Comuna Ștefan cel Mare, Argeș
 | Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
| Ștefan cel Mare | |
| — comună — | |
 Biserica „Buna Vestire” a mănăstirii Glavacioc | |
 Ștefan cel Mare (România) Poziția geografică în România | |
| Coordonate: 44°27′03″N 25°14′08″E / 44.450794°N 25.235643°E | |
|---|---|
| Țară |  România |
| Județ |  Argeș |
| SIRUTA | 19114 |
| Reședință | Ștefan cel Mare |
| Componență | Ștefan cel Mare, Glavacioc |
| Guvernare | |
| - primar al comunei Ștefan cel Mare[*] | Ion Parpală[*][3] ( PSD, octombrie 2020) |
| Suprafață | |
| - Total | 34,29 km² |
| Populație (2011)[1][2] | |
| - Total | ▼ 2443 locuitori |
| Fus orar | UTC+2 |
| Cod poștal | 117710 |
| Prezență online | |
site web oficial  GeoNames | |
 | |
Modifică date / text  | |
Ștefan cel Mare (în trecut, Glavacioc) este o comună în județul Argeș, Muntenia, România, formată din satele Glavacioc și Ștefan cel Mare (reședința).
Așezare[modificare | modificare sursă]
Comuna se află în extremitatea sud-estică a județului, la limita cu județele Dâmbovița și Teleorman, în Câmpia Găvanu-Burdea, subdiviziune a Câmpiei Române, pe malul drept al râului Dâmbovnic. Este străbătută de șoseaua județeană DJ659, care o leagă spre nord-est de Slobozia, Mozăceni, Negrași, Rociu, Suseni, Bradu (unde se intersectează cu DN65B) și Pitești (unde se termină în DN65) și spre sud-est în județul Dâmbovița de Șelaru.[4]
În afara Dâmbovnicului, pâraiele Glavacioc și Negrișoara întregesc peisajul hidrografic al apelor curgătoare de pe raza localității. În partea partea de est a comunei se află niște iazuri și o zonă mlăștinoasă a bălților.
Cadrul natural se completează cu aspectele climatice, vegetative, faunistice și pedologice. Astfel, sub aspect climatic localitatea se caracterizează prin tipul temperat-continental cu nuanțe de tranziție. Temperatura medie anuală este specifică sudului țării, adică de aproximativ 10-11 grade C, iar cele medii ale iernii și ale verii sunt de 0-3 grade C, respectiv 21-23 grade C. Precipitațiile medii anuale oscilează în jurul valorilor medii de 500–700 mm.
Vegetația se caracterizează printr-o multitudine de specii stepice, combinate cu păduri, specifice etajului de silvostepă, iar din punct de vedere faunistic peisajul se întregește cu speciile specifice acestui etaj vegetativ, adică: rozătoare (șoarecele de câmp, hârciogul, popândăul etc.), păsări (vrabia, guguștiucul, fazanul, potârnichea), specii de pești etc.
Tipurile de sol întâlnite sunt, mai ales, cele din categoriile molisolurilor și argiluvisolurilor, adică cernoziomurile și solurile argiloiluviale (existente în luncile apelor curgătoare).[necesită citare]
Istorie[modificare | modificare sursă]
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Glavacioc și făcea parte din plasa Glavacioc a județului Vlașca. Avea 2305 locuitori în satele Glavacioc, Ștefan cel Mare (recent înființat, în 1882, prin împroprietărire pe terenul secularizat în 1864 de la mănăstirea Glavacioc) și Șelaru. În comună funcționau o școală mixtă și două biserici.[5]
Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în alcătuirea actuală, în aceeași plasă, având 2100 de locuitori.[6]
În 1931, comuna a luat numele de Ștefan cel Mare, după ce a rămas doar cu acest sat, satul Glavacioc trecând la comuna Șelaru. În 1950, comuna a fost transferată raionului Găești din regiunea Argeș. În 1968, comuna Ștefan cel Mare a trecut la județul Argeș și a preluat înapoi satul Glavacioc de la comuna Șelaru, rămasă în județul Dâmbovița.[7][8]
Monumente istorice[modificare | modificare sursă]
În comuna Ștefan cel Mare se află monumentul istoric de arhitectură de interes național mănăstirea Glavacioc datând din secolele al XIV-lea–al XV-lea, refăcută în secolele al XVII-lea–al XVIII-lea și în 1841–1844, ansamblu alcătuit din biserica „Buna Vestire”, casa domnească, chilii (mijlocul secolului al XVI-lea), chilii dispuse în hemiciclu (1841–1844), clădiri monastice (1841–1844), turn clopotniță (mijlocul secolului al XVI-lea, refăcut în 1829) și zid de incintă (secolele al XIV-lea–al XV-lea, refăcut în secolul al XIX-lea).
Demografie[modificare | modificare sursă]
Componența etnică a comunei Ștefan cel Mare
Români (97,95%)
Necunoscută (2%)
Altă etnie (0,04%)
Componența confesională a comunei Ștefan cel Mare
Ortodocși (97,95%)
Necunoscută (2%)
Altă religie (0,04%)
Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Ștefan cel Mare se ridică la 2.443 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 2.654 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (97,95%). Pentru 2,01% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (97,95%). Pentru 2,01% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[9]
Politică și administrație[modificare | modificare sursă]
Comuna Ștefan cel Mare este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, Ion Parpală[*], de la Partidul Social Democrat, este în funcție din octombrie 2020. Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[10]
| Partid | Consilieri | Componența Consiliului | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Partidul Social Democrat | 6 | |||||||
| Partidul Național Liberal | 3 | |||||||
| Uniunea Salvați România | 2 | |||||||
Economie[modificare | modificare sursă]
În centrul satului Ștefan cel Mare se găsesc, în cea mai mare parte instituțiile publice ale localității cum ar fi: școala, primăria, poliția, dispensarul, farmacia, unitățile comerciale, centrala telefonică, centrul reparații frigidere, etc. Tot pe raza localității se mai întâlnesc și câteva mori, două fabrici de pâine și produse de panificație, acestea din urmă reușind să dea un specific aparte zonei, scoțându-se în evidență a unei regiuni bine reprezentate în producția de cereale. Școala Generală cu clasele I-VIII se află și ea în centrul localității de reședință. Din punct de vedere economic, în zonă se practică extracția petrolului.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în .
- ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2020, Autoritatea Electorală Permanentă
- ^ Google Maps – Comuna Ștefan cel Mare, Argeș (Hartă). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în .
- ^ Lahovari, George Ioan (). „Glavaciocul, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 569.
- ^ „Comuna Glavacioc în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege5.ro. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
- ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în .
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Breviarul statistic al județului Argeș. Comisia națională pentru statistică,1996;
- Iorga, Nicolae, Originea, firea și destinul neamului românesc, vol. I, București, Enciclopedia României, 1938;
- Ștefănescu, Constantin, Spațiul carpatic central european. Rolul său inițial și dinamica populației sale, vol. II, Pitești, Editura Tiparg, 2001;
- Zărnoianu, Viorel-Liviu, Monografia geografică a comunei Ștefan cel Mare, 1999.