Augustin Buzura

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Augustin Buzura
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Berința, România Modificați la Wikidata
Decedat (78 de ani)[3][1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (infarct miocardic) Modificați la Wikidata
CopiiAnamaria Buzura[*] Modificați la Wikidata
Naționalitate România -- română
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieprozator, eseist,academician
Limbi vorbitelimba română[4] Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiColegiul Național „Gheorghe Șincai” din Baia Mare
Membru titular al Academiei Române

Augustin Buzura (n. , Berința, Copalnic-Mănăștur, Maramureș, România – d. , București, România) a fost un psihiatru, prozator și eseist român contemporan, autorul unor romane de succes și scenarii cinematografice. Din 1992 a fost membru titular al Academiei Române.[5]

Schiță biografică[modificare | modificare sursă]

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Augustin Buzura a fost primul născut al soților Ilie și Ana (n. Micle) Buzura. A urmat cursurile preuniversitare la Liceul „Gheorghe Șincai” (în prezent, Colegiul Național „Gheorghe Șincai” din Baia Mare), absolvind liceul în anul 1955. A absolvit Facultatea de Medicină și Farmacie din Cluj (1958-1964). În anul 1963 s-a căsătorit cu Maria Olimpia, născută Cardos, absolventă a Facultății de Filologie de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

A renunțat la profesia de medic psihiatru și s-a dedicat literaturii. Metodele psihiatrice de investigare a conștiinței umane se regăsesc în romanele sale.

Augustin Buzura a debutat în literatură cu nuvela Pământ, publicată în revista Tribuna (nr. 8 din 25 februarie 1960), apoi a apărut un volum de nuvele, intitulat Capul Bunei Speranțe (1963). A fost redactor la revista Tribuna din Cluj și apoi secretar general de redacție la aceeași revistă. Din 1990 a devenit președinte al Fundației Culturale Române, iar între 2003-2004 al Institutului Cultural Român. A fost director al revistei Cultura.

Decorații[modificare | modificare sursă]

A fost decorat în 20 aprilie 1971 cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.[6]

În anul 2000 a fost decorat cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de mare cruce.[7]

Romane publicate[modificare | modificare sursă]

  • Absenții, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1970
  • Fețele tăcerii, Editura Cartea Românească, București, 1974
  • Orgolii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977 - carte distinsă cu Premiul Academiei Române
  • Vocile nopții (1980), Editura Cartea Românească, București, 1980
  • Refugii (1984)
  • Drumul cenușii (1988)
  • Recviem pentru nebuni și bestii, Ed. Semne, București, 1999
  • Raport asupra singurătății (2009)[8]
  • Deceniul X, Ed Miinerva, B, 2013

Romane traduse în limba franceză[modificare | modificare sursă]

  • Chemin de cendres, tradus de Jean-Louis Courriol, Éditions Noirs sur Blanc, 1993
  • Requiem pour salauds et fous, tradus de Marily Le Nir, Éditions Noirs sur Blanc, 2001

Alte publicații[modificare | modificare sursă]

  • Teroarea iluziei. Convorbiri cu Crisula Ștefănescu. Editura Polirom, București, 2004
  • Canonul periferiei, ediție îngrijită de Angela Martin, Editura Limes, 2012 [9]
  • Nici vii, nici morți, Editura RAO, 2013 [10]

Studii monografice[modificare | modificare sursă]

  • Romanele lui Augustin Buzura. O lectura metacritica- Sorina Sorescu, Editura Aius, 2014

Referințe critice[modificare | modificare sursă]

Augustin Buzura se oprește în romanele sale din tinerețe asupra dramei intelectualului care intră în conflict cu sistemul comunist din lumea academică (Orgolii, Refugii) și în aceste romane experimentează din punct de vedere narativ procedeul fluxului conștiinței.
Următoarele romane sunt mai simple din punctul de vedere narativ, scrise la persoana a treia, eroii sunt hermeneuți care doresc să reconstituie evenimente din trecut, întotdeauna controversate, cum ar fi cooperativizarea forțată și fenomenul partizanilor și a rezistenței armate din munți, revolta minerilor din Valea Jiului și represiunea care a urmat după aceasta.
Buzura a continuat tematica romancierilor din "obsedantul deceniu" având la dispoziție informații mai variate, pe care le culegea uneori intervievând pe cei implicați în evenimente, ca un veritabil sociolog. Poate și din această cauză romancierul a fost unul dintre cei mai cenzurați în acea epocă, luptându-se cu cenzorii pentru fiecare frază.

Scenarist[modificare | modificare sursă]

Mai multe producții cinematografice și de televiziune au fost realizate după scenariile lui Augustin Buzura.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Augustin Buzura, Autoritatea BnF 
  2. ^ a b Augustin Buzura, Babelio 
  3. ^ a b Academicianul Augustin Buzura a murit la vârsta de 79 de ani 
  4. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ Academia Română - Membri titulari, accesat 10 iulie 2017
  6. ^ Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, text publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România din 31 decembrie 1971.
  7. ^ Academia Română, In memoriam: Academician Augustin Buzura, 22 septembrie 1938 – 10 iulie 2017, accesat 11 iulie 2017
  8. ^ CRONICA LITERARA / Vietile altora, 21 mai 2009, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 27 martie 2013
  9. ^ Paraliteraria, 29 iunie 2012, Stelian Turlea, Ziarul de Duminică, accesat la 2 iulie 2013
  10. ^ Rotația democratică a puterii și dictatura mediocrității, 14 decembrie 2012, Ziarul de Duminică, accesat la 2 iulie 2013

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri