Angela Marinescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Angela Marinescu
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Arad, România[1] Modificați la Wikidata
Decedată (82 de ani)[2] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepoetă
scriitoare Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[3] Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Activă ca scriitoarepostbelică
Mișcare/curent literarpostmodernism
Operă de debutSânge albastru

Angela Marinescu (născută Basaraba-Angela Marcovici; n. , Arad, România – d. , București, România) a fost o poetă română.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Numele Angela Marinescu este un pseudonim, precum și Basaraba Matei. Este fiica lui Marius Marcovici, funcționar superior la Prefectura orașului Arad, și a Mariei (n. Martiș), profesoară de educație fizică și campioană națională la schi și la înot. Mama poetei era de origine ceangăiască.[4] Marius Marcovici descinde din familia lui Simion Marcovici, important intelectual al Banatului, la care a poposit în peregrinările sale Mihai Eminescu. Este mama criticului și publicistului Alexandru Matei. Angela Marinescu a făcut gimnastică la sol (era cea mai bună din Arad), înot și volei. O tuberculoză gravă i-a marcat tinerețea, mai exact între 15 și 26 de ani. S-a decis să studieze medicina, absolvind în final Facultatea de Psihologie de la Universitatea din București (1972). A debutat cu poeme în revista „Tribuna” de la Cluj, în 1965, iar editorial, în 1969, cu volumul Sânge albastru.

Volume[modificare | modificare sursă]

  • A publicat peste 15 volume de versuri. Cele mai recente sunt: Cocoșul s-a ascuns în tăietură (1996), Fugi postmoderne (2000), Îmi mănânc versurile (2003), Limbajul dispariției (2006), Întâmplări derizorii de sfârșit (2006) și Probleme personale (2009).[5]
  • A publicat un volum de eseuri, Satul în care mă plimbam rasă în cap, 1996, precum și un Jurnal scris în a treia parte a zilei, 2004.
  • În bibliografia sa, pe lângă poezie, mai figurează și câteva antologii editate în țară sau în străinătate, în limbile engleză, germană, poloneză.

Este prezentă cu poezii în:

  • Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 rumänische Autoren), - "Lumina piezișă", antologie bilingvă cuprinzând 81 de autori români în traducerea lui Christian W. Schenk, Dionysos Verlag 1994, ISBN 3-9803871-1-9

Premii[modificare | modificare sursă]

  • În luna septembrie 2006, în cadrul unei ceremonii ce a avut loc în sala Teatrului Dramatic din Botoșani, i-a fost decernat Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” pentru Opera Omnia. Totodată, Consiliul Local a hotărât să-i acorde laureatei titlul de „Cetățean de onoare al municipiului Botoșani”.
  • Premiul „Gheorghe Crăciun” pentru Opera Omnia, pe anul 2015, decernat de Observator cultural.
  • Premiul special Scrisul sau Viața în 2022 la Gala Premiilor Sofia Nădejde pentru Literatură Scrisă de Femei[6]

Distincții[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ https://www.digi24.ro/magazin/timp-liber/cultura/a-murit-poeta-si-prozatoarea-angela-marinescu-2566385  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b A murit poeta şi prozatoarea Angela Marinescu 
  3. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ adevarul.ro, Laurențiu Ungureanu, 8 august 2015. „INTERVIU Angela Marinescu, poetă: „Părinții m-au întreținut până la 62 de ani". Accesat în . 
  5. ^ CRONICA LITERARA/ Artă adevărată, 19 noiembrie 2009, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 27 martie 2013
  6. ^ Cristea, Alina (). „Gala Premiilor Sofia Nădejde: „Mă găsești când vrei", cel mai bun roman. Lista completă a câștigătoarelor” (în engleză). Cultura la dubă. Accesat în . 
  7. ^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 3, anexa 3, e) 25.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri