă uitați o singură dată că fructele sunt ale

tuturor și pământul nu aparține nimănui.'' - Rousseau 1754

Rousseau l-a criticat Hobbes pentru afirmația precum că '' omul in starea de naturală... nu are nici o idee despre bunătate, el trebuie să fie în mod natural cel rău, că el este vicios, deoarece el nu știe virtute".

Dimpotrivă, Rousseau susține că "morala necoruptă" predomină în "starea de natură" și a lăudat admirabila moderare a Caraibenilor în care își exprimă dorința sexuală, în ciuda faptului că ei trăiesc într-un climat cald, ce " întotdeauna pare să inflameze pasiunile ".[7]


Rousseau a afirmat că stadiul de dezvoltare a omului, asociat cu ceea ce el a numit "sălbatici" a fost cel mai bun sau optim în dezvoltarea umană, între extreme mai puțin decât optime ale animalelor brute, pe de o parte și, de extremă a civilizației decadente pe de altă parte. "... Nimic nu este atât de blând precum omul în starea sa primitivă, atunci cand este plasat de natură la o distanță egală de prostia brutelor.[8]

Rousseau scrie despre stadiul de dezvoltare umană asociat cu salbaticii urmatoarele: ''Cu toate că oamenii au devenit mai puțin îngăduitori, și cu toate că mila naturală a suferit deja unele modificări, această perioadă a dezvoltării facultăților umane, menținând o poziție de mijloc între indolența statului nostru primitiv și activitatea capricioasă a egocentrismului nostru, trebuie să fi fost cea mai fericita și mai durabilă epocă.Cu cât mai mult reflectăm asupra ei, cu atât mai mult se constată că această stare a fost câtuși de puțin subiectul celei mai bune răsturnări pentru om. (...) Starea de salbaticie, pare să confirme că rasa umană a fost făcută să rămână în ea întotdeauna; că această stare este o adevărată tinerețe a lumii; și că toate progresele ulterioare au fost în aparență, atât de mulți pași spre perfecțiunea individului, dar, de fapt, spre decăderea speciei. " [9]

Adoptând credința că toate degenerează în mâinile oamenilor, Rousseau a învățat că oamenii ar fi liberi, înțelepti, și buni în starea naturala și, că instinctul și emoțiile, atunci când nu sunt distorsionate de limitările nenaturale ale civilizației, sunt vocile și instrucțiunile naturii la viață bună. ''Sălbaticul nobil'' al lui Rousseau, stă în opoziție directă cu omul de cultură.[10]

Stagiile dezvoltarii umane[modificare | modificare sursă]

Rousseau credea că etapa sălbatică nu a fost prima etapă a dezvoltării umane, ci a treia etapă. Rousseau a considerat că această a treia etapă sălbatica de dezvoltare a societății umane a fost un optim între extremele stării animalelor brute și a animalului ca "maimuță-bărbat", pe de o parte și, de extremă a vieții civilizate decadente pe de altă parte. Acest lucru i-a condus pe unii critici să-i atribuie lui Rousseau inventia ideii de sălbatic nobil, referitor la care, Arthur Lovejoy, s-a arătat în mod concludent denaturat de gândirea lui Rousseau.[11] [12] [13] [14]

Expresia "sălbatic nobil" a fost folosita pentru prima dată în 1672 de poetul britanic John Dryden în jocul lui Cucerirea Granadei.[15] [16] [17]

Rousseau a scris că moralitatea nu a fost un construct social, ci mai degrabă "natural", în sensul de "înnăscut", un rod din antipatia instinctivă a omului de a asista la suferință, de unde apar emoțiile de compasiune sau de empatie. Aceste sentimente au fost împărtășite cu animalele a căror existență chiar Hobbes a recunoscut-o.

Contrar cu ceea ce mulți detractori au revendicat, Rousseau niciodată n-a sugerat că oamenii în starea naturală acționează moral; de fapt, termeni precum 'dreptatea'

sau 'răutate' sunt inaplicabili societății prepolitice precum a înteles Rousseau.

Moralitatea propriu-zisă, adică, auto-constrăngerea, se poate dezvolta numai prin educație atentă într-un stat civil.

Oamenii, într-o 'stare naturală' pot acționa cu toată ferociatea unui animal. Ei sunt buni numai în sensul negativ, în masura în care aceștia sunt auto-suficenți și, prin urmare nu sunt supuși viciilor societății politice. De fapt, omul natural al lui Rousseau este realmente identic cu un cimpanzeu solitar sau cu un urangutan.

Deterioraționist, Rousseau, a propus, cu excepția că, poate pentru câteva momente de echilibru, la început sau, aproape de început, când o relativă egalitate între oameni predomina, civilizația umană a fost dintotdeauna artificială, creând inegalități, invidii și dorințe nenaturale.

Ideile lui Rousseau de dezvoltare a omului au fost extrem interconectate cu forme de meditație.

Potrivit lui Rousseau, acestea au fost dezvoltate prin perfectibilitatea înnascută a omenirii, incluzând judecăți de sine, moralitate, milă și imaginație. Scrierile lui sunt în mod intenționat ambigui în ceea ce privesc formarea acestor procese de la punctul în care, meditația, devine o parte intrinsecă în dezvoltarea umanitatii.[18]

În filosofia lui Rousseau, influenta negativă a societății asupra oamenilor se concentrează pe transformarea iubirii de sine, o iubire de sine pozitivă în mândrie.

Iubirea de sine reprezintă dorința instinctivă a omului de auto-conservare, combinată cu puterea rațiunii umane.

În contrast, iubirea proprie e artificială și, încurajează omul să se compare pe sine cu alții, ceea ce crează o teama nejustificată ce oferă plăcere din durerea altor persoane. Rousseau nu a fost singurul ce a facut această distincție, Vauvenargues fiind printre ei.

În Discurs asupra științelor și a artelor, Rousseau susține că artele și științele nu au beneficiat de pe urma bunătății oamenilor, pentru că ele nu au aparut din nevoile autentice ale omului ci, ca rezultat al mândriei și orgoliului. Rousseau este de parere că progresul cunoașterii a creat guverne mai puternice și a zdrobit libertatea individuală.

Spre deosebire de opinia optimistă a altor figuri al iluminismului, pentru Rousseau, progresul a fost potrivnic bunăstarii umanității, exceptie făcând cazul în care, se poate contracara prin cultivarea moralității civice și datorie.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b "Jean-Jacques Rousseau", Gemeinsame Normdatei, accesat la 9 aprilie 2014 
  2. ^ a b "Jean-Jacques Rousseau", data.bnf.fr, accesat la 10 octombrie 2015 
  3. ^ http://www.iep.utm.edu/rousseau/#SH1a  Missing or empty |title= (ajutor)
  4. ^ general catalog of BnF 
  5. ^ artist list of the National Museum of Sweden, 12 februarie 2016 
  6. ^ "Jean-Jacques Rousseau", data.bnf.fr[*] http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb119228797, accesat la 10 octombrie 2015  Missing or empty |title= (ajutor)
  7. ^ Rousseau, "Book I, Chapter 8", Social Contract, Constitution
  8. ^ Rousseau, Jean-Jacques (1754), "Discourse on the Origin of Inequality, part two", The Basic Political Writings, Hackett, p. 64
  9. ^ Rousseau, Jean-Jacques (1754), "Discourse on the Origin of Inequality, part two", The Basic Political Writings, Hackett, p. 65
  10. ^ "Rousseau's 'General Will' & well-ordered society". Québecois libre.
  11. ^ Lovejoy, Arthur Oncken (1960) [1923, 1948], "The Supposed Primitivism of Rousseau's Discourse on Inequality", Essays in the History of Ideas, Baltimore: Johns Hopkins Press
  12. ^ Einaudi, Mario (1967), The Early Rousseau, Cornell University Press, p. 5, Arthur Lovejoy's crucial role in dispelling the myth cultivated with such care by many eighteenth-century philosophes
  13. ^ For a history of how the phrase became associated with Rousseau, Ellingson, Ter (2001), The Myth of the Noble Savage, Berkeley, CA: University of California Press
  14. ^ Babbitt 1919, "Legacy: Criticisms of Rousseau".
  15. ^ Miner, Earl (1972), "The Wild Man Through the Looking Glass", in Dudley, Edward; Novak, Maximillian E, The Wild Man Within: An Image in Western Thought from the Renaissance to Romanticism, University of Pittsburgh Press, p. 106
  16. ^ Ellingson 2001, pp. 8 and passim.
  17. ^ Gay, Peter (April–May 2009), "Breeding is Fundamental", Book Forum, As far as the noble savage is concerned, that phrase is from Dryden and does not appear in Rousseau's writings:" In the years I taught the history of political theory at Columbia to a sizable class of undergraduates, I would offer students a hundred dollars if they could find ‘Noble Savage’ anywhere in Rousseau. I never had to pay up."
  18. ^ Einspahr, Jennifer. "The Beginning that Never Was: Mediation and Freedom in Rousseau's Political Thought". Review of Politics. 72 (3): 437–61. doi:10.1017/S0034670510000318.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Jean-Jacques Rousseau


Iluminism
Persoane celebre după țară
Austria: Iosif al II-lea | Leopold al II-lea | Maria Terezia
Franța: Pierre Bayle | Fontenelle | Montesquieu | François Quesnay | Voltaire | Baronul de Buffon | Jean-Jacques Rousseau | Denis Diderot | Helvétius | Jean le Rond d'Alembert | Baronul d'Holbach | Marchizul de Sade | Condorcet | Antoine Lavoisier | Olympe de Gouges | vezi și: Enciclopediștii francezi
Germania: Erhard Weigel | Gottfried Wilhelm von Leibniz | Frederic al II-lea | Immanuel Kant | Gotthold Ephraim Lessing | Thomas Abbt | Johann Gottfried von Herder | Adam Weishaupt | Johann Wolfgang von Goethe | Johann Christoph Friedrich Schiller | Carl Friedrich Gauss
Marea Britanie: Thomas Hobbes | John Locke | Isaac Newton | Samuel Johnson | David Hume | Lord Monboddo | Adam Smith | John Wilkes | Edmund Burke | Edward Gibbon | James Boswell | Jeremy Bentham | Mary Wollstonecraft | vezi și: Iluminism scoțian
Italia: Cesare Beccaria | Francesco Mario Pagano | Giambattista Vico
Olanda: Hugo Grotius | Baruch Spinoza
Polonia: Stanisław Leszczyński | Stanisław Konarski | Stanisław August Poniatowski | Ignacy Krasicki | Hugo Kołłątaj | Ignacy Potocki | Stanisław Staszic | Jan Śniadecki | Julian Ursyn Niemcewicz | Jędrzej Śniadecki
Rusia: Ecaterina a II-a | Petru cel Mare | Ecaterina Dașkova | Mihail Lomonosov | Ivan Șuvalov | Nikolai Novikov | Alexandr Radișcev | Mihail Șcerbatov
Spania: Gaspar Melchor de Jovellanos | Leandro Fernández de Moratín
Statele Unite: Benjamin Franklin | David Rittenhouse | John Adams | Thomas Paine | Thomas Jefferson
Transilvania: György Aranka | Petru Pavel Aron | Petru Maior | Gheorghe Șincai | Samuel Micu | József Benkő | Ioan Budai-Deleanu | vezi și: Școala Ardeleană
Concepte înrudite
Capitalism | Libertăți civile | Gândire critică | Deism | Democrație | Empirism | Absolutism luminat | Piață liberă | Umanism | Liberalism | Filozofie naturală | Raționalitate | Rațiune | Sapere aude | Știință | Secularism