Răzvan Petrescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Răzvan Petrescu
Date personale
Născut (60 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupație scriitor Modificați la Wikidata

Răzvan Petrescu (n. 20 septembrie 1956) este un important[judecată de valoare] scriitordramaturg și editor român, membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Biografie[modificare | modificare sursă]

Răzvan Petrescu a urmat cursurile școlii generale 86, apoi ale liceului 43 (actualmente Ioan Cuza) din București. Tatăl (Radu Petrescu), medic radiolog, mama (Elena Petrescu), asistentă medicală specializată în dermatologie. Este căsătorit în 1982, și are un fiu, Andrei Ioan.

A absolvit Facultatea de Medicină Generală Carol Davila din București în 1982. Renunță la medicină după opt ani de practică, primii trei la spitalele Victor Babeș, Fundeni și Municipal, următorii cinci ca medic generalist la dispensarul Pietroșița. A renunțat la medicină în 1990, și pînă-n 1992 a fost redactor la revistele Cuvîntul și Amfiteatru, apoi la Editura Litera. A lucrat în 1993 la Ministerul Culturii, ca referent de specialitate. În 1994 s-a angajat ca redactor la Editura Alfa (Grupul Editorial ALL), unde a lucrat opt ani. Apoi a devenit pentru scurtă vreme director editorial la Editura Rosetti. Din 2004, s-a angajat la Curtea Veche Publishing. A fost descoperit în 1986 de criticul literar Mircea Martin, căruia i-a frecventat cenaclul (Universitas) între 1986 și 1990. A debutat la Editura Cartea Românească într-un volum colectiv (Debut ’86) și tot aici îi vor apărea cărțile de proză scurtă Grădina de vară, Eclipsa și Într-o după-amiază de vineri, apoi Foxtrot (metajurnal, plus cronică de film și publicistică), nominalizată la premiile revistei Observator cultural. În continuare va fi publicat la Curtea Veche Publishing cu Rubato (o selecție din povestirile sale), Ursulețul lui Freud (critică ficțional-literară), Variațiuni de o temă de Vater-Puccini (interviuri în proză), Scrisori către Mihai (epistolar) și un nou volum de povestiri, Mandarina (2017). În anii ’90 a scris și două piese de teatru,: Farsa și Primăvara la bufet. Inclus în mai multe volume colective, patru antologii de proză scurtă și în manualele de limba și literatura română pentru clasa a X-a, publicate de editurile Univers, Paralela 45 și Rosetti la sfîrșitul anilor '90. A fost tradus în Spania, Israel, Anglia, Franța și SUA.

  • Colaborează cu proză și articole de opinie la aproape toate revistele literare din țară.

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

Proză[modificare | modificare sursă]

Debutează în 1986, în volumul colectiv Debut '86. Urmează volumele Grădina de vară, Cartea Românească, proză scurtă (1989), premiul Fundației Liviu Rebreanu, Eclipsa, Cartea Românească, proză scurtă (1993), premiul orașului Tîrgoviște pentru cea mai bună carte de proză a anului, Într-o după-amiază de vineri, Cartea Românească, proză scurtă (1997), premiul Cartea Anului la Salonul Național de Carte de la Cluj, premiul ASPRO pentru cea mai bună carte de proză a anului și premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din București, Foxtrot XX, Cartea Românească, metajurnal și publicistică (2008), premiul pentru proză pe 2008, acordat de Radio România Cultural, Variațiuni pe o temă de Vater-Puccini, Curtea Veche Publishing, interviuri în proză (2013), Variațiuni pe o temă de Vater-Puccini (interviuri în proză), Scrisori către Mihai (epistolar), Curtea Veche Publishing (2014), Ursulețul lui Freud (critică ficțional-literară), Curtea Veche Publishing, 2015.

Michel Simion, prietenul dintotdeauna, odinioară Mihai Simionescu: Deși nu seamănă cu nimeni și este profund original, Răzvan Petrescu a fost inițial fascinat de Louis Ferdinand Céline, pe care l-a descoperit în anii liceului. Un singur critic, Dan Stanca (este și un important scriitor), a descoperit această influență subterană (printre multe altele ecouri, toate trecute prin propriul filtru pentru a ajunge la scriitura originală care-l caracterizează). Ca și la marele scriitor francez, disperarea este machiată cu un umor cinic. Ca și Céline, Răzvan Petrescu nu propune nici o soluție, pentru că pur și simplu nu crede că există soluții. Scriitorul român are un profund "sentiment tragic al vieții". Dincolo de stil (e considerat unul dintre cei mai mari stiliști români, "maestrul din umbră al literaturii noastre" - Marius Chivu), dincolo de vocabular, umor negru, absurd și subiecte dure, se ascunde un om chinuit într-o lume cu care nu mai are nici o legatură.

Teatru[modificare | modificare sursă]

  • Farsa (1994), premiul UNITER pentru cea mai bună piesă de teatru a anului (1994)
  • Primăvara la bufet (1995), Marele premiu Camil Petrescu la prima ediție a Concursului Național de dramaturgie (1994)

Antologii[modificare | modificare sursă]

  • Antologia Generația '80 în proza scurtă (Editura Paralela 45, 1998)
  • Volumul antologic de proză scurtă românească The Phantom Church and Other Stories alcătuit de Florin Manolescu (University of Pittsburg Press, 1996, traducere de Georgiana Fârnoagă și Sharon King)
  • Volumul Mici schimbări de atitudine (antologie), Editura Allfa, 2003
  • Volumul Rubato (antologie), Curtea Veche Publishing, 2011.

Volume colective[modificare | modificare sursă]

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

  • Premiul Fundației Liviu Rebreanu (1989) pentru volumul Grădina de vară;
  • Premiul orașului Tîrgoviște pentru cea mai bună carte de proză a anului (1993) pentru volumul Eclipsa;
  • Premiul UNITER pentru cea mai bună piesă de teatru a anului (1994) pentru piessa de teatru Farsa;
  • Marele premiu Camil Petrescu la prima ediție a Concursului Național de dramaturgie (1994) pentru piesa de teatru Primăvara la bufet;
  • Premiul pentru dramaturgie al Uniunii Scriitorilor (1995) pentrui aceeași piesă, Primăvara la bufet;
  • Premiul Asociației Scriitorilor Profesioniști din România (ASPRO, 1995) pentru volumul Într-o după-amiază de vineri;
  • Premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din București (1997), tot pentru volumul Într-o după-amiază de vineri;
  • Premiul Cartea Anului la Salonul Național de Carte de la Cluj (1997), pentru aceeași carte, Într-o după-amiază de vineri;
  • Nominalizare la premiile revistei Observator cultural pe 2008, pentru volumul Foxtrot XX;
  • Premiul pentru proză pe anul 2008, acordat de Radio România Cultural, pentru volumul Foxtrot XX;
  • Nominalizat la  Gala Industriei de Carte din România "Bun de tipar" 2015, pentru volumul epistolar Scrisori către Mihai.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • UNIVERSITAS - A fost odată un cenaclu..., coordonator Mircea Martin, Ed. M.N.L.R., 2008

Legături externe[modificare | modificare sursă]