Comuna Stoenești, Argeș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Stoenești
—  comună  —
Vedere din satul Piatra
Vedere din satul Piatra
Stemă
Stemă
Stoenești (România)
Poziția geografică în România
Coordonate: 45°15′53″N 25°13′39″E ({{PAGENAME}}) / 45.264665°N 25.227398°E

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețActual Argeș county CoA.png Argeș

SIRUTA18858

ReședințăStoenești
Componență

Guvernare
 - primar al comunei Stoenești[*]Ion Marin[*][3] ( PSD, )

Suprafață
 - Total109,21 km²

Populație (2011)[1][2]
 - Total 4379 locuitori

Fus orarUTC+2
Cod poștal117675

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata

Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului

Stoenești (în trecut, Bădeni-Pământeni) este o comună în județul Argeș, Muntenia, România, formată din satele Bădeni, Cotenești, Lunca Gârții, Piatra, Slobozia, Stoenești (reședința) și Valea Bădenilor.

Așezare[modificare | modificare sursă]

Comuna se află în marginea nord-estică a județului, la limita cu județul Dâmbovița, pe malurile râului Dâmbovița. Este străbătută de șoseaua națională DN72A, care leagă Câmpulungul de Târgoviște. La Stoenești, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ725, care duce spre nord la Dragoslavele (unde se termină în DN73).[4]

Se învecinează cu comuna Dragoslavele la nord, cu comuna Valea Mare-Pravăț și cu comuna Mioarele la vest, cu comuna Cetățeni la sud și cu județul Dâmbovița la est.

Râul Dâmbovița curge prin partea de est a comunei, unde și se află satele, pe când partea de vest constă mai ales din păduri și munți. Cel mai înalt vârf a comunei este Leaota (2.133 m) din Munții Leaota, aflați pe limita cu județul Dâmbovița (la est).

Relief[modificare | modificare sursă]

Relieful comunei este predominant muntos și deluros, munții și pădurile ocupând circa 75% din suprafața comunei, iar restul de 25% este ocupat de fânețe, pașuni, livezi cu pomi. Munții de la Stoenești cuprind partea de sud- vest a masivului Leaota, care face parte din unitate geografică a Munților Bucegi. Munții sunt de altitudine medie, destul de accesibili până pe creste. În timp au fost construite o serie de drumuri forestiere pe Valea Bădencii până în Vâja, pe Valea lui Coman, Valea Țâbrei, Valea Chiliilor, Valea Runcului. Între anii 1980-1990, au fost construite o serie de drumuri pentru cercetări geologice, cum ar fi: drumul pe Tăncava, drumul de pe plaiul Mălăiște- Priseaca, aceste drumuri fiind practicabile vara și cu autoturismele de oraș. În Valea Dâmboviței la Stoenești se încheie șirul dealurilor subcarpatice, care încep la Motru în Oltenia. Aceste dealuri sunt cunoscute sub numele de muscele în zona Câmpulungului, termenul derivând din latinescul monticellus, înseamnând munte mai mic, iar geografii definesc muscelele ca fiind dealuri, prevăzute cu o pantă mai domoală, acoperite de livezi. În comuna Stoenești, muscelele sau Muscelul, dupa cum este denumit de săteni cuprinde un sfert din suprafața comunei întinzându-se în dreapta Dâmboviței, de la Valea Grecului până pe Stoeneasca.Muscelul reprezintă principala moșie a sătenilor, care este prevăzută cu fânețe și livezi de pomi. De-a lungul timpului în Muscel s-au format mai multe moșii, cele mai vechi dintre acestea sunt cunoscute sub denumirile: Băca, Brata și Valneiu, aceasta din urmă a făcut parte din cele mai întinse moșii din comună, cuprinzând 200-300 ha.

Între Băca și Brata există un loc numit Râpa Roșie, denumire provenită de la terenul abrupt, precum și de la solul roșietic. În cadrul moșiei Brata apar în unele locuri colți de piatră (Colții Brăți), formă de relief străin muscelelor.[5] Spațiul cuprins între Valea Cheii, Stoeneasca și Miriuța reprezintă un aspect deosebit al reliefului de la Stoenești, Valea Cheii fiind săpată adânc în roca de gresie, în unele locuri formându-se adevărate prăpastii. În prelungirea livezilor de pomi și fânețe din Muscel, se află Plaiul Cheii, iar de aici mergând spre partea de nord se trece pe Malul Dogarului, căruia în trecut i se spunea Malul sau Dealul Stoeneștiului. Actuala denumire derivă de la mulțimea de meșteri dogari, care locuiau la poalele sale în urmă cu aproximativ o sută de ani. Malul Dogarului se înfățișează ca un imens mușuroi (750 m) altitudine. Mai sus este situată valea, care poartă denumirea de Miriuța, iar pe partea stângă se află un teren, care în trecut se numea „Claca Cârciumii”, deoarece fânețele erau cultivate prin munca de clacă, urmând a fi depozitate în clăi lângă Hanul Crețu.

Solul și subsolul[modificare | modificare sursă]

Solul comunei Stoenești este în general puțin fertil, din cauza faptului că predominant este solul brun-roșcat, specific zonei muntoase. În terenurile din Muscel, solul este argilos, în Valea Stoeneștiului și în Piatra, calcarul este exploatat în cariere de suprafață pentru var și construcții, pe când în albiile Dâmboviței și Bădencii se înregistrează cantități importante de nisip, piatră și pietriș, exploatate prin balastierele de la Lunca Gârții și Bădeni. In trecut, din nisipul Dâmboviței se extrăgea aurul, conform relatării călătorilor străini.[6] Datorită faptului că relieful comunei Stoenești a fost format în cea mai mare parte prin mișcări de frământare, bogățiile adâncurilor au fost aduse mai aproape de suprafață, facilitând accesibilitatea cercetării. Primele cercetări științifice ale subsolului de la Stoenești au avut loc la sfârșitul secolului XIX, fiind efectuate de chimistul Petru Poni, care a cercetat aluviunile aduse de Pârâul lui Neguleț (Slobozia). Pentru individualizarea mineralizației de aici între mineralizațiile de cobalt, el a denumit-o „badenită”, conform numelui de atunci al comunei, Bădeni- Ungureni. Cercetările de la Stoenești au continuat după anul 1960 de către întreprinderile românești de profil.[7] Cercetările au durat peste 30 de ani, evidențiind din subsolul comunei o largă varietate de minerale, din care au predominat mineralizațiile de cobalt și nichel, iar pe lângă aceste minerale s-a gasit aur și argint nativ. Conform opiniilor geologilor, în cadrul comunei, în special în culmea dintre Dâmbovița și Bădeanca, există majoritatea metalelor cunoscute, iar o astfel de varietate de minerale, se mai află doar în comuna Avram Iancu din Munții Apuseni.

Istorie[modificare | modificare sursă]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Dâmbovița al județului Muscel, purta numele de Bădeni-Pământeni și era alcătuită din satele Stoenești, Bădeni și Cotenești și avea 1349 de locuitori. În comună funcționau 9 fierăstraie, patru mori, o piuă, trei biserici, o școală de băieți cu 53 de elevi și o școală de fete cu 27 de eleve.[8] La acea dată, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna Bădeni-Ungureni, reședința plaiului. Ea avea 672 de locuitori în satele Slobozia, Piatra și Lunca Gârții, și acolo funcționau o dârstă, două mori, două fierăstraie, o fabrică de var, o biserică ridicată de logofătul N. Ștefănescu, și o școală cu 54 de elevi (dintre care 4 fete).[9] Anuarul Socec din 1925 consemnează comasarea celor două comune în cadrul comunei Stoenești din aceeași plasă, comună care avea avea 2806 locuitori în satele Bădeni-Pământeni, Cotenești, Piatra, Slobozia și Stoenești.[10] În 1931, comunele s-au separat din nou, în comuna Bădeni cu satele Bădeni, Cotenești, Siliștea și Valea Bădenilor; și comuna Stoenești cu satele Lunca Gârții, Piatra, Slobozia și Stoenești.[11]

În 1950, ele au fost transferate raionului Muscel din regiunea Argeș. În 1950, au trecut la județul Argeș; tot atunci s-a desființat comuna Bădeni, satele ei trecând la comuna Stoenești.[12][13]

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

În comuna Stoenești se află trei monumente istorice de interes național. Unul este situl arheologic de la Valea Miriuței (Hallstatt, Cultura Ferigile-Bârsești) aflat lângă DN72A în zona satului Stoenești — ansamblu alcătuit din așezare și necropolă. Celelalte sunt monumentul istoric de arhitectură biserica „Sf. Voievozi” (1781) din Cotenești; și monumentul memorial sau funerar reprezentat de o cruce de piatră (1593 - 1601) aflată în fața primăriei din Stoenești.

În rest, alte două obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Argeș ca monumente de interes local. Unul este situl arheologic Tabăra lui Mihai Viteazul (1595) din satul Bădeni. Altul este monumentul de for public reprezentat de monumentul comemorativ al Eroilor din 1877 și 1916 (prima jumătate a secolului al XX-lea) din fața primăriei din Stoenești.

Patrimoniul cultural-istoric:[modificare | modificare sursă]

Crucea lui Mihai Viteazul

După victoria obținută de Mihai Viteazul în cadrul bătăliei de la Călugăreni, din 13/23 august 1595 asupra oștirii otomane, conduse de Sinan Pașa, voievodul român a fost determinat de superioritatea numerică a dușmanilor să se retragă la Stoenești cu scopul de a primi ajutor militar, iar în amintirea acestui eveniment s-a înălțat o cruce de lemn chiar în apropierea taberei unde a poposit oastea voievodului. În urma deteriorării acestei cruci, primarul comunei Stoenești, Ion Marin, împreună cu Fundația „Sf. Apostol Andrei”, s-a preocupat de ridicarea unei imense cruci metalice, cu înalțimea de aproximativ 15 m și cu o greutate de 2 tone, iar montarea monumentului a fost efectuată la data de 11 mai 2010.

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” ,Bădeni Pământeni (1837-1841) a fost ctitorită de preoții Dimitrie Stoiculescu, Stanciu Băcioiu și de enoriași. Acest lăcaș de cult a fost consolidat între anii 1874-1876, urmând ca în anul 1885 sa fie repictat de către Gheorghe Arsulescu și refăcut integral de Ion Fleșaru în anul 1931.

Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, Cotenești (1781) a fost construită de Ion Cotenescu, vătaful Plaiului Dâmbivița, alături de fiii săi, Nicolae și Gheorghe. În anul 1920 bisericii i-a fost alăturat pridvorul. Edificiul de cult are la bază un plan trilobat, cu abside poligonale la exterior, iar în interior, acestea sunt semicirculare. Deasupra naosului, se află o turlă octogonală, iar peste pronaos, o turlă clopotniță. Decorația din exterior este alcătuită dintr-un brâu care conține trei toruri paralele. Pictura murală inițială a fost acoperită în anul 1883 de o pictură, realizată în stil neobizantin de către Petre Cazan, și restaurată în anul 1955. În patrimoniul bisericii, se găsesc cărți ritualice, precum: Evanghelie (1682), Apostol (1683), Penticostarion (1743), Octoih (1766), Triod (1798) și icoane pictate pe lemn, din secolul XIX, unele dintre acestea fiind sub semnătura zugravului Gheorghe Arsulescu. Clopotul bisericii, care datează din anul 1781, poartă o inscripție cu numele donatorilor: Ion, vătaf și fiii săi, Nicolae și Gheorghe.

Biserica Piatra Stoenești (1907-1916) a fost ctitorită de enoriași ai parohiei, în anul 1893 i s-a adăugat pridvorul. Pictura bisericii îi aparține pictorului Ion Dogărescu și a fost retușată în anul 1918.

Biserica veche Stoenești a fost ctitorită în perioada anilor 1809-1819, de către căpitanul Ioniță Ghimiloiu, călugărit ulterior sub numele de Ioanichie. In anul 1895, bisericii i se adaugă un pridvor, peste care se va înălța o clopotniță de lemn. Ceea ce s-a conservat din pictura murală originară este chipul Arhanghelului Mihail.[14]

Specific arhitectural[modificare | modificare sursă]

Arhitectura comunei Stoenești este caracteristică zonei Muscel, construcțiile caracterizându-se prin existența unui plan format din următoarele componente: tindă, celar, odaia de locuit, precum și odaia bună sau curată. Construcția locuințelor edificate în secolul XIX-lea au la bază materiale, precum: lemnul, cărămida și piatra de râu. Casele vechi ridicate pe temelie de piatră, aveau pereții construiți din bârne de brad sau de stejar, dispuse în cununi orizontale suprapuse, iar peste bârne se aplica mai ales în interior, un strat de lut alb. Organizarea interioarelor tradiționale se baza pe amenajarea vetrei focului, precum și a cuptorului, care era construit din cărămidă. Ca și mobilier tradițional, menționăm existența meselor joase și rotunde, a tronului pentru depozitarea mălaiului,, precum și un colțar unde se gaseau așezate blidele de lemn. Pereții erau decorați cu ștergare și vase de lut.[15]



Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Stoenești

     Români (85,52%)

     Romi (12,21%)

     Necunoscută (2,23%)

     Altă etnie (0,02%)



Circle frame.svg

Componența confesională a comunei Stoenești

     Ortodocși (85,04%)

     Penticostali (5,09%)

     Creștini după evanghelie (6,34%)

     Necunoscută (2,23%)

     Altă religie (1,27%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Stoenești se ridică la 4.379 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 4.588 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (85,52%), cu o minoritate de romi (12,22%). Pentru 2,24% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (85,04%), dar există și minorități de creștini după evanghelie (6,35%) și penticostali (5,09%). Pentru 2,24% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[16]

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Comuna Stoenești este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, Ion Marin[*], de la Partidul Social Democrat, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[17]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat6      
Uniunea Salvați România3      
Partidul Național Liberal2      
Partidul Ecologist Român2      

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în . 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populaţia stabilă după etnie – judeţe, municipii, oraşe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  3. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central 
  4. ^ Google Maps – Comuna Stoenești, Argeș (Hartă). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în . 
  5. ^ Ghinete, Viorel Petre (). Monografia comunei Stoenești. Larisa. p. 19. 
  6. ^ Ghinete, Viorel Petre (). Monografia comunei Stoenești. Larisa. p. 35. 
  7. ^ Ghinete, Viorel Petre (). Monografia comunei Stoenești. Larisa. p. 36. 
  8. ^ Lahovari, George Ioan (). „Bădeni-Pământeni” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 1. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 266. 
  9. ^ Lahovari, George Ioan (). „Bădeni-Ungureni” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 1. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 267–268. 
  10. ^ „Comuna Stoenești în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  11. ^ Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 264, 268. . 
  12. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege5.ro. Accesat în . 
  13. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  14. ^ Constantinescu, Grigore (). Argeșul monumental. Alean. p. 439. 
  15. ^ Constantinescu, Grigore (). Argeșul monumental. Enciclopedie patrimonială. Alean. p. 436. 
  16. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populaţia stabilă după religie – judeţe, municipii, oraşe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  17. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]