Șimon Peres

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Șimon Peres
Shimon peres wjc 90126.jpg
Shimon Peres, președintele al Israelului (2007-2014)
Date personale
Nume la naștere Szymon Perski
Născut 2 august 1923 (93 de ani)
Wiszniew, Polonia
(acum Belarus)
Căsătorit cu Sonya Gelman (1945–2011)
Copii Zvia
Yoni
Chemi
Cetățenie Israel
Religie Iudaism
Ocupație om politic
diplomat
Al 9-lea Președinte al Israelului
În funcție
15 iulie 2007 – 24 iulie 2014
Prim-ministru Golda Meir
Precedat de Moshe Katzav
Succedat de Reuven Rivlin
Prim-ministru al Israelului
În funcție
4 noiembrie 1995 – 18 iunie 1996
Interimat: 4 – 22 noiembrie 1995
Președinte Ezer Weizman
Precedat de Itzhak Rabin
Succedat de Benjamin Netanyahu
În funcție
13 septembrie 1984 – 20 octombrie 1986
Președinte Chaim Herzog
Precedat de Yitzhak Shamir
Succedat de Itzhak Shamir
În funcție
22 aprilie 1977 – 21 iunie 1977
Interimat
Președinte Ephraim Katzir
Precedat de Itzhak Rabin
Succedat de Menachem Begin
Ministru al Afacerilor Externe al Israelului
În funcție
7 martie 2001 – 2 noiembrie 2002
Locțiitor Michael Melchior
Prim-ministru Ariel Sharon
Precedat de Shlomo Ben-Ami
Succedat de Benjamin Netanyahu
În funcție
14 iulie 1992 – 22 noiembrie 1995
Locțiitor Yossi Beilin
Eli Dayan
Prim-ministru Itzhak Rabin
Precedat de David Levy
Succedat de Ehud Barak
În funcție
20 octombrie 1986 – 23 decembrie 1988
Prim-ministru Itzhak Shamir
Precedat de Itzhak Shamir
Succedat de Moshe Arens
Ministru al Apărării
În funcție
4 noiembrie 1995 – 18 iunie 1996
Precedat de Iitzhak Rabin
Succedat de Itzhak Mordechai
În funcție
3 iunie 1974 – 20 iunie 1977
Prim-ministru Itzhak Rabin
Precedat de Moshe Dayan
Succedat de Ezer Weizman
Ministru al Finanțelor
În funcție
22 decembrie 1988 – 15 martie 1990
Prim-ministru Itzhak Shamir
Precedat de Moshe Nissim
Succedat de Itzhak Shamir

Premii Premiul Nobel pentru Pace (1994)
Ordinul Imperiului Britanic
Legiunea de onoare
Ordinul Sfântul Mihail și Sfântul Gheorghe[*]
Medalia Prezidențială pentru Libertate[*]
Knight Commander of the Order of the British Empire[*]
Premiul Félix Houphouët-Boigny pentru Pace[*] (1993)
Four Freedoms Award - Freedom from Fear[*]
Medalia Philadelphia pentru Libertate[*]
Premiul Steiger[*]
Q23700921[*] (1998)
Planetary Consciousness Prize[*] (2002)
Ordinul Soarelui[*] (23 mai 2005)
Partid politic Mapai (1959–1965)
Rafi (1965–1968)
Partidul Muncii din Israel (1968–2005)
Kadima (2005–present)
Alma mater New School
New York University
Harvard University
Semnătură Shimon Peres Signature.svg
Medalia Premiului Nobel

Șimon Peres (în ebraică שִׁמְעוֹן פֶּרֶס Shimon Peres, născut Szymon Perski; n. 2 august 1923[1] Wiszniew, Polonia, astăzi Belarus) este un om politic social-democrat israelian, președinte al Israelului între15 iulie 2007 - 24 iulie 2014.

Activ din tinerețe în mișcarea social-democrată din țara sa, Peres a fost un colaborator apropiat al fondatorului Israelului, David Ben Gurion. La 29 ani a fost numit director general al Ministerului Apărării, funcție în care a avut o contribuție însemnată la înființarea Campusului de cercetări nucleare de la Dimona și a Industriei aviatice israeliene. În anul 1959 a fost ales prima dată ca deputat în Knesset din partea partidului MAPAI,si de atunci a servit ca parlamentar vreme de 48 ani, atât ca reprezentant al coaliția guvernamentale, cât și al opoziției, ceea ce este o cifră record.

Peres a fost în trecut președinte al Partidului Muncii vreme de 15 ani (1992-1977) (cea mai lungă perioadă din istoria acestui partid) și în această calitate, a devenit prim ministru al Israelului de două ori: 13 septembrie 1984 - 20 octombrie 1986 și 5 noiembrie 1995 - 18 iunie 1996. În anul 1994-1986 a fost prim ministru vreme de doi ani din patru, în virtutea acordului de rotație dintre Partidul Muncii si Partidul Likud condus de Itzhak Shamir. În noiembrie 1995- mai 1996 a fost prim ministru în urma asasinării primului ministru și colegului său de partid, Itzhak Rabin și a fost urmat de Binyamin Netanyahu, care l-a învins în alegerile pentru al 14-lea Knesset. Peres a servit ca ministru de externe in al doilea guvern condus de Itzhak Rabin și a fost printre promovatorii „procesului de pace de la Oslo”, o serie de contacte diplomatice între Statul Israel și Organizația pentru Eliberarea Palestinei, care au dus la acorduri care au fost semnate apoi în public la Oslo. Din acest motiv în anul 1994 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Pace împreună cu Itzhak Rabin și Yasser Arafat. În ziua de 13 iunie 2007 a fost ales de Knesset în funcția de președinte al statului, funcție pe care a îndeplinit-o până în 2014.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Copilăria[modificare | modificare sursă]

Shimon Peres s-a născut în 1923 sub numele Szymon Perski într- familie de evrei din târgul Wiszniew, pe atunci în Polonia, în plasa Wołożyn din voevodatul Novgródek, actualmente Vișneva în Belarus, raionul Volojin, regiunea Minsk.Tatăl său Itzhak (Icchak) Perski, originar din Volojin, era un comerciant înstărit de lemne, descendent al rabinului Haim din Volojin. Mama sa, Sara, născută Meltzer, era bibliotecară și profesoară de limba rusă. În copilarie educația lui Peres a fost mult influențată de bunicul său matern, reb Tzvi Hersz Meltzer,și el din Volojin, absolvent al vestitei ieșive din acel orășel, și care a fost ucis în Holocaust. La vârsta de 4 ani, copilul a fost luat la Radyn, pentru a fi binecuvântat de renumitul rabin Hafetz Haim care i-a urat o viață îndelungată. Bunicul l-a introdus pe nepot în Gemara (Talmud), dar și în literatura clasică universală și ebraică. Familiile părinților săi, inclusiv unchiul său Michael , au fost omorâți de naziști împreună cu ceilalți două mii de locuitori ai târgului.În cuvântarea ținută de Peres cu ocazia jurământului în parlament ca președinte al Israelului, el a evocat cu simpatie figura bunicului său, care i-a creat universul copilăriei, dar care în vremea Holocaustului s-a numărat printre ultimii dintre evrei, care au fost duși la sinagoga de lemn a comunității, unde li s-a dat foc, în vreme ce purtau pe umeri șalurile de rugăciune (talit). După cum a povestit Peres, bunicul l-a petrecut la gară când a plecat în Palestina (Țara lui Israel), și la despărțire i-a cerut „să rămână evreu întotdeauna”.

În Palestina mandatară[modificare | modificare sursă]

În anul 1931 tatăl familiei a emigrat primul în Palestina. După trei ani în 1934 i s-au alăturat soția și cei doi băieți, Shimon și Gershon (Gigi). Itzhak Perski s-a înrolat ca voluntar în armata britanică și a participat la efortul de război contra Germaniei naziste. În vremea războiului familia a rămas fărî vești de la tata, care a căzut în captivitatea germană, din care a fugit de două ori. Shimon Peres și-a petrecut copilăria la Tel Aviv, unde a invatat la scoala elemnentara Balfour condusa de Yehuda Harari. la 14 ani a fost primit la Școala agricolă de la Ben Shemen, în regim de internat. Aceasta institutie, care avea un bun renume, nu îi pregatea, totuși, pe elevii ei pentru examenele de bacalaureat ci pentru împlinirea aspirațiilor sioniste de promovare a agriculturii și autoapărării. O mică parte dintre elevi erau veniți din Diaspora. Peres s-a evidențiat în școală prin calitățile sale de a se exprima în scris și de a ține cuvântări, și a publicat articole în gazeta școlii sub pseudonimul Ben Amotz.În 1941 el a plecat în kibuțul Geva, unde a urmat o instrucție agricolă pentru a lua parte mai apoi în 1942 la întemeierea unei așezări cooperatiste agricole numite Alumot, cu statutul de „kvuțá”. Acolo a muncit în grajdul de vite, ca cioban și la casieria așezării. În 1945 s-a însurat cu Sonia Gelman, fiica profesorului de tâmplărie de la Școala internat din Ben Shemen, în care învățase și care terminase serviciul militar în armata britanică. În anii 1941-1944 Peres a fost unul din secretarii Mișcării „Hanoar Haoved” (Tineretul muncitor). În aceste împrejurări calitățile sale au atras atenția unuia din fruntașii social democrați, Levi Eshkol, care l-a chemat să îndeplinească sarcini de logistică în cadrul forțelor „Haganá”, principala organizație paramilitară de apărare a evreilor din Palestina.

Începutul activității sale în domeniul apărării[modificare | modificare sursă]

Din 1947 Peres a început să lucreze sub oblăduirea lui David Ben Gurion și a lui Levi Eshkol la comandamentul Hagana, ocupandu-se de probleme de cadre si aprovizionare.După proclamarea Statului Israel, și întemeierea Armatei de apărare a Israelului (Tzahal) au fost definite și separate atribuțiile armatei , condusa de seful statului major generalul Yaakov Dori și cele ale Ministerului Apărării condus de Ben Gurion. S-a hotărât ca departamentul în care lucra Peres să rămână în cadrul Ministerului Apărării. Din acest motiv Peres nu a mai fost recrutat în armată și nu a îndeplinit niciodată o funcție militară. Mulți au fost de părere că aceasta i-a dăunat în cursul vieții. Itzhak Rabin și poetul și cupletistul popular Haim Hefer, de pildă, care au luptat în rândurile forțelor subterane de elită Palmah din cadrul Haganá nu au văzut niciodată cu ochi buni avansarea lui Peres în funcții înalte în ciuda faptului că nu a participat la lupte, ceea ce simțeau ca un afront. Rabin considera că era de nepermis ca Peres să fie numit ministru al apărării, dat fiind că nu a servit în armată. Peres a știut în iunie 1948 de hotărârea lui Ben Gurion de a scufunda vasul cu arme „Altalena” al organizației Etzel (Irgun) care ar fi încălcat legile tânărului stat.După trecerea multor ani, Peres i-a mărturisit lui Menahem Beghin, comandantul Irgunului, că Ben Gurion a fost indus în eroare, când a luat această decizie. Într-un interviu el amintit numele lui Israel Galili, ca fiind cel care a condus negocierile cu Irgunul în acele zile. în aprilie 1949 Peres a fost numit șef al Departamentului Naval al Ministerului apărării, ocupându-se de chestiuni de buget, finanțe, aprovizionare și cercetare. În acelaș an a fost numit șef al reprezentanței Ministerului Apărării al Israelului în Statele Unite. În această calitate a acționat împreună cu prietenul său Al Schwimmer în domeniul achiziționării de echipament și muniții pentru aviația militară israeliană. Peres l-a convins pe Schwimmer, care era proprietarul unui hangar pentru reparații de avioane să emigreze în Israel și să înființeze și în Israel un hangar asemănător, care va purta numele de „Institutul guvernamental de control al avioanelor”, și care a pus bazele companiei de stat „Industria aviatică” israeliene. Peres a rămas în Statele Unite până în 1952 și, în acest timp, a învățat la cursurile serale ale Universității New School din New York

Întors în Israel în 1952, Peres a devenit director adjunct al Ministerului Apărării. La începutul lui octombrie 1953 Ben Gurion, pe atunci prim ministru și ministru al apărării, a anunțat ca intentioneaza să demisioneze. Ben Gurion a decis să separe funcțiile pe care le deținea, și să predea conducerea guvernului lui Moshe Sharett, iar Ministerul Apărării lui Pinhas Lavon, la început de facto, iar mai apoi în mod oficial. Cu o zi înainte de a demisiona, la 6 decembrie 1953 Ben Gurion l-a numit pe Shimon Peres director general al Ministerului Apărării, iar pe Moshe Dayan în funcția de șef al Statului Major. Peres avea atunci 30 ani. În fata noului prim ministru Sharett cu atribuții slăbite și cu vederi moderate și conciliatoare, ministrul Lavon, Peres și generalul Dayan au creat un fel de contrapondere ca un „triumvirat” cu viziune activistă

Cărți[modificare | modificare sursă]

Șimon Peres este autor a 11 cărți, printre care:

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Shimon Peres”. Site-ul Knesseth. http://www.knesset.gov.il/mk/eng/mk_eng.asp?mk_individual_id_t=104. Accesat la 1 mai 2010. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Șimon Peres


Predecesor:
Moșe Kațav
Președintele Israelului
15 iulie 200724 iulie 2014

Succesor:
Reuven Rivlin