Inginer

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Inginer
Ingineri

Un inginer este o persoană cu o pregătire tehnică - teoretică și practică, obținută într-un institut de învățământ superior, care practică ingineria. Spre deosebire de oamenii de știință, care studiază natura și fenomenele naturale pentru a stabili principii, axiome și teoreme, inginerii aplică principiile teoretice din matematică, fizică și chimie pentru a crea un produs concret, ca de exemplu un rulment sau o tastatură de telefon.

Inginerii, ca practicieni ai ingineriei, sunt profesioniști care inventează, proiectează, analizează, construiesc și testează mașini, sisteme complexe, structuri, gadgeturi și materiale pentru a îndeplini obiectivele și cerințele funcționale, ținând cont de limitările impuse de practic, reglementare, siguranță și cost[1][2].

Inginerii pot profesa în proiectarea, organizarea, conducerea și întreținerea proceselor tehnologice din industrie, agricultură, sau și din administrație. Inginerii pot fi și cercetători științifici în diverse domenii de specialitate.

În unele țări din Europa titlul de inginer este limitat prin lege doar la persoanele cu diplomă în inginerie. În Canada, titlul de inginer este limitat doar la persoanele care profesează ingineria.

Definiție[modificare | modificare sursă]

În 1961, Conferința Societăților de Inginerie din Europa de Vest și Statele Unite ale Americii au definit „inginer profesionist” după cum urmează:[3]

„Un inginer profesionist este competent în virtutea educației și formării sale fundamentale pentru a aplica metoda științifică și perspectivele pentru analiza și soluționarea problemelor de inginerie. El/ea este capabil să-și asume responsabilitatea personală pentru dezvoltarea și aplicarea științei și cunoștințelor inginerești, în special în cercetare, proiectare, construcție, fabricație, superintendență, administrare și în educația inginerului. Activitatea sa este predominant intelectuală și variată și nu are un caracter mental sau fizic de rutină. Necesită exercitarea gândirii și a judecății originale și capacitatea de a supraveghea activitatea tehnică și administrativă a altora. Educația sa va fi în măsură să-l facă capabil să urmărească îndeaproape și continuu progresul în ramura sa de științe inginerești, consultând lucrări recent publicate pe plan mondial, asimilând astfel de informații și aplicându-le independent. El / ea este așadar pus în situația de a contribui la dezvoltarea științei ingineriei sau a aplicațiilor sale. Educația și formarea sa vor fi astfel încât el/ea va fi dobândit o apreciere largă și generală a științelor ingineriei, precum și o aprofundare a caracteristicilor speciale ale propriei sale ramuri. În timp util, va putea să dea sfaturi tehnice autoritare și să își asume responsabilitatea pentru direcția sarcinilor importante din ramura sa.”

Roluri și expertiză[modificare | modificare sursă]

Design

Inginerii dezvoltă noi soluții tehnologice. În timpul procesului de proiectare inginerească, responsabilitățile inginerului pot include definirea problemelor, efectuarea și restrângerea cercetărilor, analizarea criteriilor, găsirea și analiza soluțiilor și luarea deciziilor. O mare parte din timpul unui inginer este cheltuit cu cercetarea, localizarea, aplicarea și transferul de informații[4].

Inginerii trebuie să cântărească diferite alegeri de proiectare în funcție de meritele lor și să aleagă soluția care se potrivește cel mai bine cerințelor și nevoilor. Sarcina lor crucială și unică este să identifice, să înțeleagă și să interpreteze constrângerile asupra unui design pentru a produce un rezultat de succes.

Specializare și management[modificare | modificare sursă]

Majoritatea inginerilor sunt specializați în una sau mai multe discipline de inginerie[1]. Numeroase specialități sunt recunoscute de către societățile profesionale, iar fiecare dintre ramurile majore ale ingineriei are numeroase subdiviziuni. Ingineria civilă, de exemplu, include ingineria structurală și de transport, iar ingineria materialelor include ingineria ceramică, metalurgică și a polimerilor. Ingineria mecanică cuprinde aproape orice disciplină, deoarece esența sa de bază este fizica aplicată . De asemenea, inginerii se pot specializa într-o industrie, cum ar fi autovehiculele, sau într-un tip de tehnologie, cum ar fi turbinele sau materialele semiconductoare[1].

Asociații și camere[modificare | modificare sursă]

În Germania afacerile profesionale ale inginerilor sunt gestionate independent de camerele inginerilor. Acestea au statut de drept public și de inginer în Germania, practic este o chestiune de stat - organizate la nivelul statelor federale.

Asociația Inginerilor Germani (VDI), fondată în 1856, s-a impus ca o asociație de inginerie în Germania. În prezent sunt aproximativ 140.000 de membri și aproximativ 2.200 de ghiduri VDI[5], este unul dintre cele mai mari cluburi și asociații orientate tehnic din lume.

Un „ inginer consultant ”, de exemplu, trebuie să îndeplinească anumite cerințe prevăzute de lege și să se înscrie pe „lista inginerilor consultanți” a Camerei inginerilor din statul său federal respectiv. Titlul profesional de inginer consultant pentru un inginer independent este protejat de legea statului (profesia de camera )[6].

Sărbătoare[modificare | modificare sursă]

14 septembrie - Ziua inginerului român, cu această ocazia Ministerul Educației Naționale, Academia de Științe Tehnice și asociațiile profesionale ale inginerilor din România pot desfășura manifestări științifice cu caracter simbolic, prilejuite de acest eveniment[7][8].

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Bureau of Labor Statistics, U.S. Department of Manual Labor Engineers| work=Occupational Outlook Handbook, 2006–07 Edition (via Wayback Machine)|url=http://www.bls.gov/oco/ocos027.htm%7Caccess-date=23 September 2006 |year=2006|archive-url=https://web.archive.org/web/20060923001304/http://www.bls.gov/oco/ocos027.htm |archive-date=23 September 2006 }}
  2. ^ National Society of Professional Engineers "Frequently Asked Questions About Engineering"|access-date=21 September 2006 |year=2006 |archive-url = https://web.archive.org/web/20060522214617/http://www.nspe.org/media/mr1-faqs.asp |archive-date = 22 May 2006 |author-link= National Society of Professional Engineers}} "Science is knowledge based on our observed facts and tested truths arranged in an orderly system that can be validated and communicated to other people. Engineering is the creative application of scientific principles used to plan, build, direct, guide, manage, or work on systems to maintain and improve our daily lives"
  3. ^ Steen Hyldgaard Christensen, Christelle Didier, Andrew Jamison, Martin Meganck, Carl Mitcham, and Byron Newberry Springer. Engineering Identities, Epistemologies and Values: Engineering Education and Practice in Context, Volume 2, p. 170, pe Google Books
  4. ^ A. Eide, R. Jenison, L. Mashaw, L. Northup. Engineering: Fundamentals and Problem Solving. New York City: McGraw-Hill Companies Inc.,2002
  5. ^ Calitatea de membru al Asociației VDI
  6. ^ Fehlender Parameter „zugriff“, oder „zugriff-jahr“ (Hilfe) Mitgliedschaft - Verband Beratender Ingenieure.
  7. ^ , Istoria tehnicii și a industriei românești, Editura Academiei Române, coordonator Dorel Banabic, Vol. 2. , cap.8.2, Asociația Generală a Inginerilor din România (AGIR), 2020. p.350
  8. ^ H.G. 525 din 22 iunie 2000 privind instituirea Zilei inginerului român..., pp.&nbsp , art.1-2

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • de Inginerii construiesc Elveția: istoria de primă mână a tehnologiei, Franz Felix Betschon, Stefan Betschon, Willy Schlachter, Jürg Dominik Lindecker (eds.) (= NZZ Libro), Verlag Neue Zürcher Zeitung, Zurich 2014, ISBN 978-3-03823-925 -3 .
  • de Walter Kaiser, Wolfgang König: Istoria inginerului. O profesie în șase milenii. Carl Hanser Verlag, Munchen și alții 2006, ISBN 3-446-40484-8.
  • ro Istoria tehnicii și a industriei românești, Editura Academiei Române, coordonator Dorel Banabic, Vol. 2, Electrotehnica, energetica, transporturile și învățământul tehnic 2020. p.350, ISBN 978-973-27-3055-3
  • ro H.G. 525 din 22 iunie 2000 privind instituirea Zilei inginerului român, M.Of. 296 din 2000

Legături externe[modificare | modificare sursă]