Comuna Stolnici, Argeș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Stolnici
—  comună  —
Stemă
Stemă
Map
Stolnici (România)
Poziția geografică în România
Coordonate: 44°35′40″N 24°47′16″E ({{PAGENAME}}) / 44.594512°N 24.78783°E

Țară România
Județ Argeș

SIRUTA18938

ReședințăStolnici
Componență

Guvernare
 - primar al comunei Stolnici[*]Sevastian Pupăză-Roșu[*][1] ( PSD, )

Suprafață
 - Total97 km²

Populație (2021)
 - Total2.860 locuitori

Fus orarUTC+2
Cod poștal117685

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata

Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului

Stolnici este o comună în județul Argeș, Muntenia, România, formată din satele Cochinești, Cotmeana, Fâlfani, Izbășești, Stolnici (reședința) și Vlășcuța. Localitatea este cunoscutǎ în primul rând ca fostă moșie a familiei de boieri Bălăceanu-Stolnici. Chiar emblema comunei Stolnici (trei săgeți încrucișate cu vârful în jos, pe un scut cu fond alb) face parte din simbolistica blazonului familiei Bălăceanu.

Așezare[modificare | modificare sursă]

Comuna se află la marginea sud-vestică a județului, pe malurile râului Cotmeana, la limita cu județul Olt. Este străbătută de șoseaua județeană DJ679, care o leagă spre nord de Poiana Lacului (unde se intersectează cu DN65) și Poiana Lacului (unde se termină în DN67B), și spre sud de Hârsești, Bârla, mai departe în județul Olt de Tufeni, Ghimpețeni, Nicolae Titulescu, Văleni, Seaca, Mihăești și mai departe în județul Teleorman de Călmățuiu de Sus.[2] Prin comună trece și calea ferată Pitești-Piatra Olt, pe care este deservită de stațiile Fâlfani și Stolnici.

Sate componente[modificare | modificare sursă]

Comuna Stolnici este, în conformitate cu prevederile legii nr. 351/2001 privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național, o comună de rangul III și se compune din următoarele sate:

  • Stolnici – 1505 locuitori – 542 gospodării – satul de reședință;
  • Vlășcuța – 325 locuitori – 125 gospodării – 3,5 km față de centrul comunei;
  • Izbășești – 395 locuitori – 165 gospodării – 3,5 km față de centrul comunei;
  • Cochinești – 670 locuitori – 381 gospodării – 4 km față de centrul comunei;
  • Cotmeana – 730 locuitori – 328 gospodării – 5,5 km față de centrul comunei;
  • Fîlfani – 213 locuitori – 213 gospodării – 6,5 km față de centrul comunei.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Documentele cât și dovezile arheologice din perimetrul comunei Stolnici sunt concludente pentru dovedirea continuității populației românești pe aceste meleaguri. Una dintre aceste dovezi o reprezintă urmele castrului Transalutan în Muntenia la 10–15 km de Olt, construit în timpul lui Septimius Severus pentru a proteja mai bine linia de apărare de pe râul Olt. Acesta se află în punctul Izbășești-Filfani, castru dublu, construit în mare parte din pământ și cărămidă. Altă dovadă a vechii populări a teritoriului o constituie urmele de bordeie din malul văii Vlăscuța, aproape de confluența cu Cotmeana, unde s-au găsit vetre cu cărbuni de cenușă, cu resturi de ceramică verde din epoca bronzului, deci de mai bine de 2000 de ani, iar în punctul Valea Pietrii, tot pe Vlăscuța, s-au găsit cărămizi și cranii de oameni, acesta constituind o veche vatră a satului Stolnici. Prima atestare documentară pentru satul Stolnici datează din anul 1557, din data de 20 noiembrie, când Pastrascu Voievod (Pastrascu cel bun) întărește prin danie pe Ion Clucer din Stolnici cu o moșie în Izvorani, după care au urmat alte danii întărite de Mihnea Voievod.

Din aceeași perioadă este atestat și satul Cochineștii de Sus, din anul 1563, din data de 2 aprilie, când Petru Voevod întărește ocina în Cochineștii de Sus lui Voncilă și fiului acestuia, Oancea. Stolnici și extinderea lor s-a făcut în lungul văii Cotmeana mai târziu.

Astfel, pe harta rusă din anul 1835 sunt semnalate satele Izbășești, Stolnici, Vlășcua pe stânga Cotmenei și Cochinești și Căcărezeni (azi satul Cotmeana), pe dreapta râului.

Primii locuitori ai satelor ce aparțin comunei Stolnici au fost țărani români așezați ca și clăcași pe moșia boierilor Bălăceni sau moșeneni, ocupația principală fiind cultivarea terenului și creșterea animalelor.

Un rol deosebit l-a avut familia Bălăceanu, care de-a lungul timpului a construit în vatra satului biserica, primăria, moara și conacul boieresc.[necesită citare] La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta denumirea de Stolnici-Izbășești, făcea parte din plasa Cotmeana a județului Argeș și era formată din satele Stolnici și Izbășești, având în total 900 de locuitori. În comună funcționau două biserici și o școală mixtă.[3] La acea dată, pe teritoriul actual al comunei mai funcționau în aceeași plasă comunele Căcărezeni și Cochinești. Comuna Căcărezeni, cu un singur sat, avea 1038 de locuitori, trei biserici și o școală rurală.[4] Comuna Cochinești avea 380 de locuitori și două biserici.[5]

Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în aceeași plasă, cu aceeași alcătuire și cu numele actual de Stolnici, având o populație de 1884 de locuitori.[6] Comunele celelalte au fost însă comasate, formând comuna Fâlfani, cu 2322 de locuitori în satele Căcărezeni, Cochinești și Fâlfani.[7]

În 1950, comuna a fost arondată raionului Costești din regiunea Argeș. În 1964, satul Căcărezeni și-a schimbat denumirea în Cotmeana.[8] În 1968, comunele au fost transferate din nou județului Argeș (reînființat); tot atunci, comuna Fâlfani a fost desființată, satele ei trecând la comuna Stolnici, care a preluat și satul Vlășcuța de la comuna Hârsești.[9][10]

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

În comuna Stolnici se află două monumente istorice de arhitectură de interes național: biserica „Cuvioasa Paraschiva” și „Sf. Nicolae” (1797), și Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1787), ambele aflate în satul Cochinești.

În rest, alte șase obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Argeș ca monumente de interes local, toate clasificate ca monumente istorice de arhitectură: biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” (secolul al XIX-lea) din Cotmeana, Biserica „Sf. Voievozi” (1780) din Izbășești, Ansamblul conacului Bălăceanu Stolnici (începutul secolului al XIX-lea) — ansamblu alcătuit din conac, biserica „Sf. Nicolae”, anexe și incintă (sfârșitul secolului al XIX-lea) —; casa Maria Ioniță (sfârșitul secolului al XIX-lea); casa Stela Nistoroaia (1933), toate din satul Stolnici; și biserica „Sf. Nicolae” și „Sf. Paraschiva” (începutul secolului al XIX-lea) din Vlășcuța.

Demografie[modificare | modificare sursă]




Componența etnică a comunei Stolnici

     Români (92,2%)

     Alte etnii (0,21%)

     Necunoscută (7,59%)




Componența confesională a comunei Stolnici

     Ortodocși (92,13%)

     Alte religii (0,1%)

     Necunoscută (7,76%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Stolnici se ridică la 2.860 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 3.382 de locuitori.[11] Majoritatea locuitorilor sunt români (92,2%), iar pentru 7,59% nu se cunoaște apartenența etnică.[12] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (92,13%), iar pentru 7,76% nu se cunoaște apartenența confesională.[13]

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Comuna Stolnici este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, Sevastian Pupăză-Roșu[*], de la Partidul Social Democrat, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[14]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat6      
Partidul Național Liberal2      
Partidul Mișcarea Populară1      
Partidul PRO România1      
Uniunea Salvați România1      

Instituțiile și imobilele aparținând Primăriei[modificare | modificare sursă]

  • sediul Primăriei, sat Stolnici, tel: 0248/676201, 44 angajați;
  • Școala Coordonatoare Stolnici cu școlile din satele componente ale comunei, sat Stolnici, 33 angajați;
  • Post Poliție Stolnici, sat Stolnici, tel: 0248/676900, 3 angajați;
  • Dispensar Uman, sat Stolnici, tel: 0248/676337, 5 angajați;
  • Căminul Cultural Stolnici, sat Stolnici, 1 angajat;
  • Căminul Cultural Fîlfani, sat Fîlfani;
  • Dispensarul Veterinar, sat Stolnici, 2 angajați

Structuri de p.s.i. și protecție civilă constituite[modificare | modificare sursă]

  • Comitetul local pentru situații de urgență format din 9 persoane;
  • Centrul operativ cu activitate temporară format din 5 persoane;
  • Cadru tehnic-inspector de protecție civilă – 1 persoană.
  • Serviciul Public de Urgență Voluntar:

Compartiment de prevenire format din șef serviciu pompieri, 6 formații de intervenție la nivelul satelor, 7 grupe de prevenire; În localitate există utilaj de stingere autospecială SPPC APCT ROMAN 8135, 3 pompieri angajați din care unul cu convenție încheiată cu Comuna Hîrsești și 27 pompieri voluntari.

Surse alimentare cu apă:

  • 2 hidranți în satul Stolnici;
  • bazin de apă 180 metri cubi;
  • lacul Vlășcuța;
  • conductă pentru hidranți alimentare cu apă satul Cochinești 2 km.

Învățământ și educație[modificare | modificare sursă]

Pe teritoriul comunei sunt două școli generale cu clasele I–VIII, Stolnici și Cotmeana și patru școli generale cu clasele I–IV în satele Vlășcuța, Izbășești, Cochinești și Fîlfani. Școala generală Stolnici dată în folosință în anul 1977 are 10 săli de clasă, două laboratoare, fiind unul din edificiile cele mai moderne.
Un rol deosebit de important în istoria și dezvoltarea comunei l-a avut și îl are în continuare familia Bălăceanu care de-a lungul timpului a construit în vatra satului biserica, primăria, moara și conacul boieresc.

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Cetățeni de onoare[modificare | modificare sursă]

Personalități[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central 
  2. ^ Google Maps – Comuna Stolnici, Argeș (Hartă). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în . 
  3. ^ Lahovari, George Ioan (). „Stolnici-Izbășești” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 476. 
  4. ^ Lahovari, George Ioan (). „Căcărezeni”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 2. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 243. 
  5. ^ Lahovari, George Ioan (). „Cochinești”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 2. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 539. 
  6. ^ „Comuna Stolnici în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  7. ^ „Comuna Fâlfani în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  8. ^ „Decretul nr. 799 din 17 decembrie 1964 privind schimbarea denumirii unor localități”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  9. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege5.ro. Accesat în . 
  10. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  11. ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  12. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  13. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  14. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]