Ștefan S. Nicolau
| Ștefan S. Nicolau | |||
.jpg) Ștefan S. Nicolau în 1957 | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | 15 februarie 1896 București, România | ||
| Decedat | 15 octombrie 1967 (71 de ani) București, Republica Socialistă România | ||
| Copii | Alexandra van der Mije  | ||
| Cetățenie |  România | ||
| Ocupație | Medic virolog, profesor | ||
| Limbi vorbite | limba română | ||
| Activitate | |||
| |||
Modifică date / text  | |||
Ștefan S. Nicolau (n. 15 februarie 1896, Ploiești – d. 15 octombrie 1967, București) a fost un medic virolog, directorul Institutului de Inframicrobiologie din București. Membru al Academiei de Științe Medicale din România, al Academiei de Științe din Moscova, al Societății Franceze de Hematologie, al Societății Franceze de Chimioterapie și Serologie, membru titular al Academiei Române (1948), președinte al Secției de Științe Medicale a Academiei Române (1948-1966).
Principalele sale cercetări se referă la originea tisulară a imunității în viroze, septinevrita în viroze neurotrope, neuroinfecții, rikettsioze și pararikettsioze; a fost unul din promotorii concepției despre originea virală a cancerului. A publicat numeroase lucrări originale în domeniul herpesului, turbării, febrei aftoase, febrei galbene, hepatitelor virale.
A studiat Medicina la București și Cluj. Specializare la Paris. A lucrat la Institutul Pasteur din Paris și la Institutul Național de Cercetări Medicale din Londra. Profesor la Facultatea de Medicină din Iași, apoi din București (prima Catedră de inframicrobiologie din lume). Fondator și director al Institutului de Inframicrobiologie.
Distincții
[modificare | modificare sursă]- Medalia „A cincea aniversare a Republicii Populare Române” (24 decembrie 1952) „pentru lupta și munca duse în vederea făuririi, consolidării și prosperării Republicii Populare Române”[1]
- Ordinul Muncii clasa a II-a (21 august 1954) „pentru merite deosebite pe tărîmul construcției de stat, economice, sociale și culturale, cu ocazia celei de a zecea aniversări a eliberării patriei noastre”[2]
- Ordinul Muncii clasa I (5 martie 1956) „pentru îndelungată și deosebit de valoroasă activitate științifică și didactică, cu prilejul împlinirii a 60 de ani de la naștere”[3]
- Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a II-a (31 decembrie 1956) „cu prilejul împlinirii a 90 de ani de la înființarea Societății Academice Romîne, pentru merite deosebite in muncă”[4]
- Ordinul „23 August” clasa a III-a (12 august 1959) „pentru activitate rodnică în dezvoltarea științei și culturii din Republica Populară Romînă”[5]
- titlul de Om de Știință Emerit al Republicii Populare Romîne (31 decembrie 1962) „pentru activitate îndelungată, contribuție în dezvoltarea științei și merite deosebite în dezvoltarea învățământului superior”[6]
- Ordinul „Meritul Științific” clasa I (26 septembrie 1966) „pentru merite deosebite în activitatea științifică, cu prilejul Centenarului Academiei Republicii Socialiste România”[7]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 508 din 24 decembrie 1952 pentru conferirea Medaliei „A cincea aniversare a Republicii Populare Române”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul I, nr. 13, 29 decembrie 1952, p. 110.
- ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 368 din 21 august 1954 pentru conferirea ordinului „Steaua Republicii Populare Romîne”, „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii” unor tovarăși, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul III, nr. 42, 30 august 1954, p. 383.
- ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 116 din 5 martie 1956 pentru conferirea „Ordinului Muncii” academicianului St. S. Nicolau, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul V, nr. 8, 10 martie 1956, p. 35.
- ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 694 din 31 decembrie 1956 pentru conferirea Ordinului „Steaua Republicii Populare Române”, a „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii” unor oameni de știință și cultură, precum și unor salariați din cadrul Academiei Republicii Populare Române, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VI, nr. 2, 16 ianuarie 1957, p. 14.
- ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 308 din 12 august 1959 privind conferirea unor titluri, ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VIII, nr. 25, 17 septembrie 1959, p. 181.
- ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 973 din 31 decembrie 1962 pentru conferirea titlului de „Om de Știință Emerit al Republicii Populare Romîne” unor cadre didactice din învățămîntul superior, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XII, nr. 1, 3 ianuarie 1963, p. 4.
- ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 739 din 26 septembrie 1966 privind conferirea ordinului și medaliei „Meritul Științific”, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul II, nr. 66, Partea I, 11 octombrie 1966, p. 468.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Ștefan Nicolau (1896-1967). Revista științelor naturii. Fizica, chimie, biologie. Nr.1/2010. Colegiul Național "Matei Basarab" 150 de ani. Seria B[nefuncțională]
- Prof. dr. Costin Cernescu. Stefan S. Nicolau (1896-1967) – un ctitor de scoală Arhivat în , la Wayback Machine.
- Costin Cernescu. Professor Stefan S. Nicolau (1896–1967) a Founder of Virology in Romania. Institute of Virology
- Cajal N. In memory of Stefan S. Nicolau (1896-1967). Virologie. 1977 Oct-Dec; 28(4):247-50.
- Professor Stefan S. Nicolau (1896-1967). Ann Inst Pasteur (Paris). 1968 Feb; 114(2):263-4.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Ștefan S. Nicolau la Wikimedia Commons- Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – N
