Horia-Roman Patapievici

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Horia-Roman Patapievici
Horia-Roman Patapievici (1).jpg
Date personale
Născut (60 de ani)
București,
Naționalitate român România
Cetățenie Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupație fizician, eseist, filosof, publicist, activist civic
Limbi limba română[1]  Modificați la Wikidata
Studii Universitatea din București  Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Operă de debut Cerul văzut prin lentilă
Note
Premii Ordinul Național „Serviciul Credincios”  Modificați la Wikidata

Horia-Roman Patapievici (n. 18 martie 1957, București) este un scriitor, fizician, filosof și eseist român contemporan.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Tatăl său, Denis Patapievici, s-a mutat de la Cernăuți (acum în Ucraina) în Polonia ocupată, în 1940, după ce Uniunea Sovietică a ocupat Bucovina [2]

Patapievici este căsătorit din 1981 și are un fiu, născut în 1989.[necesită citare]

A fost arestat o zi în timpul revoluției române din 1989. A scris un manifest numit „În preajma ștreangului (istoria unui nopți)” referitor la acea zi, text anexat la ediția din 2006 a volumului Politice, publicat la editura Humanitas[3][4].

Educație[modificare | modificare sursă]

A absolvit Facultatea de Fizică a Universității din București, în 1981, obținând ulterior masteratul cu un studiu despre lasere [5].

Burse și granturi de cercetare:

  • noiembrie - decembrie 1992: Tempus (European Community), Paris, École Pratique des Hautes Études;
  • decembrie 1994 - iunie 1995: Stipendium zur wissenschaftlichen Aus- und Fortbildung in Deutschland (Deutscher Akademischer Austauschdienst, DAAD), Boppard-Frankfurt am Main, Goethe-Institut;
  • September 1999: Eminescu Trust, Oxford, Oriel College.

Activitate culturală[modificare | modificare sursă]

Patapievici a fost producător TV a două spectacole pentru TVR Cultural[6]:

  • "Idei în libertate" (2002-2005) (Premiul Consiliului Național al Audiovizualului, CNA, pentru cea mai bună emisiune culturală a anului 2003; Marele Premiu al Asociației profesioniștilor de televiziune, APTR, 2004)
  • "Înapoi la argument" (2006)

Începând cu anul 2004, Patapievici este director al unei reviste culturale, Idei în dialog, publicat de Academia Cațavencu.[7].

În 17 martie 2012, Universitatea de Vest i-a oferit lui H.R.Patapievici distincția de Doctor Honoris Causa[8].

Alte titluri:

Activitate publicistică[modificare | modificare sursă]

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Debutul său ca un eseist a fost în 1992, în Revista Contrapunct, iar de atunci a avut contribuții diferite, inclusiv editoriale, în Revista 22 (1993-2003), LA & I (2003-2004), Dilema (acum Dilema Veche)(2004-2005), Orizont, Vatra, Secolul 20, ID-ul (din 2005) și Evenimentul Zilei (din 2006) [9].

Prezența lui Horia-Roman Patapievici în spațiul public românesc de după 1989 a stîrnit uimire, curiozitate, admirație – și numeroase polemici. În timp ce pentru unii scrierile lui H.-R. Patapievici au cel mai adesea aerul unor sentințe [10], pentru alții scrierile lui H.-R. Patapievici au fost și rămân repere ale gândirii democratice romanești, analize percutante și riguroase ale patologiilor comuniste și post-comuniste [11].

„Elementul insolit care îl caracterizează pe autorul bucureștean este siguranța imperturbabilă pe care o afișează, atunci cînd se avîntă pe domenii intelectuale foarte distincte. Indiferent că e vorba despre chestiuni de filosofie,antropologie, hermeneutică, postmodernism, statut al minorităților, morală socială, anticomunism sau colaboratori ai fostei Securități, vocea lui se aude limpede și ferm în cetate. Este vocea unui om care își asumă foarte responsabil toate opiniile. Iar cuvintele lui țintesc puncte nevralgice ale mentalului contemporan” [10]

Cele mai importante scrieri ale sale sunt:

Într-un interviu cu Vlad Mixich,[12] Patapievici descrie ca în “Zbor in bătaia săgeții” și “Cerul vazut prin lentilă” țin de fondul lexical ante-89, care era unul de nișă sociologică și nu de spațiu public și a folosit „un soi de limbaj privat” gândit înainte de 89, inventând, pornind de la neologisme, cuvinte ale limbii române care erau plauzibile, fiind inspirat de Călinescu. Mai mult, „Zbor în bătaia săgeții” era o scrisoare adresată partenerului său de invenție lingvistică, Dan Waniek.

Chiar și intr-un studiu despre Dante, Horia-Roman Patapievici reușește să stârnească polemici, cu toate că „Ochii Beatricei. Cum arăta cu adevărat lumea lui Dante?” a fost gîndită, inițial, pentru un auditoriu concret (ca serie de conferințe). Ioana Pârvulescu o consideră

„o contribuție remarcabilă atît pentru iubitorii de știință, cît și pentru iubitorii de literatură[13]

. Totuși, cartea este aspru criticată de Laszlo Alexandru:

„Interpretările deformate și nerealiste ale lui H.-R. Patapievici nu se datorează însă doar unei lecturi… exaltate a textului poetic, ci și nefrecventării bibliografiei mainstream a dantologiei italiene și străine. Eseistul (…) s-a avîntat în ipoteze hazardate, stimulate de febricitatea falselor intuiții [10]

Carieră[modificare | modificare sursă]

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității[modificare | modificare sursă]

În decembrie 1999, Patapievici a fost nominalizat de către Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat pentru a fi membru al CNSAS[16], o instituție care are scopul de a studia dosarele Securității (serviciul secret din România din timpul regimului comunist).

Candidatura lui Patapievici a fost inițial respinsă de către Comisia parlamentară la un vot de opt la șase. În timp ce Patapievici a îndeplinit criteriile legale pentru poziția, candidatura sa a fost respinsă de membrii reprezentativi ai altor partide politice [17]. Senatorul Cazimir Ionescu (Partidul Democrat), a cărui acțiune post-revoluționară a fost criticată anterior în una din cărțile lui Patapievici, a avut un rol un rol principal în respingerea candidaturii lui Patapievici, susținând că cererea lui ar putea aduce o atitudine sfidătoare și revanșardă a comitetului.[18]

În urma insistentelor Partidului Național Țărănesc, problema candidaturii lui Patapievici, a fost redeschisă la sfârșitul lunii ianuarie [19], comisia parlamentară aprobând candidatura sa, în ciuda unei disidențe a Partidul România Mare reprezentat de Dumitru Bălăeț, care l-a acuzat Patapievici de lipsa de patriotism bazându-se pe una din scrierile sale anterioare, cartea sa Politice.[20]

Consiliul a cunoscut unele dificultăți în obținerea unor documente din arhiva Serviciul Român de Informații [21] și din această cauză, Patapievici împreună cu Mircea Dinescu și Andrei Pleșu, au început boicotarea Consiliului în octombrie 2001, în același timp cerând acces deplin la arhiva SRI [22].

Activitatea Consiliului, care a investigat foști colaboratori ai Securității, a atras critici din partea Partidul România Mare (de extremă dreaptă). Daniela Buruiană, a susținut că Patapievici, Dinescu și Pleșu ajută serviciile secrete străine care doresc să discrediteze statul român,[23] determinându-i să anunțe că o vor da în judecată.[24]

În septembrie 2002, Consiliul a decis să publice o listă de foști ofițeri de Securitate care au fost implicați în poliție politică. Agenția Română de Informații, SRI, inițial s-a opus acestei inițiative,[25], dar în urma unei întâlniri între Consiliu și SRI, au ajuns la un acord. Cu toate acestea, Patapievici a argumentat că consiliul este blocat din motive politice.[26]

În luna următoare, Patapievici, împreună cu Pleșu și Dinescu a încercat să schimbe șeful Consiliului, Gheorghe Onișoru, care, au argumentat ei, este de partea SRI în încercarea de a deschide mai multe fișiere a Securității, dar nu au reușit în asigurarea a șase voturi necesare din unsprezece [27],[28].

Activitatea Consiliului a continuat lent, cu publicarea primei liste de 33 de ofițeri ai Securității, în octombrie 2003 [29]. Au fost câteva încercări de excludere a trio-ul Patapievici, Pleșu și Dinescu, mai ales din partea Partidului Social-Democrat și Partidului România Mare [30], dar în cele din urmă aceste partide au cedat în fața presiunii publice și au anulat presiunile.

Înainte de alegerile prezidențiale din 2004, Consiliul a decis că Corneliu Vadim Tudor, nu a fost un informator de Securitate, cu o minoritate care s-a opus (Patapievici, Pleșu, Dinescu și Secasiu). Pleșu și Dinescu au demisionat în semn de protest și Patapievici, a anunțat că va face același lucru după alegeri [31].

Institutul Cultural Român[modificare | modificare sursă]

În ianuarie 2005, Traian Băsescu, președintele nou-ales din România, l-a numit pe Patapievici în funcția de șef al Institutul Cultural Român (ICR), înlocuind după o normă de 15 ani pe Augustin Buzura [32]. Cu toate că, prin statut, această poziție este numită direct de către președintele român, care este președinte de onoare al ICR, unii adversarii politici au criticat metoda de numire, argumentând că procesul se desfășoară fără concurență sau o dezbatere [33].

Patapievici a început o reformă în interiorul Institutului, cu o nouă viziune în care Institutul se va concentra pe facilitarea schimburilor culturale și de mediere culturală, și nu pe producerea de cultura [34].

„Sarcina mea este să fac cunoscută peste hotare cultura română. Nu ceea ce cred unii că este cultura română ori ceea ce cred alții că nu este ea. Nu este rolul vreunei instituții să decidă ce anume din cultura română de azi este cu adevărat românesc și ce nu este cu adevărat românesc [35]

Ca parte din eforturile sale de reformă, Institutul a decis să suspende șapte din nouă reviste publicate anterior, pe motiv că revistele finanțate din bani de la buget au fost nesustenabile financiar în fața creșterii pierderilor lunare, a scăderii circulației și a creșterii costurilor de publicare, provocând un protest al redacțiilor.[36].

„Pentru ca nu se vindea, revistei Cultura i s-a redus tirajul de la opt mii de exemplare la cinci mii, inca sub administratia lui Augustin Buzura. Cind am venit eu la Institut, dintr-un tiraj de 5.000 de exemplare, 2.200 se duceau direct in subsol. (...) Toate publicatiile institutului, cu exceptia a doua sau trei dintre ele (Lettre internationale, Contrafort), au fost suspendate pentru ca erau produse direct pe stoc. (...) Am suspendat aproape toate publicatiile si i-am somat pe toti cei implicati in producerea lor sa vina cu proiecte noi, mai vii si mai rentabile. (...)[37]

Activitatea din ultimii ani a Institutului Cultural Român a fost apreciată la nivel european, H.R.Patapievici fiind ales la conducerea rețelei institutelor culturale europene (EUNIC) a carei președinție a deținut-o până în 2011. EUNIC este un organism constituit la propunerea British Council din care fac parte cele mai prestigioase institute culturale europene (Institutul Cervantes, Institutul Francez, Goethe Institut, etc.).

Ultimul succes notabil al activitații ICR este alegerea României ca invitată de onoare a Salonului International de Carte de la Paris, în 2013.

În ultimii doi ani, prin intermediul activitatilor ICR, Gheorghe Zamfir a cântat la Bruxelles, Tudor Gheorghe la Chișinău, iar ansamblul Raro a concertat la Carnegie Hall în New York și la Wigmore Hall în Londra. ICR Lisabona a gazduit o expoziție de icoane bizantine.

Prin programele ICR au fost traduși zeci de autori români (259 de titluri) printre care Mircea Cărtărescu, Eugen Barbu, Filip Florian, Dan Lungu, Varujan Vosganian sau Alina Mungiu-Pippidi. In prezent ICR are deschise reprezentanțe în 17 orase din întreaga lume (la New York, Paris, Istanbul, Stockholm, Chișinău, Londra, Viena etc.).

În iune 2012 guvernul condus de Primul Ministru Victor Ponta a transferat ICR în subordinea Senatului României printr-o ordonanța de urgență [38]. Această decizie a atras critici de încercare de politizare a Institutului[39], provocând o manifestație de solidaritate cu conducerea ICR, numită Mișcarea Papioanelor de organizatorul protestului, Asociația Română pentru Cultură, Educație și Normalitate (ARCEN) [40]. La rectificarea bugetară, Guvernul a redus bugetul ICR pe 2012, de 43 de milioane RON, cu 14,5 milioane RON, producând Institutului un deficit de 5 milioane RON [41].

Pe 1 august 2012, Horia-Roman Patapievici a anunțat demisia în bloc a conducerii (argumentând decizia într-o conferința de presă pe 2 august), precizând că se va asigura doar interimatul până la numirea de Senatul României a unei noi conduceri pentru ICR și denunțând politizarea instituției.[42][43].

Presedintele Traian Basescu a decorat pe 9 mai 2014 (cu ocazia sărbătoririi Zilei Europei), cu Ordinul Național "Serviciul credincios" în grad de cavaler pe scriitorul Horia Roman Patapievici, decret publicat în Monitorul Oficial în octombrie 2010[44] [45]. Potrivit acestui decret, decorația i-a fost acordată lui Patapievici la propunerea Ministrului Culturii, "în semn de înaltă apreciere pentru contribuția avută în domeniul istoriei ideilor, pentru talentul și originalitatea dovedite în cercetarea marilor teme ale culturii contemporane, contribuind, pe această cale, la animarea vieții intelectuale românești și la promovarea libertății de gândire și exprimare în acord cu principiile democrației".

Ceremonia a fost organizată în contextul în care premierul Victor Ponta a refuzat să contrasemneze decretele prin care erau decorați membrii fostei conduceri a Institutul Cultural Român, acuzandu-i de neonazism, fascism și atitudini anti-românești, motiv pentru care președintele a sesizat Curtea Constituțională, iar Mircea Mihăieș a decis să-l dea in judecată pe șeful Guvernului [46].

Opinii politice[modificare | modificare sursă]

De către prieteni este etichetat ca „intelectual conservator de dreapta”, de către dușmani „intelectualul lui Basescu”[47].

Patapievici este un susținător al politicilor economice libertariene, argumentând că este cel mai eficient remediu împotriva lenei de gândire[48].

În 2006, în timpul unei dezbateri asupra modului de afișare a icoanelor ortodoxe creștine în sălile de clasă, el a apărat un astfel de afișaj, etichetând oamenii care s-au opus ca „fanatici ai drepturilor omului[49].

În „Omul recent”, Patapievici are o critică a ideologiilor moderne, inclusiv socialismul, multiculturalismul și post-modernismul, susținând că singura cale de separare a "răutății" din societatea modernă este de a reveni la creștinismul tradițional.

Referitor la regimurile totalitare, într-o discuție despre cartea lui Timothy Snyder „Bloodlands. Europe Between Hitler and Stalin” (Basic Books, 2010), declară:

„Ceea ce face răul totalitar un rău intrinsec ilimitat ține de faptul că la originea sa se află setea de a nimici fizic chipul lui Dumnezeu imprimat în chip metafizic în condiția umană [50]

El a avut întotdeauna o relație bună cu președintele Traian Băsescu, pe care l-a apărat atunci când, în 2007, Parlamentul a început o procedură de suspendare[51], dar acuza dezacordurile dintre președinte și prim-ministru pe Constituția română[52]. Criticii lui Băsescu i-au etichetat pe Patapievici, Gabriel Liiceanu, și Vladimir Tismăneanu ca Intelectuali lui Băsescu, etichetă respinsă de cei trei[53].

Ca motivație pentru partizanatul politic, consideră că trăiește un război inițiat de partidele politice care vor să ajungă la putere, un război civil, in care viața „a devenit irespirabilă pentru majoritatea românilor”[35]. Cu toate acestea nu este membru al vreunui partid.

Controverse[modificare | modificare sursă]

Extremism[modificare | modificare sursă]

Gabriel Andreescu îl califică drept autor al unei cărți reacționare și drept facilitant al extremismului.[54]

„Cel care a transformat atitudinea antiminoritară, homofobia și antimulticulturalismul într-un larg succes cultural este Horia-R. Patapievici.[55]
—Gabriel Andreescu, Extremismul de dreapta în România

Volumul „Politice”[modificare | modificare sursă]

Anumite afirmații din volumul Politice au produs iritare prin conținut defăimător la adresa României și a poporului român. Patapievici relatează că această corespondență a avut loc în 1990-1991, iar el a publicat-o în 1996 cu mențiunea expresă că exprimările cele mai excesive nu îl mai reprezintă și că le-a păstrat pentru a oferi cititorilor „o mărturie veridică a convulsiilor sociale de la începutul anilor 1990”[56]. Considerându-se ținta unei campanii de defăimare orchestrate împotriva sa, Patapievici a făcut plângere la CNA împotriva postului de televiziune Antena 3, el considerându-se portretizat într-o manieră falsă.[57]

Patapievici despre români și dragostea de țară:

  • „Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără șira spinării”,
  • „un popor cu substanța tarată. Oriunde te uiți, vezi fețe patibulare… guri vulgare, trăsături rudimentare”,
  • „Românii nu pot alcătui un popor fiindcă valorează cât o turmă”

Totuși, referitor la dragostea de țară, în Zbor în bătaia săgeții spune că

„din dragoste nu poți ieși altfel decât jupuit”

În 2008 declara că dragostea de țară[12]

„E un consimțământ care trece dincolo de ființa ta într-un fel, ca și iubirea adevărata. Nu e ceva pe care sa-l declari. Și nici nu e ceva despre care sa spui: «acum fac asta pentru țara mea». Asta e o aberație. Ci tot ce faci, în virtutea firescului tău profund e ceva pentru țara ta.”

Despre limba română:

„Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau ... să o folosim numai pentru înjurături ... ”
—H. R. Patapievici, Politice, ediția 1996, pag. 64

Istoria românilor:

„Toată istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. Cînd i-au lăsat romanii pe daci în forma hibridă strămoșească, ne-au luat în urină slavii: se cheamă că ne-am plămădit din această clisă, daco-romano-slavă, mă rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era să ne înecăm, așa temeinic au făcut-o. Demnitatea noastră consta în a ridica mereu gura zvîntată, iar ei reîncepeau: ne zvîntam gura la Călugăreni, ne-o umpleau iar la Războieni și așa mai departe, la nesfîrșit. Apoi ne-au luat la urină rușii, care timp de un secol și-au încrucișat jetul cu turcii, pe care, în cele din urmă, avînd o bășică a udului mai mare (de, bețiile...) i-au dovedit.”
—H. R. Patapievici, Politice, ediția 1996, pag. 63

Cultura românilor:

„Puturoșenia abisală a stătutului suflet românesc... spirocheta românească își urmează cursul pînă la erupția terțiară, subreptice, tropăind vesel într-un trup inconștient, pînă ce mintea va fi în sfîrșit scobită: inima devine piftie, iar creierul un amestec apos.”
—H. R. Patapievici, Politice, ediția 1996, pag. 49

Despre Eminescu[modificare | modificare sursă]

Un pasaj referitor la Eminescu din „Inactualitatea lui Eminescu în anul Caragiale”, nu conține o condamnare a sa, ci a celor care, din motive „progresiste” (adică oportuniste), se dezic de modelul său cultural [58],[59]

„Vreau însă să spun câteva cuvinte despre tema „Patapievici - detractorul lui Eminescu”. Am publicat în 2002 un articol care conținea următoarele fraze: „Într-o epocă în care viziunile mai sunt licite doar la cinema ș…ț, Eminescu nu ne mai poate apărea decât ca exasperant de învechit. Or, se știe, supremul argument împotriva cuiva, azi, este sentința «ești învechit ». Iar cultura română din ultimii ani, în lupta pentru integrare euro-atlantică, nu dorește decât să scape de tot ce este «învechit» - adică să fie progresistă. Pentru nevoia de chip nou a tinerilor care în cultura română de azi doresc să-și facă un nume bine văzut în afară, Eminescu joacă rolul cadavrului din debara. Sec spus, Eminescu nu mai este azi actual deoarece cultura română, azi ca și ieri, se dovedește a nu fi decât o cultură de sincronizare. Ea încă nu își permite să nu fie în pas cu módele.[60]

Controversa videocasetei cu sex[modificare | modificare sursă]

În ziua alegerilor prezidențiale din 2009, ziarul spaniol La Vanguardia a publicat un interviu în care Patapievici a fost întrebat despre o înregistrare video, care a fost difuzată în mod repetat în presa românească, reprezentând-ul pe Băsescu că ar fi lovit un băiat de 10 ani. Patapievici a spus că eroarea lui Băsescu a fost că el nu a negat imediat, deși Băsescu a împins numai copilul.

În continuare, Patapievici a relatat despre o presupusă înregistrare video cu tentă sexuală, avându-l ca protagonist pe Mircea Geoană, comparând apoi incidentul cu scandalul Monica Lewinsky, și a adăugat că președintele Traian Băsescu a refuzat să utilizeze o caseta oferită în campania electorala. Aceasta l-ar fi reprezentat pe Mircea Geoană cum primește sex oral: Apropo, știu din surse sigure că o caseta care-l prezintă pe Mircea Geoană cum primește sex oral a fost oferita lui Băsescu, care a refuzat să-o folosească. El este un om cinstit, ai încredere în mine.[61][62]

În timp ce intervievatorul spaniol mai târziu a clarificat faptul că Dl. Patapievici n-a menționat existența vreunei casete privindu-l pe dl. Geoană: el a spus doar că d-lui Băsescu i s-a oferit o astfel de casetă și a refuzat-o. N-a vorbit despre videocasete - adevărate sau false sau care există sau nu - ori îndreptate împotriva cuiva, ci despre atitudinea morală a d-lui Băsescu[63], traducerea din limba spaniolă a interviului, a fost întâmpinată cu o reacție puternică din partea lui Mircea Geoană, care a numit-o "o minciună sinistră"[64] și Victor Ponta, care a numit declarația "neglijentă"[65]. Purtătorul de cuvânt al lui Traian Băsescu, Sever Voinescu, a negat faptul că echipa de campanie a fost vreodată conștienta de un astfel de video [66]. Purtătorul de cuvânt al Președinției române, Valeriu Turcan, a negat, de asemenea, că Băsescu sau personalului său de campanie a avut o astfel de înregistrare[67].

Ca răspuns la acuzații, Patapievici a susținut că cuvintele lui au fost neînțelese și scoase din context de către acuzatorii săi, clarificând într-o declarație că el a pomenit de existența casetei pentru a sublinia diferența dintre atitudinea adversarilor președintelui și cea a lui Băsescu însuși[63].

Afilieri[modificare | modificare sursă]

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

Publicații[modificare | modificare sursă]

Volume publicate[modificare | modificare sursă]

  • 1995 - Cerul văzut prin lentilă, eseuri, Editura Nemira, București
  • 1995 - Zbor în bătaia săgeții, Bildungsroman, Editura Humanitas, București
  • 1996 - Politice, Editura Humanitas, București, diverse eseuri politice, scrisori către Alexandru Paleologu, editoriale publicate inițial în Revista 22
  • 1997 - Nézz vissza haraggal. A románokról – roman szemmel (Az előszót Konrád György írta) (Uita-te înapoi cu furie. Românii - ochii românilor), Budapesta, Pont/Kiadó
  • 2001 - Omul recent, Editura Humanitas, București [68][69]
  • 2004 - Discernământul modernizării, Editura Humanitas, București
  • 2004 - Ochii Beatricei sau cum arată cu adevărat lumea lui Dante, Editura Humanitas, București
  • 2007 - Despre idei și blocaje - Editura Humanitas, București
  • 2010 - Ultimul Culianu - Editura Humanitas, București
  • 2015 - Partea nevăzută decide totul - Editura Humanitas, București

Audiobook-uri[modificare | modificare sursă]

  • 2003 - Spărtura din cer, Humanitas Multimedia
  • 2004 - Schimbarea subiectului − o reverie, Humanitas Multimedia
  • 2007 - Despre scris, ascultare și imaginație, Humanitas Multimedia
  • 2008 - Înapoi la argument, Humanitas Multimedia

Contribuții la volume colective[modificare | modificare sursă]

Traduceri[modificare | modificare sursă]

  • David Bohm - Plenitudinea lumii și ordinea ei (Ed. Humanitas, București, 1995) (titlul original: The Wholeness and the Implicate Order, 1980)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "Horia-Roman Patapievici", data.bnf.fr[*] http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb14446123m, accesat la 10 octombrie 2015  Missing or empty |title= (ajutor)
  2. ^ "P.P. Carp si Uniunea Europeana", Evenimentul Zilei, January 11, 2007
  3. ^ http://www.comunism.ro/fisiere/marturii/hpatapievici/Patapievici.pdf
  4. ^ În preajma ştreangului (istoria unei nopţi) - Horia-Roman Patapievici | În Linie Dreaptă
  5. ^ Horia-Roman Patapievici, Writer and Essayist
  6. ^ Institutul Cultural Român
  7. ^ "A fost lansata revista condusa de H.R. Patapievici", Evenimentul Zilei, October 3, 2004
  8. ^ Protest împotriva lui Patapievici la Timișoara: “A spus că Eminescu este un cadavru politic” FOTO | adevarul.ro
  9. ^ "Noi nume de marca in echipa EVZ", Evenimentul Zilei, September 18, 2006
  10. ^ a b c http://193.226.7.140/~leonardo/n06/Laszlo5.htm
  11. ^ Felicitari, Horia Patapievici! O clipa sarbatoreasca pentru cultura româna |
  12. ^ a b Horia Roman Patapievici: Am vanitatea sa arat ca nu toti romanii sunt netrebnici - Cultura - HotNews.ro
  13. ^ Drumul spre Paradis - Fundatia Romania Literara
  14. ^ Patapievici, numit in fruntea ICR pentru inca 4 ani - Ultima ora - HotNews.ro
  15. ^ Institutul Cultural Român
  16. ^ "Horia Roman Patapievici, pus de țărăniști sa dea piept cu Securitatea", Evenimentul Zilei, December 23, 1999
  17. ^ "Colegiul Consiliului pentru Studierea Arhivelor Securității este desemnat dupa bunul plac al parlamentarilor", Evenimentul Zilei, December 30, 1999
  18. ^ "PNTCD merge tot pe mina lui Patapievici", Evenimentul Zilei, January 4, 2000.
  19. ^ "Taranistii au impus rediscutarea candidaturii lui Horia Roman Patapievici", Evenimentul Zilei, January 26, 2000
  20. ^ "PNTCD a reusit, Patapievici intra in arhiva Securitatii", Evenimentul Zilei, January 28, 2000.
  21. ^ "Dosarul 'Presa', blocat de SRI" Evenimentul Zilei, September 27, 2001
  22. ^ "Dinescu, Plesu si Patapievici boicoteaza CNSAS", Evenimentul Zilei, October 22, 2001
  23. ^ "Dupa ce a promis ca numele securistilor care au facut politie politica vor fi date in vileag, Mircea Dinescu a pus pe jar Comisia SRI", Evenimentul Zilei, June 19, 2002
  24. ^ "Politics", Evenimentul Zilei, July 7, 2002
  25. ^ "Intilnire de gradul zero CNSAS-SRI", Evenimentul Zilei, September 16, 2002
  26. ^ "Timofte ar vrea, Onisoru n-are unde", Evenimentul Zilei, September 17, 2002
  27. ^ "Incercare eșuată de schimbare a conducerii CNSAS", Evenimentul Zilei, October 31, 2002
  28. ^ "Fostul director CURS, turnator la Securitate", Evenimentul Zilei, October 23, 2002
  29. ^ "Lista celor 33", Evenimentul Zilei, October 17, 2003
  30. ^ "A inceput batalia pentru CNSAS", Evenimentul Zilei, January 22, 2004
  31. ^ "Dinescu si Plesu au demisionat", Evenimentul Zilei, October 8, 2004
  32. ^ "Horia-Roman Patapievici, la Institutul Cultural Roman", Evenimentul Zilei, January 18, 2005
  33. ^ "Pe semne: Cultura in jurul osului", Evenimentul Zilei, February 6, 2005
  34. ^ "Razboi cultural: Buzura - Patapievici", Evenimentul Zilei, April 14, 2005
  35. ^ a b „suntem bolnavi de rea-credință” - Timpolis
  36. ^ "Redactia "Cultura" protesteaza fata de desfiintarea revistei", Evenimentul Zilei, March 24, 2005
  37. ^ „Institutul Cultural Roman este fie debil, fie neputincios“. Interviu cu Horia-Roman PATAPIEVICI - Numarul 263 - Aprilie - 2005 - Arhiva - Observatorcultural.ro
  38. ^ Cum justifică Ponta trecerea ICR la Senat - Mediafax
  39. ^ http://news.yahoo.com/leave-cultural-body-alone-artists-tell-romanias-senate-164932796.html
  40. ^ VIDEO FOTOGALERIE Miscarea papioanelor: circa 500 de oameni au protestat tacut la ICR - Cultura - HotNews.ro
  41. ^ Bugetul ICR, redus cu o treime la rectificarea bugetară. Institutul nu își va putea desfășura în continuare proiectele - Mediafax
  42. ^ Romania's cultural community demands freedom for country's Cultural Institute
  43. ^ Horia-Roman Patapievici a demisionat de la conducerea ICR - Numarul 635 - August - 2012 - Arhiva - Observatorcultural.ro
  44. ^ Traian Basescu a decorat mai multe personalitati, printre care Horia Roman Patapievici si Gabriel Liiceanu - Esential - HotNews.ro
  45. ^ http://www.realitatea.net/basescu-a-decorat-intelectualii-printre-ei-horia-roman-patapievici-si-gabriel-liiceanu_1436494.html
  46. ^ Basescu a decorat mai multi intelectuali, ''in numele natiunii'': Patapievici, printre ei (Video)
  47. ^ Cum a devenit H.R.Patapievici cel mai nepopular roman in viata? - Opinii - HotNews.ro
  48. ^ "SENATUL EVZ: Libertarienii", Evenimentul Zilei, October 19, 2006
  49. ^ "SENATUL EVZ: Despre noul fanatism", Evenimentul Zilei, November 23, 2006
  50. ^ Despre Katyn, Dostoievski si Diavolul in carne si oase (un dialog cu H.-R. Patapievici) |
  51. ^ "Intelectualii il apara pe Basescu", February 7, 2007
  52. ^ "SENATUL EVZ: Criza de sistem", Evenimentul Zilei, February 8, 2007
  53. ^ ro Intelectualii lui Băsescu nu mai suportă să fie „vite însemnate”
  54. ^ Andreescu, Gabriel (2003). „Ideologii, discursuri, asocieri extremiste” (pdf). Extremismul de dreapta în România. Cluj: Centrul pentru Diversitate Etnoculturală. p. 26. ISBN 973–85738–8–2. http://www.edrc.ro/docs/docs/extremism_ro/IntregulVolum.pdf. Accesat la 2 iulie 2011. „Notorietatea pe care au căpătat-o oamenii de presă și de carte din categoria autorilor citați face ca valorile democrației liberale moderne să se afle astăzi în defensivă. Cazul lui Gabriel Liiceanu, care a promovat prin editura sa voga naționaliștilor și a iraționaliștilor interbelici – ideologi ai extremismului de dreapta –, sau al lui Horia-R. Patapievici, autorul unei cărți pe cât de reacționară, pe atât de succes, arată rolul intelectualilor antiminoritari și antimulticulturaliști în pregătirea unei atmosfere propice curentelor extremiste.” 
  55. ^ Ibidem, p. 24.
  56. ^ Patapievici cere protecția CNA față de „linșajul mediatic" la care ar fi supus de Antena 3
  57. ^ Patapievici dă Antena 3 pe mâna CNA
  58. ^ SENATUL EVZ: Ura şi imbecilitatea. Din nou despre „Cazul Patapievici”
  59. ^ Horia-Roman Patapievici despre Mihai Eminescu | În Linie Dreaptă
  60. ^ „Inactualitatea lui Eminescu în anul Caragiale”, Flacăra, nr. 1-2, 2002, p. 86)
  61. ^ "Patapievici: "Tenemos oligarcas y ejercen un papel desagradable"", La Vanguardia, December 6, 2009
  62. ^ Patapievici pretinde că Băsescu ar fi avut o casetă porno cu Geoană, 10 decembrie 2009, Amos News, accesat la 21 iunie 2013
  63. ^ a b Patapievici reacționează
  64. ^ Mircea Geoană: "Patapievici umblă cu porcării", Mediafax, December 10, 2009
  65. ^ Horia Roman Patapievici: Lui Basescu i s-a oferit o caseta cu Mircea Geoana primind sex oral si a refuzat-o, hotnews.ro, December 10, 2009
  66. ^ Voinescu: "N-am avut niciodată o casetă precum cea menționată în La Vanguardia", Mediafax, December 10, 2009
  67. ^ Turcan: "Băsescu nu deține o casetă porno cu Geoană" ImpactNews, December 10, 2009
  68. ^ Omul recent - Horia Roman Patapievici, 30 iulie 2012, Stelian Gombos, CrestinOrtodox.ro, accesat la 28 august 2013
  69. ^ Revizitînd omul recent, 28 februarie 2014, Sever Voinescu, Evenimentul zilei, accesat la 19 martie 2014
  70. ^ Despre memoria comunismului și „noua cortină de fier”, 11 noiembrie 2014, Monica Andronescu, Adevărul, accesat la 15 noiembrie 2014

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Horia-Roman Patapievici
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Horia-Roman Patapievici.

Interviuri