Corneliu Vadim Tudor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Corneliu Vadim Tudor
Corneliu Vadim Tudor - Declaratii la BEC.png
Corneliu Vadim Tudor
Date personale
Născut 28 noiembrie 1949(1949-11-28)
București, Republica Populară Română
Decedat 14 septembrie 2015 (65 de ani)
București
Căsătorit cu Doina Vadim Tudor
Copii Lidia și Eugenia
Naționalitate român
Cetățenie România
Religie Ortodox
Ocupație politician, scriitor, publicist
Președinte al Partidului România Mare
În funcție
20 iunie 1991 – 14 septembrie 2015
Europarlamentar
În funcție
2009 – 25 mai 2014

Partid politic PRM
Alma mater Universitatea din București

Corneliu Vadim Tudor (n. 28 noiembrie 1949, București – d. 14 septembrie 2015, București) a fost un scriitor, politician și publicist român, care a deținut funcțiile de senator și europarlamentar.[1]

A fondat Partidul România Mare (PRM). Apogeul carierei sale politice l-a atins în anul 2000, când s-a plasat pe locul 2 în primul tur al alegerilor prezidențiale. A fost învins în al doilea tur de Ion Iliescu.

A fost discipolul scriitorului Eugen Barbu. Este cunoscut prin izbucnirile sale temperamentale cu caracter necivilizat, naționalist și xenofob, combinate cu retorica sa de politică dură și atacuri la persoană (atât în publicații, cât și în aparițiile sale pe scena publică).

Biografie

Studii

A urmat cursurile Colegiului Național „Sfântul Sava” din București, pe care le-a absolvit în 1967. În 1971 a obținut licența la Facultatea de Filosofie a Universității din București, cu o teză despre sociologia religiei. Între 1978-1979 a beneficiat de bursa premiului internațional Herder, care fusese acordată magistrului său, scriitorul Eugen Barbu, și a făcut studii de istorie la Viena.[necesită citare]

Președinte al Partidului România Mare

George Becali și Corneliu Vadim Tudor în 2013

Corneliu Vadim Tudor este fondatorul Partidului România Mare și al publicațiilor afiliate, România Mare și Tricolorul.

A fost senator în Parlamentul României în perioada 1992-2008.

Candidat la președinția României

A candidat la alegerile prezidențiale din 1996, clasându-se pe locul 5 din 16 candidați. La alegerile prezidențiale din 2000 a ajuns în turul doi, unde a obținut 33,17% din voturi. În 2004, a candidat la președinția României și a obținut 12,57% din voturi. La alegerile prezidențiale din 6 noiembrie 2009, lista PRM pe care a candidat a obținut votul a numai 540.380 români, adică 5,56% dintre votanți.

În 2014, Corneliu Vadim Tudor și-a depus candidatura pentru alegerile prezidențiale din 2 noiembrie.[2]

Conform rezultatelor finale ale alegerilor din noiembrie 2014, Vadim Tudor a obținut în primul tur de scrutin (organizat în ziua de duminică, 2 noiembrie 2014) un număr de 349.416 voturi din numărul total de 9.723.232, situându-se pe locul 7 din 14 și cumulând circa 3,68% din toate voturile exprimate și validate.

Membru în Parlamentul European

La 7 iunie 2009 a fost ales în Parlamentul European pe lista Partidului România Mare,[3] în nouă luni până în martie 2010 a participat la 15 din 37 de ședințe în plen - prezență de 40,54 %.[4] Prin aceasta a contribuit la plasarea României pe ultimul loc între națiunile reprezentate în Parlamentul European, România având o prezență de 84,46 %.[5][nefuncțională]

La 15 iunie 2013, a avut loc o ședință extraordinară a Consiliului Național, la care au participat reprezentanții din 24 de organizații județene ale PRM. Atunci s-a decis revocarea lui Vadim Tudor și a conducerii PRM, cu 116 voturi "pentru" și 9 "împotrivă". Astfel, la 15 iunie 2013, Corneliu Vadim Tudor a fost revocat din funcția de președinte al PRM.[6]

La 27 iulie 2013, Corneliu Vadim Tudor, fondatorul partidului și cel care afirma despre el însuși: „Singurul președinte al PRM sunt eu”, a fost exclus din PRM.[7][8][9][10][11][12][13][14]

Magistrații Tribunalului București au decis însă ca europarlamentarul Corneliu Vadim Tudor să fie repus în funcția de președinte al Partidului România Mare după ce fusese exclus din partid și înlocuit cu Gheorghe Funar.[15]

Decesul

Vadim Tudor a murit la 14 septembrie 2015, în Centrul Clinic de Urgență de Boli Cardiovasculare al Armatei, unde a fost transportat după ce i se făcuse rău. Starea lui s-a agravat după internare: se pare că a suferit un infarct miocardic și decesul a fost înregistrat la ora 18.30, potrivit agenției Mediafax.[16]

Publicist

A înființat revistele România Mare, în care a continuat politica revistei scriitorului Eugen Barbu, Săptămîna (culturală a capitalei), considerată de mulți critici literari o oficină a Securității, prin care, în anii '70-'80, erau puse în circulație informații provenite din arhivele acestei instituții și erau utilizate pentru șantaj politic și pentru contracararea postului Radio Europa Liberă în cadrul proiectului zis Melița și eterul.

Actualmente, micul său trust de presă publică revista Politica și ziarul Tricolorul.

Vadim Tudor a fost dat în judecată de mai multe ori pentru insultă și calomnie, după publicarea pamfletelor apărute fie sub semnătura sa, fie sub pseudonimul Alcibiade, în revistele România Mare și Politica.

Controverse

Poezia pamflet „În apărarea lui Eminescu”, scrisă la începutul anilor 1980, ca răspuns la un articol al rabinului Moses Rosen, care denunța revenirea antisemitismului în cultura română și făcea referire la unele poezii antisemite ale lui Mihai Eminescu.[17] a trezit reacții în presa internațională prin publicațiile Washington Post și Paris Match. Adunate protestelor intelectualilor români, ele au dus la retragerea volumului antisemit Saturnalii.[18][este de încredere?]

În ultimii ani,[Când?] Corneliu Vadim Tudor a exclus mai mulți membri care doreau schimbarea doctrinei PRM,[19] printre care: Corneliu Ciontu, Lia Olguța Vasilescu, Daniela Buruiană, Codrin Ștefănescu, Anghel Stanciu, Dorel Onaca, Dan Claudiu Tănăsescu (revenit în PRM în 2009). Cea mai răsunătoare plecare a fost a lui Corneliu Ciontu, considerat unul dintre cei mai de încredere oameni ai liderului PRM. I-a fost atât de apropiat încât, în martie 2005, Vadim Tudor s-a retras de la șefia partidului și i-a predat-o lui Ciontu. Șefia acestuia a durat însă mai puțin de trei luni. În iunie 2005, Vadim Tudor a revenit la conducere, iar Ciontu a fost forțat să părăsească atât președinția, cât și partidul. Odată cu el au plecat vicepreședintele Anghel Stanciu și zece parlamentari. După plecarea lui Ciontu, Vadim spunea despre acesta, în comunicatul de presă prin care declara că l-a dat afară din partid, că este: „electrician pensionar și analfabet”, „care nu știe nicio limbă străină”, ”fost activist PCR la sectorul 5”, „personaj mediocru pe care l-am instalat, provizoriu, în locul meu pentru că nu găsisem altul mai prost printre cei care îmi duceau servieta”.[20]

În 2011, a fost acuzat de fals în declarații și evaziune fiscală, conform ziarului Cotidianul [21] și web situl Puterea.ro.[22]

Declarații rasiste

De-a lungul timpului, discursul său împotriva romilor a mers până foarte departe.[23] Ziarul său, „România Mare”, a cerut la un moment dat nici mai mult, nici mai puțin decât exterminarea acestora, alături de „jidani și unguri”.[23]

După crima săvârșită de Romulus Mailat în Italia, a declarat: „În ce privește scandalul asasinării soției unui amiral italian de către un țigan originar din județul Sibiu declar în mod răspicat: italienii au perfectă dreptate, așa ceva reprezintă o barbarie fără margini și ne face țăndări imaginea în lumea întreagă.[23] Rog, totuși, să nu se utilizeze cuvântul „român”, fiindcă nemernicul nu e român, ci țigan!”.[23]

Amendă

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării l-a amendat pe Vadim Tudor cu 3000 de lei pentru că a numit-o „prostituată” în repetate rânduri pe fosta candidată la parlamentare Anca Cârcu.[24] Pe 30 aprilie 2014, Tribunalul București a decis, ca acesta să-i plătească daune de 1.000 de lei și să publice sentința în două publicații: Tricolorul și România Mare.[25]

Publicații

Vadim Tudor a publicat 38 de cărți, din care volume de poezie și publicistică, unele editate și în franceză, engleză și arabă, și a scris piese de teatru. A scris împreună cu Sergiu Nicolaescu scenariului filmului Triunghiul Morții, regizat de Nicolaescu.

  • 1977: Poezii, Editura Eminescu
  • 1977: Epistole vieneze, Ed. Eminescu
  • 1979: Poeme de dragoste, ură și speranță, Ed. Eminescu
  • 1981: Idealuri, Ed. Eminescu
  • 1983: Saturnalii, Ed. Albatros
  • 1983: Istorie și civilizație- Ed. Eminescu
  • 1983: Mîndria de a fi români- Ed. sport-turism
  • 1986: Miracole, Ed. Albatros,
  • 1986: Carte românească de învățătură, Ed. Fundației România Mare
  • 1990, 1991 și 1992: Jurnal de vacanță,
  • 1996: Poems, Ed. Fundației România Mare & Editura Aggi, Torino
  • 1998: Piesele de teatru radiofonic:
    • Colindul puiului de cerb, 1968,
    • Secerișul de iarnă, 1976
    • Domnul Tudor din Vladimiri, 1977
    • Adevărul la puterea I-a, 1977
    • Toată lumea știe fotbal (premieră în decembrie 1989 la teatrul Constantin Tănase)
  • 2000: Pamflete cu sifon albastru
  • 2004: 101 Poezii, Bijuterii
  • 2007: Cartea de Aur
  • 2008: Cîntece de dragoste'
  • 2010: Europa Creștină [26]
  • 2010: Artificii [26]
  • 2011: Cele mai frumoase aforisme
  • 2015: Elegii pentru suflete nobile
  • 2015: Pamflete explozive

Note

  1. ^ Corneliu Vadim Tudor - membru al Parlamentului European, europarl.europa.eu
  2. ^ Specimenul buletinului de vot, bec2014.ro
  3. ^ BEC Proces-verbal privind centralizarea voturilor și atribuirea mandatelor la alegerile pentru Parlamentul European, bec2009pe.ro, accesat la 29 martie 2009
  4. ^ Becali, Vadim Tudor și Traian Ungureanu - campionii chiulului din Parlamentul European, realitatea.net, accesat 2009-03-29
  5. ^ Europarlamentarii: pâine și circ în România, invizibili la Bruxelles, evz.ro, accesat la 29 martie 2009
  6. ^ Corneliu Vadim Tudor, revocat din funcția de președinte PRM. C.V.Tudor: Ce au făcut ei acolo e nestatutar, ilegal. Pe mine nu mă poate înlocui nimeni din funcție, 15 iunie 2013, Andi Manciu, Mediafax, accesat la 20 mai 2014
  7. ^ CV Tudor exclus din PRM. Funar, noul președinte al partidului. Vadim: „PRM sunt eu!”, 27 iulie 2013, Marian Sultănoiu, Gândul, accesat la 20 mai 2014
  8. ^ Gheorghe Funar este noul lider al PRM. Vadim Tudor, exclus din partid
  9. ^ Corneliu Vadim Tudor, EXCLUS din PRM. Gheorghe Funar a fost ales președinte al partidului, 27 iulie 2013, Adina Oșan, Mediafax, accesat la 25 octombrie 2014
  10. ^ http://www.money.ro/corneliu-vadim-tudor--exclus-din-prm--funar-este-noul-preprc-c8prc-99edinte_1251467.html
  11. ^ Yahoo
  12. ^ VADIM a fost DAT AFARĂ din PRM. Funar e noul președinte al partidului | UPDATE
  13. ^ CV Tudor exclus din PRM. Funar, noul președinte al partidului. Vadim: „PRM sunt eu!” - Gândul
  14. ^ Corneliu Vadim Tudor: Singurul presedinte al PRM sunt eu - Curierul National - 27 Iulie 2013
  15. ^ Tribunalul București l-a repus pe Vadim Tudor în fruntea PRM, 28 noiembrie 2013, Mihai Stoica, adevarul.ro
  16. ^ Livia Ispas (14 septembrie 2015). „Corneliu Vadim Tudor A MURIT la vârsta de 65 de ani. http://www.mediafax.ro/politic/corneliu-vadim-tudor-a-murit-la-varsta-de-65-de-ani-video-14712365. Accesat la 14 septembrie 2015. 
  17. ^ Rus, Raluca (2009). Intre mit si realitate. Lupta pentru Tara Sfanta. Lumen. ISBN 9789731661605. https://books.google.ro/books?id=cZKJ36I8hQgC 
  18. ^ Cristian Sandache, Literatură și ideologie în România lui Nicolae Ceaușescu, Editura Mica Valahie, București, 2011, pp. 226
  19. ^ Doctrina Partidului România Mare, universulromanesc.com
  20. ^ Corneliu Vadim Tudor, flegme de rămas-bun, cotidianul.ro, 4 august 2008, accesat la 5 august 2008
  21. ^ Cotidianul RO, 5 mai 2011
  22. ^ Puterea RO, 5 mai 2011
  23. ^ a b c d Lupul trimis paznic la oi, 10 noiembrie 2007, Evenimentul zilei, accesat la 25 octombrie 2014
  24. ^ Apelativul „prostituată” i-a adus lui Vadim Tudor o amendă de 3000 de lei. Anca Cârcu a câștigat prima bătălie cu tribunul | adevarul.ro
  25. ^ „Tribunul” Vadim Tudor a pierdut procesul de calomnie cu sexy-peremista. Judecătorii l-au obligat să plătească daune morale!, 5 mai 2014, Ionel Stoica, Evenimentul zilei, accesat la 4 iulie 2014
  26. ^ a b Corneliu Vadim Tudor si-a lansat cartile Europa Crestina si Artificii' (Video), 12 noiembrie 2010, Ziare.com, accesat la 23 ianuarie 2014

Legături externe