Nicu Alifantis

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Nicu Alifantis
Date personale
Născut 31 mai 1954 (61 de ani)
Cetățenie România
Ocupație muzician, cântăreț, compozitor, actor, poet
Activitate
Gen muzical Folk, folk rock, folk progresiv, muzică de teatru
Ani de activitate 1973 - prezent
Case de discuri Electrecord, Toji Productions, Intercont Music, Nova Music Entertainment, Fundația Nicu Alifantis, Alifantis Music
Website Site-ul oficial

Nicu Alifantis (n. 31 mai 1954, Brăila) este un muzician, cântăreț și compozitor român de muzică folk și muzică de teatru, actor și poet.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Nicu Alifantis, născut la 31 mai 1954, la Brăila din părinți greco-macedonieni,[1][2] face studii muzicale particulare și debutează scenic în anul 1973. Este angajat în 1975 la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila și devine destul de cunoscut și iubit de public, astfel încât în 1976 casa de discuri Electrecord îi editează primul material discografic, Cântec de noapte, cu patru piese. În același an se înscrie în ATM.

După armată devine membru al Cenaclului Flacăra, condus de poetul Adrian Paunescu, și participă la majoritatea „întâmplărilor artistice”, melodii ale sale figurând pe compilațiile Folk 1 și Folk 2 apărute la Electrecord în 1977 și, respectiv, în 1978. În 1983, la apariția triplului LP care marca 10 ani de activitate a cenaclului, Nicu Alifantis este cel mai bine reprezentat cantautor de pe acest album, figurând cu trei piese.

Între 1973 și 2002 a susținut 4.036 concerte.

În 1995 fondează grupul Alifantis & Zan, ca trupă de studio pentru albumul său Voiaj. În 1996, după înregistrarea albumului Nichita, Zan devine o trupă de proiecte din care mai fac parte: Virgil Popescu (chitară bas, voce), Sorin Voinea (claviaturi, voce), Răzvan Mirică (chitară electrică și acustică, sitar, mandolină, voce), Relu Bițulescu (tobe, percuție).

În aprilie 1999 înființează Fundația Nicu Alifantis cu scopul de a promova „proiecte artistice în care valoarea, forța și autenticitatea vor fi primordiale”.

Despre Nicu Alifantis, Emil Brumaru scria:

„Nicu Alifantis ne scrie cu sufletul pe cîntecul vieții fiecăruia din noi cuvintele-i simple, afectuoase, dulci-amare, lăsîndu-ne destrămați o clipă, reînviindu-ne apoi, mai bucuroși, mai teferi, întru poezia-i caldă.

În inima mea, toată blîndețea-l simte poet de cînd lumea și-s fericit să o spun și altora. Și s-o repet pînă la îngeri!”

Debuturi[modificare | modificare sursă]

  • debut componistic în anul 1972 – „Furtuna” de Ostrovski, Teatrul „Maria Filotti”, Brăila.
  • debut scenic în anul 1973 – emisiunea Tele Top, TVR.
  • debut discografic în anul 1976 – EP-ul Cântec de noapte, Electrecord.

Discografie[modificare | modificare sursă]

  • Cântec de noapte (EP, Electrecord, 1976)
  • După melci (LP, Electrecord, 1979)
  • Nicu Alifantis & Florian Pittiș (EP, Electrecord, 1980) – cu Florian Pittiș
  • Nicu Alifantis (Mașina de scris) (LP/MC, Electrecord, 1984)
  • Mitică Popescu (LP, Electrecord, 1985) – cu Mitică Popescu
  • Piața Romană nr. 9 (LP/MC, Electrecord, 1988)
  • Risipitorul de iubire (LP/MC, Electrecord, 1990)
  • Decembre (single, Toji Productions, 1992)
  • Ia toji baladist (LP, Romtrust & Eurostar & Toji Productions, 1992; reeditat pe CD/MC în 1998)
  • Voiaj (CD/MC, Intercont Music, 1995; reeditat pe CD în 2011) – cu formația Zan
  • Nichita (CD/MC, Nemira, 1996) – cu formația Zan
  • 25 (CD/2xMC, Intercont Music, 1998)
  • Cadavrul viu (CD, Toji Productions, 2001)
  • Neuitatele femei (CD/MC, Nemira, 2002; reeditat pe CD în 2006) – cu formația Zan
  • Șah-mat (CD/MC, Nova Music Entertainment, 2004) – cu formația Zan
  • Simphonicu (2xCD/DVD, Fundația Nicu Alifantis & Nova Music Entertainment, 2005)
  • Decembre (CD, Unica Music & Nova Music Entertainment, 2006)
  • Vinyl Collection (4xCD, Intercont Music, 2007)
  • Muzică de colecție, Vol. 71 (CD, Jurnalul Național, 2008)
  • Astă seară stau acasă (CD, Fundația Nicu Alifantis & TVR Media, 2009) – cu Ștefan Iordache
  • Cântece de șemineu (CD/LP, Fundația Nicu Alifantis, 2010)
  • Nevestele vesele din Windsor (CD, Fundația Nicu Alifantis, 2011)
  • Mozaic (CD, Alifantis Music, 2013)
  • Cântece de iarnă (CD, e-media & Click! pentru femei, 2014)
  • Șotron - Vol. I (CD, Alifantis Music, 2015)

Roluri în teatru[modificare | modificare sursă]

  • Alter Ego (în „Philadelphia ești a mea”, 1972)
  • Acordeonistul (în „Furtuna”, 1972)
  • Trubadurul (în „Swanewit”, 1973)
  • Baladistul (în „Întîlnirea mea cu Micul Prinț”, 1973)
  • Comentatorul (în „O șansă pentru fiecare”, 1973)
  • Toboșarul (în „Copiii lui Kenedy”, 1979)
  • Baladistul (în „Șoareci de apă”)

Roluri în film[modificare | modificare sursă]

  • Radu Cantacuzino (în „Bietul Ioanide”, 1979)

Volume[modificare | modificare sursă]

  • Scrisori nedesfăcute alăturându-li-se 2 epistole de Emil Brumaru și Laurențiu Ulici (Ed. Nemira, 1997)

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

  • Premiul UNITER pentru muzică de teatru (1991)
  • Premiul pentru muzica de scenă de la spectacolul „Ubu Rex” cu scene din „Macbeth” (1991)
  • Premiul pentru muzică de teatru Constanța (1995)
  • Premiul pentru muzica de scenă de la spectacolul „Cadavrul viu” (2002)

Președintele României Ion Iliescu i-a conferit lui Nicu Alifantis la 10 decembrie 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria B - „Muzică”, „pentru contribuțiile deosebite în activitatea artistică și culturală din țara noastră, pentru promovarea civilizației și istoriei românești”.[3]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://www.cotidianul.ro/nicu_alifantis_vine_cu_balonul-17843.html
  2. ^ „Nu îmi propun să fac șlăgare”. Interviu cu Nicu Alifantis - Observatorul cultural, Nr. 126, iulie 2002
  3. ^ Decretul nr. 1094 din 10 decembrie 2004 privind conferirea unor decorații, text publicat în Monitorul Oficial nr. 1177 din 13 decembrie 2004.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri