Sari la conținut

Tudor Mușatescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Tudor Mușatescu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Câmpulung, Muscel, România Modificați la Wikidata
Decedat (67 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul României Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
dramaturg
poet
umorist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[1] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din București  Modificați la Wikidata
Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Tudor Mușatescu (n. , Câmpulung, Muscel, România – d. , București, România) a fost un poet, prozator, dramaturg și umorist român.

Date biografice

[modificare | modificare sursă]

A absolvit Facultatea de Litere și Filozofie și Facultatea de Drept. Provenind din familia unui avocat, „contaminat” de înclinațiile artistice ale mamei sale, Tudor Mușatescu este cuprins de patima scrisului încă din anii de școală.

Scrie epigrame, compune de unul singur o revistă scrisă de mână, "Ghiocelul", cu versuri, schițe și chiar cu o piesă de teatru, intitulată Ardealul. A scris schițe, romane, piese de teatru, dar succesul i-a fost adus de teatru.

La maturitate, atât ca vârstă, cât și ca formație artistică, Tudor Mușatescu se dedică trup și suflet teatrului, în calitate de dramaturg, traducător, director de scenă, de conducător și proprietar de teatru. Criticii l-au considerat un fidel continuator, în perioada interbelică, al comediei caragialene de moravuri, prin tipologie, situații și dialoguri spirituale. Debutul scenic l-a avut la Paris, în 1923, în piesa Focurile de pe comori. [A se înțelege că a fost și actor?!]

Piesele de teatru ale lui Mușatescu, cu deosebire comediile Titanic-Vals, ...escu și melodrama Visul unei nopți de iarnă, au avut succes și în străinătate. Titanic-Vals și ...escu au fost ecranizate.

Multe dintre ele au fost traduse în limbile franceză, engleză, germană, italiană, greacă, poloneză, cehă etc.

A fost căsătorit cu actrița Kitty Stroescu. Fiul lui, Bogdan (Bobiță) Mușatescu, a fost actor la TNB.

În 1934 Tudor Mușatescu a tradus și adaptat o farsă a autorilor vienezi Franz Arnold și Ernst Bach, pe care regizorul Sică Alexandrescu a pus-o în scenă la deschiderea primei stagiuni a Teatrului Vesel din București. Pe afiș spectacolul a apărut cu titlul Birlic. Acțiunea farsei a fost plasată în nordul Moldovei, eroul principal fiind contabilul Costache Perjoiu, poreclit Birlic, din Fălticeni. Rolul lui Costache Perjoiu a fost încredințat tânărului actor Grigore Vasiliu, care a rămas și el ulterior cu porecla Birlic. Numele „Birlic” este de origine turcească („birlik”), însemnând „as la jocul de cărți”.

  • Focurile de pe comori (1923)
  • Panțarola (1928)
  • Sosesc deseară (1931). Adaptată ca Sosesc de la Paris, un musical de comedie realizat de regizorul Cornel Popa. Personajul principal este Puiu, un tânăr student în drept la Sorbona, care se întoarce de la Paris în orașul său natal pentru a-i cere tatălui său 500.000 de lei pentru... „diverse”.[2]
  • Titanic-Vals (1932)
  • ...escu (1933)
  • Visul unei nopți de iarnă (1937)
  • Țara fericirii (1946)
  • Madona (1947)
  • Profesorul de franceză (1948)
  • A murit Bubi (1948)[3]
  • Geamandura (1950)
  • Burtă Verde (1952)
  • Trenurile mele

Scenete umoristice

[modificare | modificare sursă]
  • Titanic vals (1974)
  • Mica publicitate (1935)

Schițe umoristice

[modificare | modificare sursă]
  • Nudul lui Gogu (1928)
  • Ale vieții valuri (1932)
  • Fiecare cu părerea lui (1970)
  • Vitrinele toamnei (1926)

Cinci volume de Scrieri, în 1969 și postum, în 1978.

  • D'Ennery & Cormon, O crimă celebră, București, 1942
  • Molière, Căsătorie cu de-a sila, București, 1955
  • Vladimir Maiakovski, Teatru, București, 1957 (în colaborare)
  • Ciudomir, Bilete de favoare, București, 1965 (în colaborare cu Constanța Batalova)
  • Ilf și Petrov, Opere, I-II, București, 1965 (în colaborare cu Ion Mihail)
  • Gustaw Morcinek, Cele șapte ceasornice ale groparului Joachim Rybka, București, 1968 (în colaborare cu Teodor Holban)
  • Karel Capek, Teatru, București, 1968 (în colaborare)
  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ „Comedia „Sosesc de la Paris", la TVR 1”. TVR.RO. 
  3. ^ „A murit Bubi” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Articole biografice

Wikicitat
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Tudor Mușatescu.