Comuna Recea, Argeș
| Recea | |
| — comună — | |
 Recea (România) Poziția geografică în România | |
| Coordonate: 44°31′09″N 25°01′46″E / 44.519171222222°N 25.029466305556°E | |
|---|---|
| Țară |  România |
| Județ |  Județul Argeș |
| SIRUTA | 18411 |
| Reședință | Recea |
| Componență | |
| Guvernare | |
| - primar al comunei Recea[*] | Iliuță-Dorel Dragu[*][1] (PSD, octombrie 2020) |
| Suprafață | |
| - Total | 63,38 km² |
| Populație (2021) | |
| - Total | 2.430 locuitori |
| Cod poștal | 117620 |
| Prezență online | |
site web oficial  GeoNames | |
 | |
Modifică date / text  | |
Recea este o comună în județul Argeș, Muntenia, România, formată din satele Deagu de Jos, Deagu de Sus, Goleasca, Orodel și Recea (reședința).[2] Comuna are o populație de 3272 locuitori (recensământul 2002) și este situată în valea râului Teleorman.
Geografie
[modificare | modificare sursă]Comuna Recea este situată în Câmpia Găvanu-Burdea, în sudul județului Argeș, la 45 km de municipiul Pitești, pe malurile râului Teleorman. Are în componență cinci sate: Recea, Deagu de Sus, Deagu de Jos, Goleasca și Orodel. Satele Deagu de Sus și Deagu de Jos se află pe valea pârâului Băidana, un afluent al râului Teleorman. Băidana este aproape secat în perioadele secetoase dar provoacă inundații atunci când plouă abundent. Lunca acestui pârâu este numită de localnici Valea Săracului.
Se învecinează cu următoarele comune: Buzoești la nord, Negrași la est, Izvoru la sud și Ungheni la vest.
Comuna este străbătută de șoseaua județeană DJ504, care duce spre nord la Buzoești (unde se termină în DN65A) și spre sud la Izvoru, Popești, mai departe în județul Teleorman la Mârzănești, Alexandria (unde se intersectează cu DN6 și DN6F), Orbeasca, Olteni, Trivalea-Moșteni, Tătărăștii de Jos, Tătărăștii de Sus, și mai departe în județul Giurgiu la Gogoșari, Putineiu și Giurgiu (unde se termină în DN5B). La Recea, acest drum se intersectează cu șoseaua județeană DJ679D, care o leagă spre vest de Ungheni (unde se termină în DN65A) și spre nord-est de Negrași.[3]
Istorie
[modificare | modificare sursă]Satele Recea și Orodel au fost atestate documentar la 1559, iar Deagu de Sus, Deagu de Jos și Goleasca la 1520.[4]
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Gălășești a județului Argeș și era formată din satele Recea de Jos și Recea de Sus, având o populație de 1562 de locuitori. În comună funcționau două mori cu aburi, două biserici și o școală.[5] La acea dată, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa, în aceeași plasă, și comuna Deagu, având 1182 de locuitori în satele Deagu de Jos și Deagu de Sus; funcționau și aici două biserici și o școală primară rurală.[6] Anuarul Socec din 1925 consemnează cele două comune în plasa Teleorman a aceluiași județ, comuna Recea având aceeași alcătuire și 2095 de locuitori,[7] iar comuna Deagurile având 1731 de locuitori în satele Deagu de Jos, Deagu de Sus și Goleasca.[8]
În 1950, cele două comune au fost transferate raionului Costești din regiunea Argeș. În 1968, ele au revenit la județul Argeș, reînființat, iar comuna Deagurile a fost desființată, satele ei trecând la comuna Recea. Tot atunci, satele Recea de Jos și Recea de Sus au fost comasate, formând satul Recea.[9][10]
Monumente istorice
[modificare | modificare sursă]În comuna Recea se află două monumente istorice de interes național. Unul este monument istoric de arhitectură, biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1765) din satul Deagu de Sus, Cod: AG-II-m-A-13667, ridicată de moșnenii satului. Avariată de cutremurul din 1838, a fost reparată în 1839 când i s-a adăugat și un pridvor deschis. Pictura în frescă datează din anul 1782, refăcută în anul 1946 de către pictorul Emil Ivănescu.
Altul este o cruce de piatră datând din anul 1714 și clasificată ca monument memorial sau funerar, aflată în curtea aceleiași biserici din satul Deagu de Sus, Cod: AG-IV-m-A-13946. [11].
În rest, alte trei obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Argeș ca monumente de interes local, toate clasificate ca monumente istorice de arhitectură: biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1805), Cod: AG-II-m-B-13773, construită de moșnenii satului, biserică ce păstrează pictura originară executată de Anghel în perioada 1805-1806; casa Tănăsescu (1937), Cod AG-II-m-B-13775 și casa Marin Corbescu (1930), Cod: AG-II-m-B-13774, toate trei în satul Recea, în zona fostului sat Recea de Sus.[12]
Demografie
[modificare | modificare sursă]
Componența etnică a comunei Recea
Români (92,67%)
Alte etnii (0,53%)
Necunoscută (6,79%)
Componența confesională a comunei Recea
Ortodocși (93%)
Alte religii (0%)
Necunoscută (7%)
Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Recea se ridică la 2.430 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 2.992 de locuitori.[13] Majoritatea locuitorilor sunt români (92,67%), iar pentru 6,79% nu se cunoaște apartenența etnică.[14] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93%), iar pentru 7% nu se cunoaște apartenența confesională.[15]
Politică și administrație
[modificare | modificare sursă]Comuna Recea este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, Iliuță-Dorel Dragu[*], de la Partidul Social Democrat, este în funcție din octombrie 2020. Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[16]
| Partid | Consilieri | Componența Consiliului | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Partidul Social Democrat | 7 | ||||||||
| Partidul Național Liberal | 4 | ||||||||
Educația
[modificare | modificare sursă]În țările române s-a practicat până în secolul al -XIX- lea scrierea la lada cu nisip, care, așezată pe jos era folosită pe rând de elevii așezați în genunchi. În biserică sau în case particulare preotul care era și învățător preda rugăciuni și cântări bisericești, din cărțile de cult numite ceasloave în care textele erau redactate cu litere chirilice.[17]
Școala din Recea
[modificare | modificare sursă]Fostele sate Recea de Sus și Recea de Jos, care după anul 1968 au fost comasate în actualul sat Recea (v. Istorie ) au avut activitate școlară care să poată fi urmărită în documente începând cu secolul al-XIX-lea.
Școala din Recea de Sus
[modificare | modificare sursă]În secolul al-XIX-lea, elevii buchiseau în biserica Adormirea Maicii Domnului construită în anul 1806. Primul local unde a existat școală (până spre 1840), servea și ca primărie.
Înainte de anul 1830 s-a trecut la scrisul cu pana de gâscă pe hârtie, cu cerneală făcută de copii și de părinții lor, din funinginea rezultată în gospodărie. Literele erau tot chirilice până la 1862 când s-a trecut la alfabetul latin dar manualele folosite erau tot ceasloavele. Ca dascăli, pe lângă preoți au început să predea foști elevi absolvenți de patru clase care se distinseseră prin rezultatele la învățătură.
Primul învățător cu diplomă de Școală Normală s-a numit Gheorghe Vulpescu, era originar din Deagu și a predat în perioada 1887-1919.
Școala ca și întreaga comunitate a trecut prin momente grele în timpul Primului Război Mondial întrucât la 17 noiembrie 1916 comuna a fost ocupată de nemți iar urmările au fost: distrugerea arhivei și bibliotecii la care s-a adăugat jefuirea și transformarea școlii în grajd pentru cai timp de 4 luni.
Prima monografie a comunei a fost realizată de către învățătorul Marin M. Gheorghe în anul 1942 deoarece după anul 1940, exista obligația legală pentru învățătorii care treceau de la un grad la altul să prezinte la examen o monografie a comunei lor.
Acestui învățător i se datorează de asemenea, înființarea și conducerea corului bisericii, a corului școlii, crearea unui muzeu, unei biblioteci și unei cooperative școlare.
În localul școlii se mai găseau o farmacie școlară, un atelier de tâmplărie, o cantină pentru elevii săraci unde aceștia puteau mânca de două ori pe săptămână și o grădină cultivată cu diferite zarzavaturi.[18]
Școala din Recea de Jos
[modificare | modificare sursă]Primul învățător cu diplomă a fost Gheorghe Vulpescu, la fel ca în satul vecin. El a fost înlocuit cu începere din anul 1912 de Gheorghe Tătaru, viitor politician. Școala din Recea de Jos a început modest, în casa unui sătean, elevi fiind băieții din zonă. Primul local de-sine-stătător s-a ridicat după anul 1800.[19]
Școala din Orodel
[modificare | modificare sursă]Inițial, elevii din acest sat mergeau la școală în Recea de Jos pentru că nu exista nicio construcție dedicată educației. Situația s-a schimbat în anul 1932 când un sătean numit Olariu I. Marin a donat primăriei 800 m2 de teren pentru construirea unui local adecvat. Școala a început să funcționeze în anul 1936 cu primul învățător, numit Mihai Voicu.[20]
Școala din Recea în deceniile VII-VIII ale secolului XX
[modificare | modificare sursă]Pentru elevii receni, comunitatea a hotărât în anul 1963 ca din contribuția bănească pe care o plăteau la primărie, să ridice o școală nouă care s-a deschis doi ani mai târziu. Ea a fost îmbunătățită constant prin introducerea apei curente, înlocuirea rețelei electrice, crearea unui nou sistem de încălzire și înlocuirea acoperișului. Au apărut în timp, lambriuri, o toaletă, sală de calculatoare conectate la internet, copiator, fax, cabinete pe materii.
Sportului i s-a dat o importanță reală, școala având sală de gimnastică, terenuri de baschet, volei, handbal, fotbal. Rezultatele obținute au fost: echipa de handbal fete a câștigat campionatul județean al școlilor generale în anul școlar 1968-1969, anul următor fetele și băieții au cucerit locul I pe județ în Cupa Tineretului și Olimpiada satelor la handbal iar un băiat a fost campion al județului la șah. Întreaga bază sportivă a școlii a obținut în anul 1980 locul I pe județ în competiția dedicată școlilor general.
Viața culturală a elevilor a fost reprezentată printr- un grup vocal, o brigadă de teatru, echipe de dansuri, fluierași și muzicuțe.[21]
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ „Rezultatele alegerilor locale din 2020”. Autoritatea Electorală Permanentă.
- ↑ „Anexă: Denumirea și componența unităților administrativ-teritoriale pe județe”. Legea 290. Parlamentul României. .
- ↑ Google Maps – Comuna Recea, Argeș (Hartă). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în .
- ↑ Home > Comuna Recea > Prezentare Recea[nefuncțională]
- ↑ Lahovari, George Ioan (). „Recea, sau Recile” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 221–222.
- ↑ Lahovari, George Ioan (). „Deagul” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 77.
- ↑ Melbert, N., ed. (). „Comuna Recea”. Anuarul Socec al României-mari. București: Editura "Socec & co." soc. anon. IV. Provinciile Vechiului Regat: 21.
- ↑ Melbert, N., ed. (). „Comuna Deagurile”. Anuarul Socec al României-mari. București: Editura "Socec & co." soc. anon. IV. Provinciile Vechiului Regat: 14.
- ↑ „Legea nr. 3/1968”. Lege5.ro. Accesat în .
- ↑ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
- ↑ Bărbulescu, Constantin Augustus (). Catalogul monumentelor istorice din județul Argeș. Tiparg. p. 91.
- ↑ Bărbulescu, Constantin Augustus (). Catalogul monumentelor istorice din județul Argeș. Tiparg. p. 92.
- ↑ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
- ↑ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
- ↑ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în .
- ↑ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2024” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în .
- ↑ Cârstea, Ion; Olaru, Ioana; Olaru, Marin (). Făuritorii destinelor: 450 de ani de atestare documentară a comunei Recea-Argeș. Paco. p. 34.
- ↑ Cârstea, Ion; Olaru, Ioana; Olaru, Marin (). Făuritorii destinelor: 450 de ani de atestare documentară a comunei Recea-Argeș. Paco. p. 35, 37, 39, 40.
- ↑ Cârstea, Ion; Olaru, Ioana; Olaru, Marin (). Făuritorii destinelor: 450 de ani de atestare documentară a comunei Recea-Argeș. Paco. p. 45.
- ↑ Cârstea, Ion; Olaru, Ioana; Olaru, Marin (). Făuritorii destinelor: 450 de ani de atestare documentară a comunei Recea-Argeș. Paco. p. 54.
- ↑ Cârstea, Ion; Olaru, Ioana; Olaru, Marin (). Făuritorii destinelor: 450 de ani de atestare documentară a comunei Recea-Argeș. Paco. p. 62, 73,75.