Sari la conținut

Comuna Ungheni, Argeș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ungheni
—  comună  —

Map
Ungheni (România)
Poziția geografică în România
Coordonate: 44°31′17″N 24°56′03″E ({{PAGENAME}}) / 44.521377°N 24.934031°E
Țară România
Județ Argeș
SIRUTA19560
ReședințăUngheni
Componență
Ungheni
Colțu
Găujani
Goia
Humele
Satu Nou
Guvernare
 - primar al comunei Ungheni[*]​Iulian Miu[*]​[1] (PSD, )
Suprafață
 - Total75 km²
Populație (2021)
 - Total2.349 locuitori
Fus orarUTC+2
Cod poștal117780
Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata
Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ungheni este o comună în județul Argeș, Muntenia, România, formată din satele Colțu,Găujani, Goia, Humele, Satu Nou și Ungheni (reședința).[2]

Toponimia localităților componente

[modificare | modificare sursă]

Colțu - toponim topografic format pe baza apelativului colț. Tradiția orală locală atribuie întemeierea sorei boierului Chiru, căruia turcii i-au tăiat capul într-un colț al pădurii din apropiere. În jurul bisericii de lemn edificate pe locul crimei, s-ar fi constituit așezarea[3].

Găujani - toponim reproducând numele topic de origine al satului primilor locuitori veniți din județul Ilfov.

Goia - toponim format pe baza eponimului Goie - atestat, în tradiția orală, ca demnitar românesc; toponimul este format prin afereză din Neagoe. Un toponim suport îl constituie Poiana lui Goie. Vechimea satului este raportată la vechimea schitului din lunca Teleormanului.

Lângă biserica schitului de călugări greci din Goia, cu hramul „Sfântul Nicolae”, s-a întâmplat o dramă. Haiducii lui Ene Mișu au omorât un cârciumar de la crâșma din luncă. Urmăriți de poteră, haiducii îi ucid pe călugării greci, îi îngroapă în nisipul din luncă, se îmbracă în hainele călugărilor, iar când potera sosește, falșii călugări „au început să se închine cu smerenie și să ridice nevinovați din umeri, neștiind unde să spună unde au fugit haiducii...”[4].

Humele - toponim topografic evocând natura terenului pe care s-a constituit așezarea; toponimul este format pe baza apelativului humă=pământ argilos.

Satu Nou - toponim topografic relevând constituirea ulterioară a așezării în raport cu localitățile învecinate. Conform documentelor existente, Satu Nou s-a constituit în urma împroprietării, pe valea râului Burdea, a unor țărani din satele: Ungheni, Hârsești, Martalogi, Urluieni, Malu și Săpata, în anul 1892.

Ungheni - toponim topografic determinat de poziția geografică a localității situate în unghiul sud-vestic al districtului Argeș, conform sistemului de organizare teritorial-administrativă a Munteniei.

Legenda întemeierii așezării atribuie actul constituirii satului unui căpitan al lui M ihai Viteazul, care s-ar fi „împămintenit”

Așezare

[modificare | modificare sursă]

Comuna se află în sud-vestul județului, pe malul drept al râului Teleorman, la întretăierea între Câmpia Găvanu-Burdea și Câmpia Piteștilor. Este străbătută de șoseaua națională DN65A, care leagă Piteștiul de Roșiorii de Vede. La Ungheni, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ679D, care duce spre est la Recea și Negrași.[5]

Istorie

[modificare | modificare sursă]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta denumirea de Ungheni-Colțu, făcea parte din plasa Cotmeana a județului Argeș și era formată din satele Colțu și Ungheni, având în total 1450 de locuitori. În comună existau două biserici și o școală mixtă.[6] La acea dată, pe teritoriul actual al comunei mai funcționau, în aceeași plasă, și comunele Găujani și Humele. Comuna Găujani avea 610 locuitori în satele Găujani și Curtenca (Linia din Deal); aici erau o biserică și o școală primară rurală.[7] Comuna Humele, cu satele Goia și Humele, avea 350 de locuitori și două biserici.[8]

Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Teleorman a aceluiași județ; comuna Ungheni avea numele actual, și 2770 de locuitori în satele Ungheni, Colțu și Satu Nou;[9] în timp ce comuna Găujani fusese desființată, satele ei trecând la comuna Humele, care avea 1971 de locuitori în satele Găujani, Goia și Humele.[10]

În 1950, comunele au fost transferate raionului Costești din regiunea Argeș. În 1968, ele au revenit la județul Argeș, reînființat, comuna Humele fiind desființată și satele ei transferate comunei Ungheni.[11][12]

Specific etnocultural

[modificare | modificare sursă]

Arhitectura este populară caracteristică zonei de șes a județului Argeș. Vechea arhitectură a lemnului condiționată de existența pădurilor seculare din zonă a cedat în favoarea construcțiilor din paiantă în condițiile epuizării resurselor silvice locale. Construcțiile de locuit prezentau un plan bicameral format din tindă și odaie, cu acces de pe o prispă deschisă. Unele case aveau, pe latura posterioară, o polată destinată depozitării inventarului agricol al gospodăriei. Construcțiile relativ recente sunt edificate din cărămidă și au un plan extins.

Ocupația de bază a locuitorilor a constituit-o cultivarea cerealelor. Principalele munci agricole se efectuau astfel: aratul - cu pluguri de lemn trase de animale; prășitul și secerișul - manual; treieratul - cu cai, iar vânturatul - cu lopata. În perioada incursiunilor otomane de jaf, cerealele erau ascunse în gropi de pământ care se ardeau, în prealabil, cu lemne.[13]

Portul popular relevă influențe ale portului popular din Teleorman.

În domeniul artei populare locale, se consemna existența unor meșteri specializați în confecționarea cojoacelor cu șireturi și flori cusute cu lâniță, a ghebelor, dulămilor, a nădragilor cu găitane.

S-au remarcat, în fazele finale ale concursurilor naționale organizate în perioada anilor 1956-2006, creatoarele din localitate care au obținut premii ori mențiuni pentru confecționarea costumelor populare: Alexandru Rada, Predovici Domnița și confecționarea țesăturilor de interior: Ustuc Fița[14].

În domeniul foclorului literar local, printre cele mai reprezentative creații de acest gen se înscriu doinele: Foaie verde și-o cicoare, Foaie verde murele, Bogatul și săracul, Foicică salbă moale, precum și baladele: Ghiță Cătănuță și Ștefăniță Vodă.

Din amplul repertoriu al foclorului coregafic zonal, elementer de particularizare locală prezintă dansurile: Băluța, Costeasca, Hâțuica, Iutili, Lozeasca, Moaca, Murgulețu de la Humele, Murgulețu de la Ungheni, Nițuica, Sucita de la Goia, Turceasca, Unghineasca.

Demografie

[modificare | modificare sursă]




Componența etnică a comunei Ungheni

     Români (93,23%)

     Alte etnii (0,04%)

     Necunoscută (6,73%)




Componența confesională a comunei Ungheni

     Ortodocși (93,02%)

     Alte religii (0,17%)

     Necunoscută (6,81%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Ungheni se ridică la 2.349 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 3.187 de locuitori.[15] Majoritatea locuitorilor sunt români (93,23%), iar pentru 6,73% nu se cunoaște apartenența etnică.[16] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,02%), iar pentru 6,81% nu se cunoaște apartenența confesională.[17]

Politică și administrație

[modificare | modificare sursă]

Comuna Ungheni este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, Iulian Miu[*]​, de la Partidul Social Democrat, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[18]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat9         
Partidul Național Liberal1         
Alianța pentru Unirea Românilor1         



Monumente de cult religios

[modificare | modificare sursă]

Biserici: Colțu (1894-1900); Găujani (1792) - polcovnicul Hagi Niță și obștea satului; Schitul Goia (1770) - a fost ctitorită de moșneni, având pictura în frescă (sec. al XIX-lea). Humele (1897-1902); Satu Nou (1941) - pr. Ion Stănescu și enoriașii parohiei; Ungheni (1816) - jupan Fratea Molescu și soția sa, Stana[19].

Cruci de piatră - Humele (1814, 1848).

Monumentul eroilor Găujani, lângă moară (1877-1878; 1916-1919; 1941-1945) - autor I. Sulcă (1947); Humele, lângă Școala generală Humele (1877-1878; 1913; 1916-1918); autor: N. Kaghiorghis (1921); Ungheni, lângă Școala generală Ungheni (1916-1919; 1941-1945), autor: N. Kaghiorghis (1937)[20].

Personalități cultural-artistice

[modificare | modificare sursă]

ANGHEL, Florin (1917-1987), profesor de limba franceză la licee din Câmpulung Muscel și Pitești. Publică articole în presa locală și centrală. Autorul volumelor: „Dulcea povară a anilor tineri” (1981) și „Adolescența..e ca zorile” (1984).

MĂRGINEANU, Drăghici (1908-1992), născut în satul Humele. Profesor de limba și literatura română la Pitești. A condus cenaclul literar „Orizonturi noi”, care se va numi ulterior „Liviu Rebreanu”, publică articole de istorie literară referitoare la revistele „Familia” și „Aurora Română”, precum și despre romanul „Răscoala” de Liviu Rebreanu.

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central 
  2. ^ „Anexă: Denumirea și componența unităților administrativ-teritoriale pe județe”. Legea 290. Parlamentul României. . 
  3. ^ Gh. Roceanu, Ungheni, în rev. „Universul Argeșean”, nr. 2/2001, p. 28.
  4. ^ Ibidem.
  5. ^ Google Maps – Comuna Ungheni, Argeș (Hartă). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în . 
  6. ^ Lahovari, George Ioan (). „Ungheni-Colțul” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 688. 
  7. ^ Lahovari, George Ioan (). „Găujani, com. rur., pe apa Teleormanului” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 487. 
  8. ^ Lahovari, George Ioan (). „Humele, sau Ciupagul-Humele” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 752. 
  9. ^ Melbert, N., ed. (). „Comuna Ungheni”. Anuarul Socec al României-mari. București: Editura "Socec & co." soc. anon. IV. Provinciile Vechiului Regat: 25. 
  10. ^ Melbert, N., ed. (). „Comuna Humele”. Anuarul Socec al României-mari. București: Editura "Socec & co." soc. anon. IV. Provinciile Vechiului Regat: 16. 
  11. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege5.ro. Accesat în . 
  12. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  13. ^ Grigore Constantinescu, Argeș - Dicționar etnocultural, Editura Alean, Pitești, 2006, p. 276.
  14. ^ Localitățile județului Argeș, Pitești, s.n., 1971, p. 114.
  15. ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  16. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  17. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  18. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2024” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 
  19. ^ Grigore Constantinescu, Argeș. Dicționar etnocultural, Editura Alean, Pitești. 2006, p. 276.
  20. ^ Ibidem, p. 277.
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Comuna_Ungheni,_Argeș&oldid=16870566