Augustin Buzura

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Augustin Buzura
Augustin Buzura.jpg
Augustin Buzura
Date personale
Născut 22 septembrie 1938
Berința, Maramureș, România
Naționalitate  România -- română
Cetățenie România
Ocupație prozator, eseist
Activitate
Limbi limba română[1]

Augustin Buzura (n. 22 septembrie 1938, Berința, județul Maramureș) este un psihiatru, prozator și eseist român contemporan, autorul unor scenarii cinematografice. Din 1992 este membru titular al Academiei Române.

Schiță biografică[modificare | modificare sursă]

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 -Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Semănătorism- Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Augustin Buzura a urmat cursurile pre-universitare la Liceul “Gheorghe Șincai” (în prezent, Colegiul Național „Gheorghe Șincai” din Baia Mare). A absolvit Facultatea de Medicină și Farmacie din Cluj (1958-1964).
a renunțat la profesia de medic psihiatru și s-a dedicat literaturii. Metodele psihiatrice de investigare a conștiinței umane se vor regăsi în romanele sale.
a debutat cu volumul de nuvele Capul Bunei Speranțe în 1963.
A fost redactor la revista Tribuna din Cluj. Din 1990 a devenit președinte al Fundației Culturale Române, iar între 2003-2004 al Institutului Cultural Român. În prezent este directorul revistei Cultura.

Romane publicate[modificare | modificare sursă]

  • Absenții (1970)
  • Orgolii (1974)
  • Fețele tăcerii (1974)
  • Vocile nopții (1980)
  • Refugii (1984)
  • Drumul cenușii (1988)
  • Recviem pentru nebuni și bestii (1999)
  • Raport asupra singurătății (2009)[2]

Romane traduse în limba franceză[modificare | modificare sursă]

  • Chemin de cendres, tradus de de Jean-Louis Courriol, Éditions Noirs sur Blanc, 1993
  • Requiem pour salauds et fous, tradus de Marily Le Nir, Éditions Noirs sur Blanc, 2001

Alte publicații[modificare | modificare sursă]

  • Canonul periferiei, ediție îngrijită de Angela Martin, Editura Limes, 2012 [3]
  • Nici vii, nici morți, Editura RAO, 2013 [4]

Referințe critice[modificare | modificare sursă]

Augustin Buzura se oprește în romanele sale din tinerețe asupra dramei intelectualului care intră în conflict cu sistemul comunist din lumea academică (Orgolii, Refugii) și în aceste romane experimentează din punct de vedere narativ procedeul fluxului conștiinței.
Următoarele romane sunt mai simple din punctul de vedere narativ, scrise la persoana a treia, eroii sunt hermeneuți care doresc să reconstituie evenimente din trecut, întotdeauna controversate, cum ar fi cooperativizarea forțată și fenomenul partizanilor și a rezistenței armate din munți, revolta minerilor din Valea Jiului și represiunea care a urmat după aceasta.
Buzura a continuat tematica romancierilor din "obsedantul deceniu" având la dispoziție informații mai variate, pe care le culegea uneori intervievând pe cei implicați în evenimente, ca un veritabil sociolog. Poate și din această cauză romancierul a fost unul dintre cei mai cenzurați în acea epocă, luptându-se cu cenzorii pentru fiecare frază.

Scenarist[modificare | modificare sursă]

Mai multe producții cinematografice și de televiziune au fost realizate pe scenarii de Augustin Buzura.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "Augustin Buzura", data.bnf.fr[*] http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb121757366, accesat la 10 octombrie 2015  Missing or empty |title= (ajutor)
  2. ^ CRONICA LITERARA / Vietile altora, 21 mai 2009, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 27 martie 2013
  3. ^ Paraliteraria, 29 iunie 2012, Stelian Turlea, Ziarul de Duminică, accesat la 2 iulie 2013
  4. ^ Rotația democratică a puterii și dictatura mediocrității, 14 decembrie 2012, Ziarul de Duminică, accesat la 2 iulie 2013

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri