Biserica de lemn din Voroveni

Biserica de lemn din Voroveni, comuna Davidești, județul Argeș, poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului” și este datată din anul 7243 al erei bizantine, adică anul 1735 după Christos. Se distinge prin structura de lemn veche, planul terminat asimetric, în unghi, la altar, și pisania cu datare. Lăcașul păstrează un veșmânt de zugrăveală exterioară și interioară de bună calitate și valoare artistică, păstrat în condiții bune, datat la 1846 și semnat de zugravul Voicu din Pitești. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: AG-II-m-B-13853.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Momentul ridicării bisericii de lemn din Voroveni este însemnat pe o grindă tăiată din fostul perete de la intrare. Pisania se păstrează fragmentar iar textul în română, scris cu chirilice, se poate citi în prima parte astfel: „ ... și a fi[u]lui ... [făcu]tusau această ... [hr]amul Uspenie ... ajutor ...”. În partea a doua, separată de prima printr-o linie verticală pentru a scurta lungimea rândurilor și ușura lectura, se pot citi următoarele: „i pomeni g[ospo]di Sanda i pomeni g[ospo]di robu lui Dumnez[eu] eu Isaea i Dumitrașcu meașter sin Iania i Șurban pi[s] leat 7243 m[esi]țea f[ebruarie] dn 27^[1] Leatul (anul) erei bizantine se traduce prin anul 1735 al erei noastre. Ctitorii lăcașului sunt, printre alții, Sanda și Isaia, meșterul dulgher a fost Dumitrașcu fiul lui Iania, iar Șurban a fost probabil tot dulgher.

În anul 1846 structura bisericii a fost îmbrăcată în interior și pe exterior în gard de nuiele, apoi a fost tencuită și zugrăvită. Datarea se găsește pe latura de nord-est a altarului, cu litere de o șchioapă: „1846”. Tot atunci a fost zidită și proscomidia în altar, iar pomelnicul pictat aici surprinde actorii importantelor schimbări. Sub cei vii, pe coloana stângă, apare semnul marelui meșter zugrav,^[2] indicând că „Ecaterina, Costea, Ioan, Maria, Iulia” sunt membrii familiei zugravului. Meșterul însuși se semnează pe peretele opus al nișei proscomidiei: „Voicu zugravu [ot] Pitești”.^[3] La Pomelnic, pe coloana dreaptă, la vii, sunt trecuți foarte posibil membrii familiei preotului:„Enache pr[eotul], Dobra erița, Elenca, Costandin”.

După tragedia incendiului de la biserica de lemn din Costeștii Vechi în anul 1930, când au căzut victimă mulți copii, au fost alterate multe biserici de lemn din zona Argeșului.^[4] În anul 1935, biserica din Voroveni a fost extinsă spre apus cu o tindă și un privor de zid.^[5] Ferestrele au fost lărgite iar la altar a fost deschisă o ușă suplimentară, de evacuare. În acest șantier au fost demolați pereții transversali de la intrare și dintre tinda veche și naos.

Acoperișul de șiță a fost reparat în 1966 iar în 1972 au avut loc alte reparații necesare.^[5]

Trăsături[modificare | modificare sursă]

Construcția constă dintr-o parte veche, de lemn, cu tindă, naos și altar, cercuită, tencuită și zugrăvită, și o parte nouă, spre vest, ridicată din zid pentru a adăposti o tindă nouă și un pridvor nou.

Zugrăveala exterioară cu apostoli, prooroci, sfinți mucenici și scene biblice se deschide ca o carte viu colorată către cimitir și spre împrejurimi.

Note[modificare | modificare sursă]

^ O parte din inscripție a fost transcrisă asemănător de Ioana Cristache-Panait 2010, 65-68.
^ Cristache-Panait 2010, 67, n. 454.
^ Numele zugravului poate fi transcris diferit.
^ Cristache-Panait 2010, 67, n. 456.
^ ^a ^b Popescu-Argeșel 2000, 254.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Studii regionale

Ionașcu, Ion (1942). Catagrafia Eparhiei Argeș la 1824. București: Tipografia Cărților Bisericești.
Crețeanu, Radu (1968). Biserici de lemn din Muntenia. București: Editura Meridiane.
Pănoiu, Andrei (1971). Arhitectura bisericilor de lemn din Țara Românească. Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din București: manuscris.
Cristache-Panait, Ioana (1995). „Bisericile de lemn din centrul Piemontului Getic: județele Olt, Vâlcea, Argeș”. Studii și Cercetări de Istoria Artei, seria Artă Plastică. 42: 29–62, București.
Popescu-Argeșel, Ion (2000). Mănăstirile și bisericile din Muscel la cumpăna dintre milenii. București: Editura fundației România de mâine. ISBN 973-582-260-1.
Cristache-Panait, Ioana (2010). Biserici de lemn din județul Argeș. Pitești: Ordessos, Muzeul Județean Argeș. ISBN 978-973-88414-8-2.