Mircea Dinescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

ID-ul introdus nu este recunoscut de sistem. Utilizați un ID de entitate valid.

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Mircea Dinescu (n. 11 noiembrie 1950, Slobozia) este un poet, scriitor și publicist român.

A studiat la Facultatea de Jurnalism a Academiei de Științe Social-Politice „Ștefan Gheorghiu” de pe lângă Comitetul Central al Partidului Comunist Român, Școala Superioară de Partid.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Debutează cu poezie în 1967, în revista Luceafărul, și editorial cu Invocație nimănui, (1971), volum distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Debut. Este redactor la Luceafărul (1976-1982) și România literară (1982-1989). Talentul literar remarcat de numeroși critici (Lucian Raicu,

Alex Ștefănescu, Nicolae Manolescu etc.) este încununat cu numeroase premii literare (Premiul Herder, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Poezie, Premiul Academiei Române pentru Literatură ș.a.).

În urma interviului acordat în februarie 1989 lui Gilles Schiller (pseudonimul lui Jean Stern) și publicat în cotidianul Libération în care ataca explicit regimul Ceaușescu, este supus arestului la domiciliu și i se ia dreptul de semnătură. A fost prezent în studiourile Televiziunii Române în timpul revoluției din 22 decembrie 1989. După revoluția din 22 decembrie 1989 este președintele Uniunii Scriitorilor (1990-1993) de unde a demisionat în urma unui scandal,[1]

Înființează revistele de satiră politică Academia Cațavencu (1990), Plai cu boi (2001) și Aspirina săracului (2003), este membru al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și fondatorul portului dunărean cultural Cetate (Calafat), fiind proprietarul moșiei, conacului și morii care i-au aparținut boierului Barbu Drugă. În anul 2003, în numărul dedicat „eroilor”, revista Time Europe îl nominalizează pe Mircea Dinescu la categoria „Hate Busters”. Prezență activă, una dintre personalitățile cunoscute ale societății civile, Mircea Dinescu are constante intervenții critice, televizate și publicistice.[necesită citare]

Cărți[modificare | modificare sursă]

Volume publicate în limba română[modificare | modificare sursă]

  • Invocație nimănui, Editura Cartea Românească, 1971
  • Elegii de când eram mai tânăr, Editura Cartea Românească, 1973
  • Proprietarul de poduri (stampe europene), Editura Cartea Românească, 1976, 1978
  • La dispoziția dumneavoastră, Editura Cartea Românească, 1979
  • Teroarea bunului simț, Editura Cartea Românească, 1980
  • Democrația naturii, Editura Cartea Românească, 1981
  • Exil pe o boabă de piper, Editura Cartea Românească, 1983
  • Rimbaud negustorul, Editura Cartea Românească, 1985
  • Moartea citește ziarul, Amsterdam, Editions Rodopi, 1989; Editura Cartea Românească, 1990
  • Proprietarul de poduri, antologie (1968-1985), Editura Seara, 1990
  • O beție cu Marx, Editura Seara, 1996,
  • Pamflete vesele și triste, Editura Seara, 1996
  • Nelu Santinelu, căprar La Cotroceni, Editura Seara, 1998
  • Fluierături în biserică, antologie, Editura Seara, 1998
  • Corijent la cele sfinte, Fundația pentru poezie Mircea Dinescu, 2003
  • De gustibus... - o expoziție de gusturi și culori - cu un Decalog culinar de Mircea Dinescu; album de arta editat de Muzeul de Artă în regie proprie cu ocazia expoziției din 2009
  • Femeile din secolul trecut. Poezii noi (2004-2010), cu desene din seria Erotica Magna de Dan Erceanu; Editura: Fundația pentru Poezie Mircea Dinescu, 2010[2]
  • Iubirea mea să scoată țări din criză, Editura: Fundația pentru Poezie Mircea Dinescu, 2011.

Volume publicate în limbi străine[modificare | modificare sursă]

  • À votre disposition; trad. et adapté en français par Marc Rombaut et Constantin Crisan ; avec une préface de Romul Munteanu; Editura Univers, 1982
  • A jóság rémuralma (București, 1982)
  • Exile On A Peppercorn (Forest Books, London-Boston, 1985)
  • Exil im Pfefferkorn (trad. Werner Söllner, Suhrkamp Verlag, 1989)
  • Mircea Dinescu – Poèmes (Albin Michel Éd, Paris, 1989, avec une introduction d'Eugène Ionesco)
  • Mirage posthume : poèmes; tradus din limba română de Alain Paruit ; avant propos d' Eugène Ionesco ; postface d' Alexandru Papilian et Lucian Raicu; Paris: Albin Michel, 1989

Prezență în antologii[modificare | modificare sursă]

  • Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 rumänische Autoren), - "Lumina piezișă", antologie bilingvă cuprinzând 81 de autori români în traducerea lui Christian W. Schenk, Dionysos Verlag 1994, ISBN 3-9803871-1-9
  • Opera poetică (2 volume), Editura Cartier, 2005
  • Cele mai frumoase 101 poezii, Editura Humanitas, 2006
  • Testament - Anthology of Modern Romanian Verse - Bilingual Edition English/Romanian / Testament - Antologie de Poezie Română Modernă - Ediție Bilingvă Engleză/Română (Daniel Ionita, Editura Minerva, 2012 - ISBN 978-973-21-0847-5)

Premii literare și distincții[modificare | modificare sursă]

Varia[modificare | modificare sursă]

  • Femeile din secolul trecut - Mircea Dinescu CD cantecele

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Primul cutremur la Uniunea Scriitorilor | Memoria EVZ, 22 septembrie 2016, Anca Simionescu, Evenimentul zilei, accesat la 22 septembrie 2016
  2. ^ Dinescu, ultimul dans, 31 martie 2011, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 26 martie 2013

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Dinescu și Revoluția

Interviuri

Interviul din Liberation, martie 1989