Omor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Rata omuciderilor din România (2011)

Omorul (numit și asasinat sau omucidere) este o infracțiune în care o persoană ia viața unei alte persoane, cu intenție.

Exită mai multe moduri în care se poate săvârși omorul: [1]

  • prin acțiune directă, când autorul provoacă moartea victimei prin împușcare, otrăvire, sufocare, lovire etc.
  • prin acțiune indirectă, când autorul pune în mișcare o forță materială (asmute un animal periculos asupra victimei) ori expune victima la situații periculoase.
  • prin inacțiune, când autorul nu îndeplinește un act la care era obligat prin lege.

Când decesul unei persoane este rezultatul unei acțiuni neintenționate, de obicei din neglijență, fapta se numește ucidere din culpă. În ceea ce privește pericolul social, cel al unei fapte săvârșite din culpă fiind mai redus decât acela al unei fapte similare săvârșite cu intenție, și pedeapsa este mai redusă.[2]

Ucigașii[modificare | modificare sursă]

Din punct de vedere statistic, ucigașii sunt preponderent persoane aflate în căutarea unui partener sexual:[3]

  • bărbați (deoarece femeile sunt foarte pretențioase în alegerea unui partener, bărbații sunt cei care concurează între ei pentru a-și găsi o parteneră, comportament întâlnit pe larg și la animale);[3]
  • singuri (necăsătoriți, fără parteneră);[3]
  • șomeri (care nu dispun de resursele necesare atragerii unei partenere);[3]
  • între 20 și 30 de ani (la apogeul perioadei lor reproductive).[3]

De asemenea, gelozia sexuală (întemeiată sau imaginară) este din punct de vedere statistic un motiv important pentru uciderea de către un bărbat a partenerei sale, deoarece pentru bărbat este greu de suportat ideea că-și irosește resursele pentru a crește copiii unui alt bărbat, acest lucru fiind condiționat din punct de vedere evoluționar.[3] Uciderea unui copil (propriu sau adoptat) de către părintele său apare în SUA în 0,1% din cazuri.[3] În SUA probabilitatea ca un copil vitreg sa fie omorât de părintele său este de 40-100 de ori mai mare decât aceea ca propriul copil să fie omorât de părintele său.[3]

Jignirea în public este o altă cauză importantă a omuciderilor și acest lucru fiind condiționat din punct de vedere evoluționar.[3]

Pedepsele prevăzute de Codul Penal român[modificare | modificare sursă]

  • Omor (de la 10 la 20 ani) pentru omorârea unei persoane fără circumstanțe agravante.
  • Omor calificat (de la 15 la 25 ani). Circumstanțe agravante:
a) cu premeditare
b) în legătură cu un interes material
c) contra soțului/soției sau unei rude apropiate
d) profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra
e) punând în pericol viețile mai multor persoane
f) în legătură cu atribuțiile de serviciu ale victimei
g) în vederea facilitării sau ascunderii altei infracțiuni
h) în public
a) comise cu cruzime
b) contra a două sau mai multe persoane
c) de către o persoană care deja comisese un omor
d) comis pentru a ascunde jaful
e) contra unei femei însărcinate
f) contra unui polițist, jandarm, magistrat sau soldat (în legătură cu sarcinile lor publice)
  • Omor prin neglijență sau accidental (de la 1 la 5 ani în formă simplă). Circumstanțe agravante:
a) cauzat de un cadru profesional în legătură cu slujba sa sau cu nerespectarea dispozițiilor legale (de la 2 la 7 ani)
b) cauzat de un șofer cu concentrația de alcool în sânge peste limitele legale sau în stare de ebrietate (de la 5 la 15 ani)
c) de către un cadru profesional în stare de ebrietate, în legătură cu sarcinile sale profesionale (de la 5 la 15 ani)
d) care a cauzat moartea a două sau mai multe persoane (de la 5 la 15 ani)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Metodologia investigării omorului
  2. ^ Scurt istoric privind infracțiunea de ucidere din culpă
  3. ^ a b c d e f g h i Margo Wilson, Martin Daly, Homicide (Foundations of Human Behavior) apud David W. Martin Psychology of Human Behavior. „34. Evolutionary Psychology - War, Family, Food”, The Teaching Company.

Legături externe[modificare | modificare sursă]