Menahem Beghin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Menahem Begin, prim ministru al Israelului între anii 1977-1983
Medalia Premiului Nobel

Menachem Begin (מנחם בגין în ebraică, n.16 august 1913; d. 9 martie 1992) a fost un om politic israelian, comandant, în anii mandatului britanic, al organizației evreiești paramilitare de rezistență Etzel (Irgun Tzvai Leumi), apoi lider al mișcării de dreapta „Herut”, prim-ministru al Israelului în perioada 20 iunie 1977 - 10 octombrie 1983.

Discipol al lui Zeev Jabotinski, considerat unul din pionierii sionismului, marele merit al său îl constituie reușita acțiunii "schimburi de teritorii contra pace", desfășurate între Israel și Egipt. Pentru aceasta, alături de președintele Egiptului, Anwar el-Sadat, în 1978, a primit Premiul Nobel pentru Pace.

Copilăria și studiile[modificare | modificare sursă]

Menahem Beghin s-a născut ca fiul mezin dintre cei trei copii ai unei familii de evrei din Brest Litovsk (în idiș „Brisk”), oraș aflat în zilele noastre în Belarus, în acea vreme parte a Imperiului Rus, localitate renumită pentru rabinii talmudiști din tradiția "lituaniană" (contrară hasidismului). Tatăl său, Zeev Dov Beghin sau Biegun, era comerciant de cherestea și secretar al comunității evreiești locale, sionist fervent, admirator al lui Theodor Herzl într-o perioadă când locuitorii evrei erau influențați de opiniile vehement antisioniste ale rabinului Haim Solowejczyk. Soția lui, Hassia, născută Kosowski, provenea dintr-o familie de rabini însemnați. Moașa care a asistat nașterea copilului a fost bunica lui Ariel Sharon. Numele de familie al tatălui provenea din cuvântul rusesc Begun, însemnând „alergător”.

Beghin s-a născut în prima sâmbătă de dupa marele post de 9 Av, numită Shabat Nahamu, în care credinciosii evrei citesc cuvintele de consolare ale profetului Isaiia. De aceea băiatul a primit numele de Menahem (Cel ce consolează). Sora sa mai mare se numea Rahel, iar fratele său Herzl. În anii primului razboi mondial (1914-1918) în care zona unde locuiau devenise arena operațiilor militare, situația economică a familiei s-a deteriorat simțitor, Trebuiră să părăseasca casa și să pribegească prin satele din răsăritul Poloniei. La finele războiului familia Beghin a revenit la Brest, care a devenit parte a Poloniei restaurate.

După un an de educație tradițională iudaică la "heder" (Talmud Torá), băiatul a fost trimis să învețe la școala ebraică „Tahkemoni”, legată de curentul sionist religios. La 12 ani a intrat, ca și fratele și sora sa, în mișcarea de tineret sionist socialist „Hashomer Hatzair”, unica de acest fel din oraș. La 16 ani a părăsit-o pentru a se alătura mișcării de tineret „Betar”, de orientare națională de dreapta care în 1929 a deschis o filială și la Brest. În acel an Beghin l-a văzut prima dată pe conducătorul acestei mișcări, Zeev Jabotinski, care a rostit o cuvântare la un teatru din localitate și a cărui platforma l-a entuziasmat. Ceea ce l-a cucerit, a fost, după cum a mărturisit mai târziu, „sionismul integral, Țara Israelului, aspirația spre un stat evreiesc în curând, în zilele noastre”. La 14 ani Beghin a fost trimis să studieze la un liceu polonez, unde și-a însușit cunoștințe temeinice, între altele în literatura clasică, mai ales latină. Lovindu-se încă din școală de manifestări de antisemitism, unele violente, Beghin a participat împreună cu alți tineri evrei la organizarea unui grup de autoapărare.

După bacalaureat, el s-a înscris la facultatea de drept a Universității din Varșovia, deoarece încă din copilărie visase să devină avocat, „pentru a-i ajuta pe nevoiași”.În timpul studiilor s-a întreținut din lecții particulare date unor elevi. În 1935 și-a luat licența în drept

Activitatea politică în Polonia[modificare | modificare sursă]

Cu timpul Beghin s-a impus prin calități de conducător și a urcat în ierarhia mișcării de tineret Betar:mai întâi comandant pe sectorul Brest, apoi unul din cei nouă „ofițeri” ai conducerii Betar din Polonia, țara unde se concentra cel mai mare număr de membri ai organizației. În 1935 s-a ținut în Polonia a doua reuniune mondială a mișcării. La 22 ani Beghin s-a antrenat într-o controversa cu Jabotinski. Era intr o perioada in care s-au calmat tensiunile din urma asasinării în 1933 a fruntașului sionist social-democrat din Palestina Haim Arlosoroff, când militanți din sionismul revizionist condus de Jabotinski au fost suspectați că ar fi fost ucigașii. Beghin s-a adresat de la tribună lui Jabotinski, spunând: „Poate domnia sa a uitat că Ben Gurion l-a numit „Vladimir Hitler”, dar memoria noastra e mai bună. ”. Jabotinski i-a replicat: „Nu voi uita niciodată ca oameni ca Ben Gurion, Ben Tzvi, Eliyahu Golomb, au îmbrăcat odată uniforma batalioanelor (evreiești NN), au luptat alături de mine. Sunt sigur ca atunci cand sionismul o va cere, ei nu vor șovăi să îmbrace iarăși uniforma și să lupte.” Jabotinski a aplaudat, în ciuda disputei, cuvântarea lui Beghin, și i-a prezis că va ajunge departe. Beghin a continuat să activeze cu însuflețire în cadrul Betar, să țină discursuri la adunari evreiești și sioniste, și să publice articole în organele de presă ale organizației sionismului revizionist. În anul 1937 a organizat o demonstrație în fața ambasadei britanice la Varsovia, cerând ca autoritățile mandatare britanice să mărească cota de emigrare pentru tinerii din mișcarea Betar spre Palestina. În urma acestui fapt, Beghin a fost arestat și deținut vreme de 6 săptămâni în închisoare, în compania unor delicvenți de drept comun.

.

Legături externe[modificare | modificare sursă]