Răzvan Petrescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Răzvan Petrescu
Razvan Petrescu.jpg
Date personale
Născut20 septembrie 1956
Naționalitateromână
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
Activitate
Alma materUniversitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București  Modificați la Wikidata

Răzvan Petrescu (n. 20 septembrie 1956, în București) este un scriitordramaturg și editor român, membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Biografie[modificare | modificare sursă]

Răzvan Petrescu a urmat cursurile Școlii generale nr. 86 în paralel cu Școala de Arte Plastice nr. 2, apoi Liceul 43 (actualmente Ioan Cuza) din București. Tatăl (Radu Petrescu), medic radiolog, mama (Elena Petrescu), asistentă medicală specializată în dermatologie. Este căsătorit din 1984 cu Mariana Petrescu, și are un fiu, Andrei Ioan (născut în 1999).

A absolvit Facultatea de Medicină Generală Carol Davila din București în 1982. Practică opt ani, primii trei la spitalele Victor Babeș, Fundeni și Municipal, următorii cinci, ca medic generalist la dispensarul Pietroșița. A renunțat la medicină în 1990, și pînă-n 1992 a fost redactor la revistele Cuvîntul și Amfiteatru, apoi la Editura Litera. În 1993, a lucrat ca referent de specialitate la Ministerul Culturii. În 1994 s-a angajat ca redactor la Editura Alfa (Grupul Editorial ALL), unde a lucrat opt ani. Apoi a devenit pentru un an director editorial la Editura Rosetti. Între 2004 și 2019 a lucrat la Curtea Veche Publishing, după care s-a dedicat exclusiv literaturii. A fost descoperit în 1986 de criticul literar Mircea Martin, căruia i-a frecventat cenaclul (Universitas) între 1986 și 1990.

Inclus în mai multe volume colective, patru antologii de proză scurtă și în manualele de limba și literatura română pentru clasa a X-a, publicate de editurile Univers, Paralela 45 și Rosetti la sfîrșitul anilor '90. A fost tradus în Spania, Israel, Anglia, Bulgaria, Serbia, Franța, Suedia, Ucraina și SUA.

Colaborează cu proză și articole de opinie la aproape toate revistele literare din țară.

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

Proză[modificare | modificare sursă]

  • Debutează în 1986, în volumul colectiv Debut '86;
  • Grădina de vară, Cartea Românească, proză scurtă (1989);
  • Eclipsa, Cartea Românească, proză scurtă (1993);
  • Într-o după-amiază de vineri, Cartea Românească, proză scurtă (1997);
  • Foxtrot XX, Cartea Românească, metajurnal, eseuri și publicistică (2008);
  • Variațiuni pe o temă de Vater-Puccini, Curtea Veche Publishing, interviuri în proză (2013);
  • Scrisori către Mihai, epistolar, Curtea Veche Publishing (2014);
  • Ursulețul lui Freud, critică ficțional-literară, Curtea Veche Publishing (2015);
  • Mandarina, proză scurtă, Curtea Veche Publishing (2017);
  • Cuțitul japonez, proză scurtă, Polirom (2021).

Michel Simion, prietenul dintotdeauna, odinioară Mihai Simionescu: "Deși nu seamănă cu nimeni și este profund original, Răzvan Petrescu a fost inițial fascinat de Louis Ferdinand Céline, pe care l-a descoperit în anii liceului. Un singur critic, Dan Stanca (este și un important scriitor), a descoperit această influență subterană (printre multe altele ecouri, toate trecute prin propriul filtru pentru a ajunge la scriitura originală care-l caracterizează). Ca și la marele scriitor francez, disperarea este machiată cu un umor cinic. Ca și Céline, Răzvan Petrescu nu propune nici o soluție, pentru că pur și simplu nu crede că există soluții. Scriitorul român are un profund "sentiment tragic al vieții. Dincolo de stil (e considerat unul dintre cei mai mari stiliști români, "maestrul din umbră al literaturii române" - Marius Chivu), dincolo de vocabular, umor negru, absurd și subiecte dure, se ascunde un om chinuit într-o lume cu care nu mai are nici o legatură."

Teatru[modificare | modificare sursă]

  • Farsa (1994)
  • Primăvara la bufet (1995)

Antologii[modificare | modificare sursă]

  • Antologia Generația '80 în proza scurtă (Editura Paralela 45, 1998)
  • Volumul antologic de proză scurtă românească The Phantom Church and Other Stories alcătuit de Florin Manolescu (University of Pittsburg Press, 1996, traducere de Georgiana Fârnoagă și Sharon King)
  • Volumul Mici schimbări de atitudine (antologie), Editura Allfa, 2003
  • Volumul Rubato (antologie), Curtea Veche Publishing, 2011.

Volume colective[modificare | modificare sursă]

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

  • Premiul Fundației Liviu Rebreanu (1989) acordat de Uniunea Scriitorilor, pentru volumul Grădina de vară;
  • Premiul orașului Tîrgoviște pentru cea mai bună carte de proză a anului (1993) pentru volumul Eclipsa;
  • Premiul UNITER pentru cea mai bună piesă de teatru a anului (1994) pentru piesa de teatru Farsa;
  • Marele premiu Camil Petrescu la prima ediție a Concursului Național de dramaturgie (1994), organizat de Ministerul Culturii, pentru piesa de teatru Primăvara la bufet;
  • Premiul pentru dramaturgie al Uniunii Scriitorilor (1995) pentru aceeași piesă, Primăvara la bufet;
  • Premiul Asociației Scriitorilor Profesioniști din România (ASPRO, 1995) pentru volumul Într-o după-amiază de vineri;
  • Premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din București (1997), tot pentru volumul Într-o după-amiază de vineri;
  • Premiul Cartea Anului la Salonul Național de Carte de la Cluj (1997), pentru aceeași carte, Într-o după-amiază de vineri;
  • Nominalizare la premiile revistei "Observator cultural" pe 2008, pentru volumul Foxtrot XX;
  • Premiul pentru proză pe anul 2008, acordat de Radio România Cultural, pentru volumul Foxtrot XX;
  • Nominalizat la  Gala Industriei de Carte din România "Bun de tipar" 2015, pentru volumul epistolar Scrisori către Mihai.
  • Premiul pentru proză "Observator cultural" pentru volumul Mandarina;
  • Premiul Național pentru proză "Ziarul de Iași" pentru volumul Mandarina;
  • Premiul Iocan pentru cea mai bună carte de proză scurtă a anului 2017, tot pentru Mandarina.

Referințe critice[modificare | modificare sursă]

"Un prozator demn de toata consideratia este, de la prima sa carte, Razvan Petrescu. Prozatorul scrie cursiv, percutant, alert, cu dialoguri nefortate, credibile, are umor si simt de observatie, iar personajele sale au individualitate. Nu are obsesia tipicitatii, relateaza succint si nu iubeste canoanele. () E, intr-un cuvint, un scriitor cu personalitate, care va trebui urmarit cu toata atentia."

(Marian Papahagi, 'Tribuna", iun. 1989)

"Prozatorul patrunde cu subtilitate in adincul fapturii psihice, vadindu-se, totodata, un excelent observator de comportamente. () Trebuie spus ca pentru a pune in pagina tema romanului ascuns - care nu numai ca i se potriveste dar il si ajuta sa-si edifice locul propriu in peisajul tipic al generatiei sale -, prozatorul foloseste in chip inteligent doua instrumente stilistice aproape incompatibile, dar impacate dupa metoda contrapunctului. E vorba de stilul descriptiv-analitic, altemind observatia neutru-realista cu proiectia in imaginar implicanta prin aspectul ei de monolog ambiguu si de stilul parodic, cu acolade intertextuale si o foarte fina unduire ironica."

(Laurentiu Ulici, "Romania libera", nr. 907/1993)

"[Razvan Petrescu] e, fara indoiala, un scriitor talentat si () promitator. Stilistic, el apartine generatiei '. () Se remarca, in polimorfia stilistica a acestei proze, o polaritate. () Parabola si micul realism se infrunta, parind a-si imparti egal teritoriul si bunurile. O sinteza a lor nu se intrevede deocamdata"

(Nicolae Manolescu, "Romania literara", nr. 11/1993)

"Talent debordant si precis, de cea mai pura speta romaneasca. Cel mai tinar maestru din traditia scriitorilor nostri inzestrati cu auz pentru vorbirea (publica sau interioara) a conationalilor si cu imaginatie deliranta pentru surprinderea cotidianului."

(Bogdan Ghiu, "Expres", nr. 16/1993)

"Impresia, cumva socanta, a prozei lui Razvan Petrescu, este marcata de ceea ce s-ar putea numi «rezistenta fata de repere». () Autorul scrie un fel de proza de situatie si stare psihologica, nucleul narativ omogenizindu-se prin captarea unui flux halucinant de mesaje discontinue, mizind pe o vizualizare, cinematografica aproape, a unei ravasiri afective de o extrema violenta. () Forta prozei sale creste din aceasta acuitate extraordinara, o acuitate fara scrupule a unei identitati care-si da jos toate mastile, agatindu-se de disperata speranta a unei fiinte care, marturisindu-se, se mintuieste. () Din asemenea autoscopie in care bisturiul ajunge pina la freamatul ultimei celule, se ridica si farmecul straniu al unei proze remarcabile si prin faptul ca si-a luat inima-n dinti ca sa nu semene cu nimeni si nimic. O proza puternica, alaturi de tipare si conventii, singura si provocatoare. O proza cu singe rece"

(Radu Calin Cristea, Radio Europa Libera, dec. 1993)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]