Paul Cornea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Paul Cornea
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedat (94 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Naționalitateromân
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiecritic literar, istoric literar, teoretician literar
Limbilimba română  Modificați la Wikidata
StudiiFacultatea de Litere a Universității din București  Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Operă de debutStudii de literatură română modernă

Paul Cornea (n. , București, România – d. , București, România[1]) a fost un istoric, critic și teoretician literar român de etnie evreiască[2].

Biografie[modificare | modificare sursă]

A fost fiul lui Leon Constantin Luca, maistru tipograf, și al Olgăi. A urmat liceul în București, la Liceul Evreiesc de Băieți „Cultura”, unde îl are profesor pe dramaturgul și eseistul Mihail Sebastian. Este licențiat în Litere și Filosofie al Universității din București în 1948, secția Sociologie. Devine doctor în filologie în 1971. A deținut funcții importante, înainte de 1990, în Consiliul Culturii, în domeniul cinematografiei, și a fost cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”. După 1990 a devenit secretar de stat în Ministerul Educației Naționale și decan al Facultății de Litere între 1990 și 1993. Specialist în perioada Preromantismului românesc și a Romantismului. Teoretician literar cu interese în zona literaturii comparate și a teoriei literare. În prezent este profesor asociat la Facultatea de Litere din Universitatea București și unul dintre cei mai importanți interpreți ai fenomenului literar (critică, teoria și istoria literaturii, comparatism).

După 1990, a fost secretar de stat în Ministerul Învățământului (ianuarie-iunie 1990), șef de catedră și decan al Facultății de Litere (1990-1996), profesor emerit la Facultatea de Litere din cadrul Universității București. A fost unul dintre cei mai importanți interpreți ai fenomenului literar, autorul a numeroase lucrări în domenii precum teoria și istoria literaturii, critică literară, literatură comparată, specialist în perioada preromantismului românesc și a romantismului. Inițiază și conduce (din 1967) seria de „Documente și manuscrise literare”.

Membru al Asociației Internaționale de Literatură Comparată, din 1985 a făcut parte din comitetul de coordonare, din 1991 din comitetul executiv, iar între 1994 și 1997 a îndeplinit funcția de vicepreședinte. De la fondarea ei în 1997, a fost președintele Asociației de Literatură Comparată din România. A participat la numeroase congrese ale AILC (Bordeaux, Montreal, Budapesta, Innsbruck, New York, Paris, Munchen, Edmonton și Leiden), fiind ales și președinte al comisiei de experți pentru organizarea congresului de la Pretoria (2000). A fost distins cu Ordinul Palmes académiques în grad de Ofițer (1997). A făcut parte din Consiliul de conducere al Institutului Cultural Român (2009-2012).

Volume publicate[modificare | modificare sursă]

  • Studii de literatură română modernă, Editura pentru Literatură, 1962
  • Anton Pann, studiu monografic, Editura pentru Literatură, 1964
  • De la Alecsandrescu la Eminescu: aspecte, figuri, idei, Editura pentru Literatură, 1966
  • Originile romantismului românesc, Editura Minerva, 1972[3]
  • Oamenii începutului de drum, Editura Cartea Românească, 1974
  • Conceptul de istorie literară în cultura românească, Editura Eminescu, 1978
  • Regula jocului. Versantul colectiv al literaturii, Editura Eminescu, 1980
  • I. Heliade Radulescu interpretat de..., Editura Eminescu, 1980
  • De la N. Filimon la G. Călinescu, 1982
  • Itinerar printre clasici, Editura Eminescu, 1984
  • Introducere în teoria lecturii, 1988 (volumul a fost tradus în limba italiană în 1993), ed. I, Editura Minerva, 1988; ed. a II-a, Editura Polirom, 1998
  • Aproapele și departele, Editura Cartea Românească, 1990
  • Semnele vremii, Editura Eminescu, 1995
  • Introducere în teoria lecturii, Iași: Polirom, 1998
  • Interpretare și raționalitate, Iași: Polirom, 1998
  • Delimitari si ipoteze. Comunicari si eseuri de teorie literara si studii culturale, Editura Polirom, Bucuresti, 2008[4]
  • Ce a fost – cum a fost (dialoguri între profesorul Paul Cornea și Daniel Cristea Enache), editura Polirom, 2013 [5][6][7]

Volume coordonate sau în colaborare[modificare | modificare sursă]

  • Documente și manuscrise literare, Editura Academiei Române, vol. I, 1967, vol. II și III, 1969
  • Gândirea românească în epoca pașoptistă, în colaborare cu Mihai Zamfir, Editura Minerva, 1969
  • Propășirea. Foaie științifică și literară, în colaborare cu Mariana și Petru Costinescu, Editura Minerva, 1980

La aniversară[modificare | modificare sursă]

La implinirea vîrstei de 75 de ani, Liviu Papadima și Mircea Vasilescu (coord.) i-au dedicat volumul omagial Cercetarea literară, azi, Ed. Polirom, 2000.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Istoricul și criticul literar Paul Cornea a murit duminică la vârsta de 94 de ani, anunță Muzeul Național al Literaturii Române
  2. ^ Distincțiile și premiile F.C.E.R. pe anii 2003, 2004 – romanianjewish.org
  3. ^ CRONICA LITERARA / De ce avem romantism, 15 aprilie 2009, Andrei Terian, Ziarul de Duminică, accesat la 25 martie 2013
  4. ^ CRONICA LITERARA / Cearta cu relativismul, 28 mai 2009, Andrei Terian, Ziarul de Duminică, accesat la 25 martie 2013
  5. ^ Un manual al dezvrăjirii: Paul Cornea si zeul care a dat greș (I), 23 decembrie 2013, Vladimir Tismăneanu, Evenimentul zilei, accesat la 13 ianuarie 2014
  6. ^ Un manual al dezvrăjirii: Paul Cornea si zeul care a dat greș (II), 13 ianuarie 2014, Vladimir Tismăneanu, Evenimentul zilei, accesat la 13 ianuarie 2014
  7. ^ Paul Cornea și nevoia mărturisirii, Ovidiu Șimonca, Observator cultural – numărul 697, noiembrie 2013, accesat la 28 ianuarie 2014

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Paul Cornea.