Adrian Săvoiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Adrian Săvoiu
AdrianSavoiu.JPG
Date personale
Născut (62 de ani)
Câmpulung-Muscel
Naționalitate român
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupație profesor de limba și literatura română
Studii Universitatea din București  Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Operă de debut Discursul oratoric românesc - de la începuturi și până la instaurarea regimului comunist, Editura Coresi, București, (2003)
Prezență online

Adrian Săvoiu (n. 31 octombrie 1954, Câmpulung-Muscel) este un profesor, publicist și istoric literar român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Descendent al unor vechi moșneni musceleni, s-a născut la Câmpulung-Muscel într-o familie de profesori[1]. A făcut studii gimnaziale și liceale în orașul natal, iar după bacalaureat a urmat Facultatea de Filologie din cadrul Universității București, specialitatea română-latină (promoția 1978). Păstrând tradiția familiei, întreaga viață a fost profesor și a predat limba și literatura română, în prezent la Liceul Teoretic „Alexandru Ioan Cuza” din București.

De la debutul publicistic din anul 1977, a publicat constant articole, studii de istorie și critică literară, eseuri și recenzii în revistele „Manuscriptum”, „Viața românească”,„Jurnalul literar”, „Literatorul”, „Memoria”, „Limbă și literatură”, „Limba și literatura română”, „Mitropolia Olteniei”, „Revista de istorie a Muscelului” etc[2]. Din 1984 a fost colaborator la Radio România și a participat la numeroase emisiuni culturale pe teme de istorie  literară ori de evocare a unor personalități culturale.

În anul 1977 a devenit membru al Societății Numismatice  Române, apoi al Societății de Științe Filologice din România, unde a făcut parte din colegiul de redacție al revistei „Limba și literatura română”, publicația societății. Ca recunoaștere a activității publicistice de promovare, dar și de recuperare a valorilor culturale muscelene, a fost numit membru de onoare al Societății de Științe Istorice din România, filiala Muscel.

Pentru majoritatea proiectelor sale a avut un parteneriat permanent cu Editura Ars Docendi din București, unde și-a publicat cea mai mare parte a volumelor. A îngrijit ediții ale unor scriitori români precum: C. D. Aricescu, Alexandru Odobescu, George Topîrceanu, Anton Holban și Mihai Moșandrei. În calitate de legatar al poetului Mihai Moșandrei a tipărit numeroase articole în care a evocat personalitatea scriitorului și a analizat aspecte ale operei sale. A publicat, folosind arhiva proprie, corespondența primită de Mihai Moșandrei de la diverși scriitori, precum și corespondența trimisă acestuia de unchiul său, poetul Dimitrie Nanu.

Prin volumul Discursul oratoric (de la începuturi și până la instaurarea regimului comunist), apărut în 2003, a umplut un gol într-un domeniu – oratoria - complet marginalizat în timpul regimului comunist. O colecție de documente ale timpului (note și impresii de călătorie) este crestomația Câmpulungul în mărturiile vremii (2008)[3], care adună cele mai interesante pagini scrise de călătorii români și străini care au trecut pe aici de-a lungul a peste trei secole. Pe linia aceleiași pasiuni pentru cultura și istoria orașului natal și a Muscelului se înscriu și alte volume ori albume publicate[4][5].

Preocupat de cartografia medievală, a identificat și comentat primele hărți în care apare orașul Câmpulung[6]. Pornit în recuperarea memoriei ascendenților săi direcți, a reconstituit prin documente și  mărturii orale istoria a cinci generații din familia sa. Pentru toate volumele și albumele s-au organizat lansări de carte, cele mai multe la Galeria „Arta” din Câmpulung[7].

În paralel cu activitatea de la catedră, pentru care a primit diploma „Gh. Lazăr clasa I” (cea mai înaltă distincție din învățământul preuniversitar românesc), a avut și alte preocupări în domeniul didactic: a fost formator național, a lucrat în  programul PHARE, iar în cadrul Serviciului Național de Evaluare și Examinare din București a elaborat subiectele pentru examenele naționale de capacitate și bacalaureat. Bogata activitate didactică și experiența de profesor  s-au concretizat în alcătuirea unor manuale de limba și literatura română pentru toate clasele de liceu, ghiduri și auxiliare didactice, tipărite la edituri importante (All, Teora, Humanitas, Art), pe care au învățat după anul 2000 serii întregi de elevi din toată țara. A fost implicat în reforma învățământului profesional și tehnic din România și a scris manuale și ghiduri pentru elevii din Școlile de Arte și Meserii[8].

A participat la numeroase congrese și conferințe, simpozioane naționale și sesiuni de comunicări științifice cu lucrări care s-au publicat ulterior în volume ori reviste de specialitate.

În anul 2011 Primăria și Consiliul Local Câmpulung i-au acordat titlul de „Cetățean de onoare al municipiului Câmpulung-Muscel” pentru „bogata activitate în domeniul literar, didactic și publicistic”[9][10]. Pentru realizările sale, din anul 2013 figurează în „Who is Who – Enciclopedia personalităților din România”[11].

Lucrări[modificare | modificare sursă]

Volume[modificare | modificare sursă]

Ediții îngrijite[modificare | modificare sursă]

Antologii, crestomații, atlase istorice[modificare | modificare sursă]

Albume[modificare | modificare sursă]

  • Chipuri de odinioară din Muscel (coautor), Editura Ars Docendi, București, 2010, 192 p.; ISBN 9789735584641
  • Ioan Niculescu, Monumente istorice ale României. Tipuri din județele Argeș și Muscel. Anul 1893, ediție îngrijită de Adrian Săvoiu, Editura Ars Docendi, București, 2011, 94 p.; ISBN 9789735585419
  • Câmpulung-Muscel – cetatea întemeietorilor de țară (coautor), album în cadrul programului Regio, 2011, 206 p.
  • Prin Câmpulung și pe muscelele lui. Fotografii de Nicolae Th. Ștefănescu (coautor), Editura Ars Docendi, București, 2012, 236 p. ISBN 9789735586102
  • Romanian Historical Monuments: from the regions of Arges and Muscel, 1893, Foto by Ioan Niculescu, written by Adrian Săvoiu, Amazon.com , 2012, 96p. (ediție on-line).

Manuale[modificare | modificare sursă]

Titluri[modificare | modificare sursă]

  • 2011 – „Cetățean de onoare al municipiului Câmpulung-Muscel”, titlu conferit de Primăria și Consiliul Local pentru „bogata activitate în domeniul literar, didactic și publicistic”[9][10]
  • 2011 – „Fiu al Argeșului”, titlu conferit de Consiliul Județean Argeș pentru „prestigiul moral, profesional și civic”.
  • 2013 – ”Certificate of Award” – Who is Who World Society Corp. atestă prin diploma semnată de Ralph Hübner (director general al Who is Who) intrarea în „Enciclopedia personalităților din România - 2013[11]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Sterian Pricope , Adrian Săvoiu își lansează o nouă carte la Câmpulung http://www.bitpress.ro/cultura/adrian-savoiu-isi-lanseaza-o-noua-carte-la-campulung-1229044
  2. ^ Spiridon Cristocea , Argeș – dicționar de istorici, Muzeul Județean Argeș, Pitești, 2003, p.258
  3. ^ Editura Ars Docendi – prezentări volume http://arsdocendi.ro/prezentari-volume-campulung-in-marturiile-vremii
  4. ^ Editura Ars Docendi – prezentări volume http://arsdocendi.ro/prezentare-adrian-savoiu-manastirea-namaesti-in-marturisiri-ale-peregrinilor
  5. ^ Monumente istorice ale României http://www.cartenoua.ro/monumente-istorice-ale-rom%C3%A2niei_369.html#.T7uKT6PmU4k.facebook
  6. ^ Colecția Muscel / Câmpulung – catalog online http://arsdocendi.ro/catalog-online/colectia-campulung-muscel
  7. ^ Primăria municipiului Câmpulung – scriitori musceleni http://www.primariacampulung.ro/index2.php?continut=sub&id=45
  8. ^ Paul Cernat, Ofensiva manualelor alternative, în „Observator cultural”, nr.31, sept. 2000 http://www.observatorcultural.ro/Ofensiva-manualelor-alternative-(II)*articleID_5005-articles_details.html
  9. ^ a b Evenimentul Muscelean, Cetățeni de onoare 2011 http://evenimentulmuscelean.ro/index.php/social/6870-adrian-savoiu-radu-cocea-constantin-gheorghe-bacanu-si-moise-mitulescu-cetateni-de-onoare-in-2011-.html
  10. ^ a b Primăria municipiului Câmpulung – Cetățeni de onoare 2011 http://www.primariacampulung.ro/index2.php?continut=sub&id=59
  11. ^ a b Enciclopedia personalităților din România https://adriansavoiu.files.wordpress.com/2016/01/who-is-who-diploma.jpg

Legături externe[modificare | modificare sursă]