Florin Dumitrescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Florin Dumitrescu (n. 16 septembrie 1966, București) este un textier român, cunoscut și ca poet, prozator și publicist.[1] A debutat în 1987 ca publicist, în presa studențească, și în literatură în 1997 cu volumul de poezie „Ana are mere”[2].

Biografie și studii[modificare | modificare sursă]

În 1992 încheie studiile de inginerie la Institutul Politehnic București și continuă cu studiul limbilor străine (italiană - franceză) la Universitatea București (1992-1996). Absolvă un stagiu Erasmus la Universitatea din Padova și un masterat în studii romanice la Universitatea București, unde predă (1996-1999) italiană, retorică și teoria argumentării.

Din 1999 abandonează cariera universitară în favoarea unei activității mai intense în publicitate.

Între 2010 și 2013, studiază antropologia cu prof. dr. Vintilă Mihăilescu (doctorat POSDRU la SNSPA, stagiu la Universitatea din Perugia). În iulie 2014 susține teza doctorală Supermarketizarea tradițiilor.

Cariera de textier[modificare | modificare sursă]

1988-1992: Ucenicie[modificare | modificare sursă]

În 1988, Adrian Pleșca „Artanu” (Timpuri Noi) îl încurajează pe Florin să scrie versuri de cântece. Prima lui contribuție de textier este aceea de a înlocui versul „O-o-o iarnă grea” din cântecul Perfect cu „O-o-o... totul e minunat”, tușă de ironie care va fi interpretată vocal de Adrian Pleșca în manieră baritonală exagerată, sugerând în mod subtil contrariul: de fapt, „totul e un iad” (în societatea totalitară).

Pe albumul Timpuri Noi (1992), Florin debutează ca textier pentru Emigrant USA și co-textier pentru Tanța (uncredited). De asemenea, în această perioadă, Florin scrie pentru grupul feminin Secret diverse texte care vor fi sensibil modificate de către membrele trupei. Va fi menționat pe albumul Strict Secret (1992) la secțiunea „Mulțumiri”.

1993-1999: Ideologul Sarmalelor Reci[modificare | modificare sursă]

În 1993, înființează grupul Sarmalele Reci, alături de muzicieni din zona fusion-jazz-rock: Zoltán András (voce, clape), Emil Viciu (chitară) și prietenul său, Mihai Iordache (saxofon, flaut, de asemenea fost colaborator al trupei Timpuri Noi).[3] Restul componenței fluctuează în timp. Saxofonistul Mihai Iordache, compozitor al principalelor hituri din prima epocă Sarmalele Reci (1993-1999), va părăsi oficial trupa în 2000, dar va continua să compună sporadic cântece pentru următoarele albume. Florin Dumitrescu este în tot acest timp textierul permanent și exclusiv al trupei.

În primii ani (1993-1999), Florin imprimă activității Sarmalelor Reci un marcat caracter ideologic, plasând performanțele trupei în zona artei contestatare, cu mesaj social-politic. Acest radicalism programatic reflectă situația din anii '90, protestele împotriva regimului Iliescu și a moștenirii totalitare din politica românească. Alături de mesajul antitotalitar (Țara te vrea prost, Nicu Ceaușescu președinte, Ilici Ilici uber alles, Nu mă atinge, Prostia la putere etc.) și critica socială cu accente ironice (N-ai nimic pe sub tricou, Violeta, Ea studiază tantra etc.), versurile Sarmalelor Reci resimt tematici angajate, precum compasiunea socială (Blues-ul băiatului sărac, Mamelor, Aurolac, Vineri seara, Răpirea din serai, Și ce dacă, Hei Tase etc.) și tema emigrației (Gașca de la bloc, Invadatorii, Omul fără nume etc.), ceea ce rezonează cu fiorul de stânga tipic trupelor de punk rock și rock contestatar din întreaga lume.

Cu trecerea timpului și maturizarea trupei, Florin își va tempera rolul de ideolog, recurgând la o colaborare artistică mai integrată dimensiunii muzicale, asigurată de cei doi compozitori permanenți, Zoltán András și Emil Viciu.

După 1999: Noi orizonturi[modificare | modificare sursă]

  • Sarmalele de post... tranziție. În următorii ani, Florin continuă activitatea de textier al Sarmalelor Reci, încercând, alături de colegii săi, muzicieni, o lărgire a paletei libretistice. Tematica de dragoste (Telefonul nu mai sună, Dacă n-ai fi tu, Vine-nu vine, Ziua de azi, Durerea e un alint, Nu mai fac etc.) capătă un spațiu tot mai important. Critica socială și contestarea politică dobândesc tonuri mai sofisticate.
  • Direcția 5. În 1999, Florin Dumitrescu începe colaborarea cu Direcția 5 - în primii ani, sporadică (Superstar, Dacă ai ști etc.), iar după 2010, constantă și susținută (O fată ca ea, Iartă-mă, Îți mulțumesc, Ce mai faci, De ce iubim etc.).
  • Jazzappella. De asemenea, Florin semnează textele unora dintre cântecele grupului Jazzappella (Să ningă iar, Hai s-o facem lată) pe muzica lui Zoltán András.

Publicații[modificare | modificare sursă]

Poezie[modificare | modificare sursă]

  • „Megaviziuni” (grupaj) în Marfă (volum colectiv, alături de D.M. Cipariu, Sorin Gherguț, Dan Pleșa, B.O. Popescu), Ed. Salut, București, 1996;
  • Ana are mere, Cartea Românească, București, 1997, ISBN: 973-23-0620-3 (Premiul de debut al ASB);
  • „Umbra lui Basho peste Lacul Titan” în Mică antologie a poeziei române, D.S. Boerescu, Ed. Regală, București, 1998;
  • ÎNcîntece, Vinea, București, 2010 (Premiul Tiuk! pentru poezie);
  • Grupaj în Cele mai frumoase poeme din 2010 (selecţie de C. Komartin şi R. Vancu), Tracus Arte, București, 2011;
  • „Furat la cîntare” (grupaj) în Marfă reîncărcată (volum colectiv, alături de D.M. Cipariu, Sorin Gherguț, Dan Pleșa, B.O. Popescu), Brumar, Timișoara, 2012 [4];
  • „Bucătarul Ben” (poveste în versuri) în Ce poți face cu două cuvinte, Art, București, 2012.

Proză[modificare | modificare sursă]

  • Schițe, povestiri și eseuri în săptămînalul B-24-FUN, 2005 – 2010;
  • „De ce ne chinuim bunicii” (schiță) în Cartea cu bunici, Humanitas, București, 2007;
  • „Fizică, chimie, istorie, geografie” (nuvelă) în Prima mea călătorie în străinătate, Art, București, 2010;
  • „Memoriile unui caras auriu” (nuvelă) în Primul meu job, Art, București, 2011 (volum îngrijit de Florin Dumitrescu);
  • „Pornograf la poligraf” (nuvelă) în Primul meu porno, Art, București, 2011;
  • „Cereale în zorii noștri luminoși” (schiță) în Prima dată, Art, București, 2013;
  • „Cine este Ghiocel” (poveste) în Cui îi e frică de computer, Art, București, 2013.

Antropologie[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Textierul Florin Dumitrescu își lansează astăzi un nou volum de poeme - www.agentiadecarte.ro, publicat pe 11 iunie 2010
  2. ^ Sarmaua invizibilă, Publicat pe 2 aprilie 2006 în Evenimentul zilei
  3. ^ „Mă consider textier și îmi respect statutul”. Interviu cu Florin Dumitrescu, Autor: Svetlana Cârstean, www.observatorcultural.ro, accesat pe 30 ianuarie 2015
  4. ^ Marfă reîncărcată - www.bewhere.ro, Autor: Ema Stere, publicat la: 2 februarie 2012

Legături externe[modificare | modificare sursă]