Ion Gheorghe Duca
| Ion Gheorghe Duca | |
 Ion Gheorghe Duca | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2]  București, România |
| Decedat | (54 de ani)[2] Sinaia, România |
| Cauza decesului | omor |
| Părinți | Gheorghe Duca |
| Naționalitate |  România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | politician |
| Prim-ministru al României | |
| În funcție – | |
| Precedat de | Alexandru Vaida-Voievod |
| Succedat de | Constantin I. Angelescu |
| Ministru al Afacerilor Externe | |
| În funcție – | |
| Precedat de | Gheorghe Derussi |
| Succedat de | Ion Mitilineu |
| Deputat al României | |
| Partid politic | PNL |
Modifică date / text  | |
Ion Gheorghe Duca, adesea I. G. Duca sau Ion G. Duca / Ion Gh. Duca (n. ,[1][2] București, România – d. ,[2] Sinaia, România) a fost un om politic liberal român. A fost inițiat în francmasonerie, când se afla la studii în Franța.[3] A deținut funcțiile de ministru al educației (1914-1918), ministru al agriculturii (1919-1920), ministru al afacerilor externe (1922-1926), ministru al afacerilor interne (1927-1928), și prim-ministru al României între 14 noiembrie și 30 decembrie 1933, la această ultima dată fiind asasinat de așa-numiții Nicadori din cauza eforturilor sale de a stăvili Mișcarea Legionară.[4]
Biografia[modificare | modificare sursă]
Născut în București, a intrat în Camera Deputaților română ca reprezentant al Partidului Național Liberal în 1908 și a servit ca ministru din 1914. Numit ministru de externe în 1922, era un susținător al Micii Înțelegeri, formată din România, Iugoslavia și Cehoslovacia, cu scopul de a împiedica revizionismul Ungariei (care cerea retrocedarea Transilvania - obținută de România după Primul Război Mondial) și de a împiedica dinastia Habsburgică de a se întoarce la putere în Europa Centrală.
În calitate de ministru de externe, I. G. Duca, afirmase: "Oricare cunoaște politica românească [....] știe că una din directivele fundamentale, directiva de la care de 40 de ani nimeni nu s-a abătut, în nici o împrejurare și față de nici o țară, este aceea de a nu se amesteca în politica internă a altor țări. Neamestecându-ne noi în politica internă a altora, am avut grijă ca și ceilalți să nu se amestece în politica noastră". [necesită citare]
În noiembrie 1933, regele Carol al II-lea al României i-a cerut să devină șeful guvernului ca prim-ministru până la alegerile din decembrie. În această funcție, Duca a încercat să anihileze organizația naționalistă de extremă dreaptă Garda de Fier. A inițiat măsuri dure de represiune împotriva acesteia cu scopul de a o împiedica a participa la alegerile din decembrie 1933. A fost ucis după scurtă vreme în gara Sinaia, de Nicolae Constantinescu, un susținător al Gărzii de Fier.
Carol al II-lea fusese informat despre ce aveau de gând "Nicadorii" legionari, după ce șeful poliției, Gabriel Marinescu, primise o notă care deconspira întregul plan, însă regele a dat următoarea dispoziție: „Ține nota la birou și n-o transmite mai departe”. Informarea fusese făcută chiar de vărul unuia dintre autori care era informator al poliției.[5][6]
Împreună cu un grup de profesori și oameni de știință, Ion Gheorghe Duca a ajutat la întemeierea mișcării de cercetași din România, inclusiv a organizației Cercetașii României.
Duca și-a scris memoriile despre experiența sa ca ministru în timpul Primului Război Mondial, publicate în trei volume la Jon Dumitru Verlag.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c d Ion G. Duca, SNAC, accesat în
- ^ Ion Gheorghe Duca
- ^ Să nu credeți, cum spun adversarii mișcării legionare, că a fost o copie a nazismului sau a fascismului. Mișcarea legionară a fost o mișcare autohtonă, născută din grupări studențești anticomuniste: Neagu Djuvara, „O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri”, p.214
- ^ Regele Carol al II-lea obligat la democrație, Cornel Șomîcu
- ^ „Din istoria a Poliției Române”, Florin Șinca, p. 333
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Raporturile unui ministru tânăr cu Regele Carol I, București, Cultura Românească, 1933;
- Amintiri; conferință ținută la Cercul Analelor Române, București, Cultura Românească, 1933;
- & als., În memoria lui Dimitrie A. Sturdza, cu prilejul centenarului de la nașterea sa, 25 februarie 1933, București, Independența, 1933;
- Amintiri politice, München, Jon Dumitru, 1981;
- Portrete și amintiri, București, Humanitas, 1990;
- &als., Lumea la început de veac, București, Editura Eminescu, 1994;
- Memorii, București, Editura Machiavelli, 1992 - 1994, 4 v.
Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]
- Nicolescu, Nicolae C. (), Enciclopedia șefilor de guvern ai României (1862-2006), București: Editura Meronia, pp. 127–132
- Săndulescu, Al. (), Întoarcere în timp: memorialiști români, Ediția a II-a, revăzută și adăugită, București: Editura Muzeul Național al Literaturii Române, pp. 180–188
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Sinaia, locul asasinatului
- Asasinarea lui Ion Gheorghe Duca, 15 aprilie 2010, Ciprian Plăiașu, Historia
- Nicadorii l-au asasinat in Gara Sinaia, 8 martie 2004, Jurnalul Național
- „Adeverul“ despre asasinarea lui I.G. Duca (I), 18 august 2013, Ciprian Chirvasiu, Adevărul
- „Adeverul” despre asasinarea lui I.G. Duca (II), 20 august 2013, Ciprian Chirvasiu, Adevărul
_-_detaliu_pictural_al_cupolei.JPG){kind=small}
| |||||
| ||||||||||||||||||||||||
- Nașteri în 1879
- Decese în 1933
- Asasinate politice
- Bucureșteni
- Mișcarea de cercetași din România
- Parlamentari români
- Partidul Național Liberal
- Politicieni români
- Președinți ai Partidului Național Liberal (România)
- Prim-miniștrii României
- Prim-miniștri asasinați
- Francmasoni români
- Asasinați de legionari
- Decese prin împușcare în România
- Români pe mărci poștale românești
- Miniștri ai agriculturii români
- Memorialiști români