Negru Vodă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Negru Vodă (dezambiguizare).
Pagina „Radu Negru” trimite aici. Pentru alte sensuri vedeți Radu Negru (dezambiguizare).
Negru Vodă (Portret de Pierre Bellet)

Negru Vodă, supranumit Radu Negru sau Radul Negrul Voievod, a fost, potrivit legendei, fondatorul și primul domn al Țării Românești. Existența lui reală este controversată, făcând subiectul mai multor cercetări ale istoricilor români și străini. Unii istorici susțin ipoteza că Negru Vodă ar fi doar o poreclă a unor personaje distincte sau contopite, atribuită lui Thocomer, Basarab I sau chiar lui Radu I.[1]

Legenda Meșterului Manole îl menționează de asemenea pe Negru Vodă ca fiind cel care a poruncit construcția Mănăstirii Curtea de Argeș.[2]

Menționări în izvoarele istorice[modificare | modificare sursă]

  • Documentul din primăvara anului 1291, prin care Ugrinus este pus în posesia celor două moșii din Țara Făgărașului în urma plecării lui Negru Vodă;
  • Cronica lui Nicefor Gregoras, care menționează despre existența unui principe al Valahiei în jurul anului 1300;
  • Inscripția de pe mormântul lui Laurentiu de Longo Campo (Câmpulung) din anul 1300;
  • Menționarea Valahiei și a unui mare conducător al ei, în anul 1307, în cronica lui Ottokar de Styria;
  • Pisania de pe frontispiciul Bisericii din Câmpulung care menționează anul sființirii ei, 1315;
  • Documentul emis în anul 1332, de cancelaria regală maghiară, în care Radu Negru este menționat sub numele de Tatomir;
  • Cronica lui Nicolo Luccari, din anul 1352, care îl identifică pe Radu Negru ca Întemeietor al Țării Românești;
  • Hrisovul din anul 1549 a lui Mircea Ciobanul, în care se confirmă existența unor acte de danie din timpul lui Negru Vodă;
  • Hrisovul din anul 1558, idem, același domnitor Mircea Ciobanul;
  • în anul 1569, domnitorul Alexandru II Mircea re-confirmă actul de danie a lui Negru Vodă;
  • În anul 1585, seniorul Jaques Bongars, vizitează ruinele cetății lui Negru Vodă;
  • În anul 1618, Gavrilă Movilă confirmă un act de danie făcut de către Nicolae Alexandru Basarab, “nepotul răposatului Negru Radul Voievod”;
  • Matei Basarab, confirmă în anul 1646 existența în cancelaria domnească a unor documente de pe vremea lui Negru Vodă;
  • În Letopisețul Țării Românești a lui Macarie Zaim, scrisă în jurul anilor 1640-1650, scrie despre Ankro Voivod (Negru Vodă);
  • În jurul anilor 1660, Paul de Alep, scrie despre “Negrul Voievod, adică, Domnul cel Negru”;
  • În anul 1656, călugării de la Bărătia, prezintă un document autentificat cu pecetea lui Negru Vodă, judelui Ghergina;
  • În anul 1659, Mihnea Vodă întărește privilegiile câmpulungenilor, în baza “hrisovului lui Negru Vod㔑
  • Letopisețele Cantacuzinesc și al Cronicii Bălenilor, scrise în jurul anilor 1665 - 1678, îl menționează pe Radu Negru Voievod ca descălecator;
  • În anul 1682, Gheorghe Duca, întărește privilegiile câmpulungenilor în baza hrisovului lui Negru Vodă;
  • Cronica călugărilor franciscani din anul 1764, menționează întemeierea orașului Câmpulung de către Radu Negru.

Stăpân al Țării Amlașului și Țării Făgărașului din Ardeal, el ar fi avut reședința inițială la Făgăraș. Aceste teritorii rămân pe anumite perioade domenii a domnitorilor Țării Românești. Pe lângă cetatea Făgărașului, ar mai fi stăpânit alte trei cetăți din Țara Făgărașului:

În stăpânirea sa ar fi putut afla și cetățile medievale românești din regiunea Amlașului, de la Sibiel și de la Tilișca.

La 1290 trece Carpații din Făgăraș, descălecând la Câmpulung întemeind un nou voievodat. Apoi își mută reședința la Curtea de Argeș.

A îngăduit orășenilor sași să-și mențină pe comesul (liderul) lor, Laurențiu, care a decedat în 1300 și a fost înmormântat în Biserica Bărăția din Câmpulung de rit latin. "Descălecatul" său ar fi pus bazele Țării Românești, a cărei independență avea să o statueze Basarab I, în anul 1330.

„Iar când au fost la cursul anilor de la Adam 6798, fiind în Țara Ungurească un voievod ce l-au chiemat Radul Negrul Voievod, mare herțeg pre Almaș și pre Făgăraș, rădicatu-s-au de acolo cu toată casa lui și cu mulțime noroade: rumâni, papistași, sași, de tot feliul de oameni, pogorându-se pre apa Dâmboviții, început-au a face țară noao.”
—Letopisețul Cantacuzinesc
„Când au fost cursul anilor de la Adam 6798, Radul Vodă Negrul, care avea scaunul său la Făgăraș de la moșii și strâmoșii rumânilor, carii venise de la Roma, în zilele lui Traian împăratul Romii s-au socotit ca să-și mute scaunul dencoace, peste plai.”
—Cronica Bălenilor

Tradiția istorică privitoare la întemeierea Țării Românești[modificare | modificare sursă]

  • Prima încercare a voievodului Litovoi de a întemeia un stat independent (1277) a fost urmată de o alta pe care tradiția istorică, ajunsă până la noi prin opera cronicarilor (Ion Dobrescu ș.a.) din secolul al XVII-lea, o numește „descălecat”. Conform tradiției, Negru Vodă, un voievod român din Țara Făgărașului, a trecut Carpații întemeind un stat nou în regiunea Câmpulungului (1290). Ulterior, puterea voievodului s-a extins întâi către vest (zona Olteniei) și apoi către est. Capitala s-a stabilit la Curtea de Argeș. Tradiția istorică se baza pe mărturiile oamenilor în vârstă transmise pe cale orală și, probabil, pe documente scrise care nu au mai ajuns până la noi. Ea este confirmată de descoperirile arheologice. În acea vreme, atât Câmpulungul, cât și Curtea de Argeș erau așezări înfloritoare; aici s-au descoperit vestigiile unor curți domnești. Cercetarea ADN-ului corpului din mormântul lui Negru Vodă nu a dus la elemente care să îl lege în plan genetic cu cumanii[3]
„Acesta este Radul Negru Voevod, ce au fost întâi domnu Țării Românești”
—Cronica lui Ion Dobrescu (începutul secolului al XIX-lea)

Ca topic, numele lui Negru Vodă s-a păstrat în mai multe locuri, mai ales în Muscel: Cetatea lui Negru Vodă, citată la 1585 și 1595, precum și în scrierile lui Paul de Alep și ale stolnicului Constantin Cantacuzino, de asemenea și schitul lui Negru Vodă. În Făgăraș se cunoaște cetatea lui Negru Vodă de la Colțul Berzei, lângă Sâmbăta.

În sprijinul existenței unei legende a lui Negru Vodă este de semnalat descoperirea unei biserici rupestre în Valea Râului Doamnei, la circa 30 km nord-vest de Câmpulung, în proximitatea așa-zisei Cetăți a lui Negru Vodă de la Cetățeni-Stoienești, în localitatea Corbii-de-Piatră. Aceasta a fost cercetată de Carmen Laura Dumitrescu[4] Sunt de semnalat și articolele lui G. D. Florescu și Dan Pleșia: Negru Vodă, personaj istoric real[5] și Temeliile străvechi ale Țării Românești.[6] În articolul lor din Magazin istoric nr.8/1970, G. D. Florescu și Dan Pleșia[5] menționează hrisovul din 13 noiembrie 1618 dat bisericii domnești din Câmpulung „întemeiată și zidită de răposatul Negrul Radu Voievod” pentru satul Bădești din Muscel care fusese cotropit în domnia lui Alexandru Mircea (1568-1577) de marele stolnic Badea Boloșin. În hrisov se adeverește că satul era de drept al bisericii, căreia îi fusese dăruit de „răposatul Io Nicolae Alexandru Voievod, fiul bătrânului Basarab Voievod, nepotul lui Radu Voievod Negru care iaste pristăvit și îngropat trupul lui în această sfântă bisearică”. La judecată, biserica a înfățișat și cartea de danie a lui Nicolae Alexandru din anul 6860 (1351-1352).

Cartea județului [cârmuitor al unui oraș] Gherghina din Câmpulung (din mai 1656) arată că din porunca domnească a cercetat împreună cu pârgarii și bătrânii orașului plângerea Baraților și aceștia au adeverit că „această besearică care se cheamă Cloșter o au fost făcut doamna Marghita, doamna Negrului Vodă, că acea doamnă fost-au catolică care să chiamă papiște.” Pe temeiul acestei adeveriri, Constantin Vodă Șerban întărește bisericii Baraților locurile din Câmpulung ce le „avea besearica de milă de la răposata doamnă Marghita, care au fost catolică, a răposatului Negrului Voievod.”

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Neagu Djuvara: Thocomerius-Negru Vodă, un voivod de origine cumană la începuturile Țării Românești: cum a purces întemeierea primului stat medieval românesc dinainte de "descălecătoare" și până la așezarea Mitropoliei Ungrovlahiei la Argeș: noi interpretări, Editura Humanitas, București, 2007, ISBN 978-973-50-1787-3

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Constantin Rezachevici (). Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 - 1881. I. București: Editura Enciclopedică. p. 69. ISBN 973-45-0387-1. 
  2. ^ Cosmin Pătrașcu Zamfirache (), „Cât adevăr este în legenda Meșterului Manole”, Adevărul, accesat în  
  3. ^ Florina Pop (), „„Prințul Negru al Țării Românești". Cercetătorii din Cluj, Iași și București dezleagă misterul unui voievod îngropat la Curtea de Argeș”, Adevărul, accesat în  
  4. ^ Carmen Laura Dumitrescu, Chronique et monument témoin. Une hypothèse à propos d'une église rupestre à deux absides. În: Buletinul Bibliotecii Române, vol. XI (XV), serie nouă, Freiburg im Breisgau, 1984, pp. 15-54.
  5. ^ a b G.D.Florescu, Dan Pleșia, Negru Vodă, personaj istoric real. În : Magazin istoric nr. 8 (40), august, 1970
  6. ^ G. D. Florescu, Dan Pleșia, Temeliile străvechi ale Țării Românești. În: Magazin istoric, nr. 11, 1971

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Negru Vodă.


Predecesor:
...
Domnitor al Țării Românești (nesigur)
cca. 1290 - 1300
Succesor:
Basarab I