Comuna Berevoești, Argeș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Pentru alte sensuri, vedeți Berevoești.
Berevoești
—  comună  —
Berevoești se află în România
Berevoești
Berevoești
Berevoești (România)
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 45°14′42″N 24°56′14″E / 45.24500°N 24.93722°E / 45.24500; 24.9372245°14′42″N 24°56′14″E / 45.24500°N 24.93722°E / 45.24500; 24.93722

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețActual Arges county CoA.png Argeș

SIRUTA14405

ReședințăBerevoești
Componență

Guvernare
 - PrimarFlorin Bogdan Proca[*][3] (PSD, )

Altitudine501 m.d.m.

Populație (2011)[1][2]
 - Total 3372 locuitori

Fus orarUTC+2

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Berevoești este o comună în județul Argeș, Muntenia, România, formată din satele Berevoești (reședința), Bratia, Gămăcești și Oțelu.

Așezare[modificare | modificare sursă]

Comuna se află în zona central-nordică a județului, în Gruiurile Argeșului, pe malurile râului Bratia, acolo unde acesta primește apele afluenților Valea Satului și Navrap. Este străbătută de șoseaua națională DN73C, care leagă Câmpulung de Curtea de Argeș. La Berevoești, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ732B, care duce spre sud la Aninoasa.[4]

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Berevoești

     Români (69,75%)

     Romi (27,22%)

     Necunoscut (2,96%)

     Altă etnie (0,05%)




Circle frame.svg

Componența confesională a comunei Berevoești

     Ortodocși (94,95%)

     Necunoscută (2,96%)

     Altă religie (2,07%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Berevoești se ridică la 3.372 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 3.429 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (69,75%), cu o minoritate de romi (27,22%). Pentru 2,97% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (94,96%). Pentru 2,97% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[5]

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Comuna Berevoești este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, Florin Bogdan Proca[*], de la Partidul Social Democrat, a fost ales în . Începând cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[6]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat7       
Partidul Național Liberal3       
Partidul pentru Argeș și Muscel2       
Asociația Partida Romilor “Pro-Europa”1       

Istorie[modificare | modificare sursă]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, pe teritoriul actual al comunei funcționau, în plaiul Nucșoara al județului Muscel, comunele Berevoești-Pământeni și Berevoești-Ungureni. Prima cuprindea satele Berevoești-Pământeni, Oțelu și Bratia, având în total 810 locuitori. Existau în comună 5 mori pe Bratia, două biserici și o școală cu 21 de elevi.[7] Cea de a două avea în compunere satele Berevoești-Ungureni, Mănești și Gămăcești și avea 618 locuitori ce trăiau în 142 de case. Existau și aici două mori pe Bratia, o biserică și o școală.[8] Anuarul Socec din 1925 consemnează unirea celor două comune într-una singură cu numele de Berevoești, având 2014 locuitori în satele Berevoești-Pământeni, Berevoești-Ungureni, Mănești și în cătunele Gămășești și Oțelu.[9]

În 1950, comuna a fost arondată raionului Muscel din regiunea Argeș. În 1968, a trecut la județul Argeș, iar satele Berevoești-Pământeni și Berevoești-Ungureni au fost comasate în satul Berevoești.[10][11]

Comuna a devenit celebră în 1991 după ce jurnalistul Petre Mihai Băcanu a descoperit pe dealurile de la marginea sa un „zăcământ” de documente ale Securității.[12]

În iulie 2016, în satul Gămăcești, autoritățile au arestat 38 de persoane de etnie romă pentru trafic de persoane, aceștia răpind oameni ai străzii pe care-i țineau în sclavie. Au fost găsite 40 de victime, rețeaua acționând de opt ani.[13][14][15] Dintre victime, 21 erau copii.[16]

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

În comuna Berevoești se află situl arheologic de interes național „Ruinele bisericii Berevoești” din satul de reședință, datând din secolul al XVI-lea. Tot de interes național sunt și patru monumente memoriale sau funerare, toate aflate în același sat: crucile de piatră de „la Pârloage” sau „Lutu alb” (1784–1787) și de „la Achim” (în fața casei lui Achim Iordache; datând din 1744); crucea de hotar a lui Baraghin (1602–1611) din fostul cătun Mănești, lângă casa lui Dumitru Amzicu; și piatra de mormânt din 1564 aflată în zidul de incintă al bisericii „Intrarea în Biserică”.

În rest, alte trei obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Argeș ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt clasificate ca monumente de arhitectură aflate în satul Berevoești: biserica „Adormirea Maicii Domnului”-Pământeni (1704); și casa Gabriel Iordăchescu (secolul al XIX-lea) aflată lângă Primărie. Celălalt, clasificat ca monument de for public, este monumentul comemorativ al răscoalei din 1907 ridicat în 1950 în satul Bratia.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în . 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. . Accesat în . 
  3. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central[*] 
  4. ^ Google Maps – Comuna Berevoești, Argeș (Map). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în . 
  5. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. . Accesat în . 
  6. ^ „Lista competitorilor care au obținut mandate” (XLSX). Biroul Electoral Central pentru alegerile locale din 2016. 
  7. ^ Lahovari, George Ioan (). „Berevoești-Pământeni, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 1. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 381. 
  8. ^ Lahovari, George Ioan (). „Berevoești-Ungureni, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 1. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 382. 
  9. ^ „Comuna Berevoești în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  10. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege5.ro. Accesat în . 
  11. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  12. ^ Sclavi în secolul XXI. Reportaj din cătunul groazei - Berevoești 2016. „Toată lumea știe, da’ nu spune! Îi pune să spele, să gătească, să sape și să se bată între ei, ca să se distreze!”, 14 iulie 2016, Mihnea-Petru Pârvu, Evenimentul zilei, accesat la 26 iulie 2016
  13. ^ Percheziții în Argeș, într-un caz în care 40 de persoane, inclusiv copii, au fost sechestrate la o fermă și duse la cerșit. Rețeaua acționa de 8 ani, 13 iulie 2016, Cristina Stancu, Adevărul, accesat la 19 iulie 2016
  14. ^ Ororile din satul groazei: sclavi în lanțuri, munciți, schingiuiți, puși la cerșit și violați timp de 8 ani, 13 iulie 2016, Cristina Stancu, Adevărul, accesat la 19 iulie 2016
  15. ^ Alarmă: sclavi trimiși în Aninoasa să taie lemne ilegal. Primarul Maricescu: „Este vorba despre Aninoasa din Argeș“, 14 iulie 2016, Ionuț Dima, Adevărul, accesat la 19 iulie 2016
  16. ^ 21 de copii au ajuns în centre de plasament în cazul de sclavie din Argeș / Primarul din Berevoești susține că nu știa de cei 40 de sclavi din localitate - VIDEO, 14 iulie 2016, Firuta Flutur, Mediafax, accesat la 26 iulie 2016

Bibliografie recomandată[modificare | modificare sursă]

  • Hera-Bucur, Ion C., Monografia comunei Berevoiești-Muscel, Editura Tehnică, București, 1996 ISBN 973-31-0785-9

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Monografia geografică a comunei Berevoești, Carmen Adelina Manu, Editura Larisa, Câmpulung Muscel, 2011
  • Monografia comunei Berevoiești - Muscel, Ion C. Hera-Bucur, Florina Bucur-Mohanu, Editura Tehnică, București, 1996