44°53′28″N 24°48′19″E (Comuna Bascov, Argeș) / 44.89111°N 24.80528°E

Comuna Bascov, Argeș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Bascov
—  comună  —
Pasaj Bascov.jpeg
Stemă
Stemă
Bascov se află în România
Bascov
Bascov
Bascov (România)
Poziția geografică
Coordonate: 44°53′28″N 24°48′19″E ({{PAGENAME}}) / 44.89111°N 24.80528°E

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețActual Argeș county CoA.png Argeș

SIRUTA13187

ReședințăBascov
Componență

Guvernare
 - primar al comunei Bascov[*]Gheorghe Stancu[*][3] ( PSD, )

Suprafață
 - Total56 km²
Altitudine423 m.d.m.

Populație (2011)[1][2]
 - Total 10218 locuitori

Fus orarUTC+2
Cod poștal117045[4]

Localități înfrățite
 - KaspiceanBulgaria
 - CelicoItalia
 - CimișeniRepublica Moldova

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata

Bascov (în trecut, Bascovu-Flești) este o comună în județul Argeș, Muntenia, România, formată din satele Bascov (reședința), Brăileni, Glâmbocu, Mica, Prislopu Mic, Schiau, Uiasca și Valea Ursului.

Așezare[modificare | modificare sursă]

Comuna se află în centrul județului, pe malul drept al râului Argeș și pe malurile râului Bascov, la nord-vest de municipiul Pitești. Este străbătută de șoseaua națională DN7, care leagă Piteștiul de Râmnicu Vâlcea. La Bascov, din acest drum se ramifică șoseaua națională DN7C, care duce spre nord la Sibiu, traversand municipiul Curtea de Arges si Munții Făgăraș. Tot din DN7, la Prislopu Mic se ramifică șoseaua județeană DJ704D, care duce spre sud-vest la Băbana.[5] Prin comună trece și calea ferată Pitești-Curtea de Argeș, pe care este deservită de stația Bascov. La nord-est de satul Bascov, râul Argeș formează Lacul Bascov, arie naturală de protecție specială avifaunistică.

Relief[modificare | modificare sursă]

Relieful comunei Bascov este format din câmpie (Lunca Argeșului), precum și dealuri, care au o altitudine de 200-300 m. Dealurile sunt străbătute de văi și gârle, care au ca direcție de curgere dinspre vest spre est și care își varsă apele în pârâul Bascov, iar apoi în râul Argeș. Pe dealurile comunei, datorită acțiunii de eroziune și transport, se află straturi groase de pietrișuri, bolovănișuri, precum și nisipuri aluvionare depuse peste depozitele Depresiunii Getice.

Rețeaua hidrografică a comunei Bascov este reprezentată de râul Argeș, care curge din direcția nord-sud, având un debit de apă relativ constant.[6] Pârâul Bascov, cum este denumită de locuitori, colectează apele pluviale, care se scurg în văile comunei, pârâul, având un debit care nu este constant, fiind mai mare in timpul primăverii, după ce se topește zăpada, iar în anii ploioși, chiar și toamna.

Clima[modificare | modificare sursă]

Clima comunei Bascov este apreciată ca fiind excesiv-continentală, cu primăveri răcoroase, toamne destul de călduroase și lungi, iar verile sunt în general călduroase și sub-umede. În timpul iernii se înregistrează foarte mari contraste, existând mase de aer polar din nord și nord-est, cu înghețuri uscate, pecum și temperaturi destul de scăzute noaptea și dimineața.

Specific arhitectural[modificare | modificare sursă]

Constructiile specifice zonei din perioada de început a secolului XX, erau în format monocelular, având denumirea de „odăi”, sau în format bicameral, la intrare existând o încăpere, care era prevăzută cu horn. Pentru realizarea construcțiilor, se utiliza ca material lemnul existent în pădurile de foioase din aproprierea localității. În prezent, Bascovul este racordat la procesul de urbanizare, prin înființarea unui centru civic, care are o arhitectură modernă, cu influențe tradiționale, cum ar fi: frontoane inspirate din foișoarele vechilor case țărănești, precum și acoperișurile în pantă.[7]

Demografie[modificare | modificare sursă]




Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Bascov

     Români (95,92%)

     Necunoscut (3,17%)

     Altă etnie (0,9%)




Circle frame.svg

Componența confesională a comunei Bascov

     Ortodocși (96,31%)

     Necunoscută (3,19%)

     Altă religie (0,49%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Bascov se ridică la 10.218 locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 8.876 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (95,93%). Pentru 3,17% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,31%). Pentru 3,19% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[8]

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Comuna Bascov este administrată de un primar și un consiliu local compus din 17 consilieri. Primarul, Gheorghe Stancu[*], de la Partidul Social Democrat, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[9]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Național Liberal6      
Partidul Social Democrat6      
Uniunea Salvați România3      
Partidul PRO România1      
Partidul Mișcarea Populară1      

Istorie[modificare | modificare sursă]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna era reședința plășii Pitești a județului Argeș și era formată din satele Brăileni-Animoasa, Florea, Glâmbocu-Flești, Mica, Păisești, Rotărești, Sorești, Stejăretu, Uiasca și Valea Ursului, având în total 1685 de locuitori ce trăiau în 480 de case. În perimetrul comunei Bascov, găsim și cea mai veche așezare, atestată pentru prima oară în scris în anul 1421, sub denumirea de satul Bațcov. După o perioadă de șapte ani, adică în anul 1428, el apare sub denumirea de Bascov, într-un act dat de voievodul Dan al II-lea, prin care se împroprietărește numitul Dragomir cu mai multe proprietăți din zonă. În perioada campaniilor la care au participat trupele române din anii 1877-1878, 1916-1919 și 1941-1945, au căzut la datorie 160 de luptători, din care 8, în timpul Războiului de Independență, 103 ostași în timpul Războiului de Reîntregire Națională și 49 în cel de- al Doilea Război Mondial. [10] Existau în comună două biserici și o școală rurală.[11] Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna cu numele de Bascov, ca reședință a plășii Bascov din același județ, având 2480 de locuitori în satele Brăileni, Glâmbocu, Mica, Neașca, Păisești, Rotărești (reședința), Stejaretu și Valea Ursului și în cătunul Floarea.[12]

În 1950, comuna a fost arondată orașului regional Pitești, reședința regiunii Argeș. În 1968, a devenit comună suburbană a municipiului Pitești.[13][14] În 1989, s-a renunțat la conceptul de comună suburbană, comuna fiind subordonată direct județului Argeș.[15]

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

Biserica de lemn „Sfântul Mucenic Sfântul Gheorghe” din Bascov, monument istoric
Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” din Glâmbocu, monument istoric

În comuna Bascov se află bisericile de lemn „Sfântul Gheorghe” (prima jumătate a secolului al XVIII-lea) din Bascov și „Adormirea Maicii Domnului” (1795) din Glâmbocu, monumente istorice de arhitectură de interes național. Biserica „Sfântul Gheorghe” a fost ridicată între anii 1730-1750, de către Martin Buliga din Pitești. Inițial, biserica prezenta un plan dreptunghiular, pe latura vestică a acesteia, fiind prevăzută cu o absidă poligonală, compartimentele de ritual, fiind separate prin ziduri de cărămidă. Lăcașul de cult a fost refăcut succesiv, în anii 1875, 1939, 1942 și 1971. În secolul al XIX-lea, biserica a fost extinsă, prin construirea unui pridvor deschis. Pictura murală a lăcașului de cult, realizată în frescă de către un zugrav anonim s-a conservat pe tâmplă, iar în pridvorul bisericii, se pastrează o pictură din anul 1875, realizată de către zugravii Apostol Voiculescu și Ilie Petrescu.

Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, din Glâmbocu a fost ridicată de către Radu Drăguțuoiu și Radu Dascălu. Construcția a suferit modificări în anul 1869, când i s-a adăugat un pridvor, care ulterior a fost prevăzut cu o turlă patrulateră din lemn. Lăcașul de cult are la bază un plan dreptunghiular, cu absidă poligonală decroșată, pronaosul fiind poligonal. Pictura murală aparține zugravului Panteleimon, iar pictura pridvorului, a fost pictată în anul 1869 de către zugravii Apostu din Pitești și Nicolae din Mioveni.

Situat pe marginea drumului care duce spre Curtea de Argeș, in preajma bisericii din localitate se găsește Monumentul eroilor din Primul Război Mondial, având următoarea inscripție: „Comuna Bascovele, recunoscătoare vrednicilor săi fii care și-au jertfit viața pentru întrgirea neamului în campania 1916-1918, a ridicat acest monument ca un prinos de veșnică recunoștință și ca pildă pentru generațiile viitoare”. Lângă monumentul amintit anterior, se găsește o cruce monument, care a fost dedicată sublocotenentului Badea M. Ioan, erou în Al Doilea Război Mondial, purtând următoarea inscripție: „Cu resemnarea ce rămâne când pierzi ce ai mai scump, Polina și Marin B. Ion, ridicăm acest monument pentru pioasa amintire a fiului nostru, sublocotenentul Badea M. Ioan, în etate de 23 de ani, căzut la datorie în ziua de 12 octombrie 1944 pentru dezrobirea Ardealului. Te-ai dus dintre noi pentru a face istoria Țării tale, căreia i-ai dat cu generozitate tinerețea și viața ta. Dormi în cinste!”[16]

În rest, singurul obiectiv din comună inclus în lista monumentelor istorice din județul Argeș ca monument de interes local, clasificat tot ca monument de arhitectură, este gara Bascov (1880), care a fost proiectată de inginerul constructor, Elie Radu (1853-1931) și definitivată în toamna anului 1899, după ce a avut loc inaugurarea căii ferate Pitești-Curtea de Argeș. Construcția este prevăzută cu două niveluri, având la bază un plan dreptunghiular.[17]

Personalități locale[modificare | modificare sursă]

  • Constantin Brătianu (1844-1910) - istoric, geograf, a scis „Marele Dicționar Geografic al României”, „Însemnătatea hartei țerii pentru istoria patriei și neamului” (1905), „Însemnătatea istoriei naționale din punctul de vedere militar” (1905).
  • Virgil Calotescu (1925-1990) - regizor, cineast și realizator al unor pelicule cu subiecte istorice, precum: „Pe urmele lui 1907” (1957), „Imagini potrivite despre Tudor Arghezi” (1960) , „Eroii nu mor niciodată” (1970), „Transfăgărășanul” (1975).
  • Pandele Olteanu (1908-1995) - profesor universitar, doctor docent în filologie (1965). Dintre operele sale, amintim: „Cultura română și slavismul” (1947), „Limba povestirilor slave despre Vlad Țepeș” (1961), „Sintaxa și stilul paleoslavei și slavonei” (1974), „Slava veche și slavona românească” (1975), „Izvoare mitologice-folclorice și apocrife în vechile monumente canonico-juridice” (1989).
  • Gheorghe Pantelie (1941- 2008) - artist plastic, membru al Uniunii artiștilor plastici din România, profesor de desen, multe din tablourile sale fiind expuse în muzee și colecții din Franța, Germania, Grecia, Italia.
  • Alexandru Șerban (1909- ?)- poet, redactor al revistei avangardiste „Așa”, precum și colaborator la: „Glasul Armatei”, „Orizont”, „Vraja”. Opera sa cuprinde: „Poeme pentru obidiți”(1946) și „Rănile armoniei” (1970).
  • Aurelia Barco, Eugen Nedelcu- „Județul Argeș”, București, Editura Academiei Române, 1974

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în . 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  3. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central 
  4. ^ https://coduripostaleok.ro/cod-postal-117045  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ Google Maps – Comuna Bascov, Argeș (Hartă). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în . 
  6. ^ Deaconu, Gheorghe I. (). Schița monografică a comunei suburbane Bascov, județul Argeș. s.n. p. 10. 
  7. ^ Constantinescu, Grigore (). Argeșul monumental. Enciclopedie patrimonială. Alean. p. 26. 
  8. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  9. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 
  10. ^ Colectiv de autori (). Județul Argeș: mileniul III, anul 1: mică enciclopedie. Sylvi. p. 98. 
  11. ^ Lahovari, George Ioan (). „Bascovul-Flești” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 1. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 247. 
  12. ^ „Comuna Bascov în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  13. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în . 
  14. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  15. ^ „DECRET-LEGE nr. 38 din 22 ianuarie 1990 privind abrogarea Legii nr. 2/1989 referitoare la organizarea administrativa a teritoriului tarii”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  16. ^ Colectiv de autori (). Județul Argeș: mileniul III, anul 1: mică enciclopedie. 
  17. ^ Constantinescu, Grigore (). Argeșul monumental. Enciclopedie patrimonială. Alean. p. 28. 

BIBLIOGRAFIE[modificare | modificare sursă]

  • Grigore Constantinescu- „Argeșul monumental: Enciclopedie patrimonială”, Pitești, Editura Alean, 2011, ISBN 978-606-92431-4-5
  • Gheorghe I. Deaconu, Sevastița S. Găiseanu- „Schița monografică a comunei suburbane Bascov, județul Argeș, 1971
  • Florian Tucă, Cristache Gheorghe, Nicolae Leonăchescu, Nicolae Ionescu, Vasilica Popescu, Sevastian Tudor, Silvestru Voinescu, „Județul Argeș: mileniul III, anul1: mică enciclopedie”- București, Editura Sylvi, 2001, ISBN 973 8258-47-2
  • Alexandru Doagă, D. Mihalache, I. Anton, I. Bădălan (coord.) - „Localitățile județului Argeș”, Pitești, 1971
  • Dan Ghinea- „Enciclopedia geografică a României”, București, Editura Enciclopedică, 2002, ISBN 973-45-0396-0
  • Eliza Ghinea, Dan Ghinea - „Localitățile din România- dictionar”,București, Editura Enciclopedică, 2000, ISBN 973-45-0337-5
  • Gheorghe Poenaru, Constantin Popescu, Ion S. Băcanu, Alexandru Bera, Zenovie Păun (colaboratori) - „Itinerare argeșene: ghid turistic”, Pitești, 1970

Legături externe[modificare | modificare sursă]