Comuna Budeasa, Argeș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Budeasa
—  comună  —
Stemă
Stemă
Budeasa se află în România
Budeasa
Budeasa
Budeasa (România)
Poziția geografică
Coordonate: 44°56′42″N 24°48′08″E / 44.94500°N 24.80222°E

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețActual Arges county CoA.png Argeș

SIRUTA14851

ReședințăBudeasa Mare
Componență

Guvernare
 - primar al comunei Budeasa[*]Nicolae Mihail Rachieru[*][3] ( PSD, )

Altitudine461 m.d.m.

Populație (2011)[1][2]
 - Total 4004 locuitori

Fus orarUTC+2

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Budeasa (în trecut, Budesile) este o comună în județul Argeș, Muntenia, România, formată din satele Budeasa Mare (reședința), Budeasa Mică, Calotești, Gălășești, Rogojina și Valea Mărului.

Așezare[modificare | modificare sursă]

Comuna Budeasa se află în partea central-vestică a județului Argeș și se învecinează la nord cu comuna Mălureni, la nord-est cu comuna Micești, la-est cu comuna Mărăcineni, la sud cu orașul Pitești, la sud-vest cu comuna Bascov și la nord-vest cu comuna Merișani.

Amplasarea și delimitarea comunei Budeasa în cadrul județului Argeș

Din punct de vedere geografic, comuna se situează la contactul dintre Lunca Argeșului și Platfoma Argeșului, subunitate de relief a Podișului Getic. Altitudinile variază între 290 m, în Lunca Argeșului, și 497 m, cotă atinsă de Dealul Bisericeaua[4]. Teritoriul comunei este străbătut de trei cursuri principale de ape: Vâlsanul, care traversează comuna pe limita ei nord-vestică, Argeșul, ce constituie hotarul vestic al comunei, precum și pârâul Budeasa, afluent al Râului Doamnei. Dintre aceste cursuri, Argeșul adună apele mai multor pârâiașe care străbat comuna de la est la vest, mai importante fiind: Valea Mărului, Valea Satului, Valea Albeasca și Valea Ridioasa.

Satele componente sunt: Budeasa Mare, Budeasa Mică, Calotești, Gălășești, Rogojina și Valea Mărului.

Suprafața teritorial-administrativă a comunei Budeasa măsoară 43 km², ceea ce o situează printre unitățile teritorial-administrative cu întindere medie ale județului Argeș.

Din cele 4.300 ha, terenurile agricole dețin ponderea cea mai importantă, și anume 2951 ha (68%). Ele sunt urmate de fondul forestier, care reprezintă circa 40% din suprafața totală a comunei, respectiv 1760 ha. Între loturile agricole, o pondere de circa 28% este deținută de pășuni și livezi[5].

Teritoriul comunei Budeasa (pe ortofotoplan, zonele de verde intens reprezintă suprafețele acoperite de pădure, iar cu verde deschis sunt redate loturile agricole).

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Budeasa

     Români (95,42%)

     Romi (2,04%)

     Necunoscut (2,47%)

     Altă etnie (0,04%)




Circle frame.svg

Componența confesională a comunei Budeasa

     Ortodocși (97,02%)

     Necunoscută (2,47%)

     Altă religie (0,49%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Budeasa se ridică la 4.004 locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 3.838 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (95,43%), cu o minoritate de romi (2,05%). Pentru 2,47% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (97,03%). Pentru 2,47% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[6]

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Comuna Budeasa este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, Nicolae Mihail Rachieru[*], de la Partidul Social Democrat, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[7]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat10          
Partidul Național Liberal2          
Partidul Mișcarea Populară1          

Istorie[modificare | modificare sursă]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Budesile, făcea parte din plasa Pitești a județului Argeș și era formată din satele Budeasa Mare, Budeasa Mică, Rogojina și Redioasa, având în total 809 locuitori ce trăiau în 210 case. În comună existau o biserică și o școală rurală mixtă.[8] La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționau în aceeași plasă și comunele Gălășești și Valea Mărului. Comuna Gălășești, formată din satele Albeasca, Anița, Berendei, Croitori, Lenculești și Popești, avea 448 de locuitori, o biserică și o școală primară rurală.[9] Comuna Valea Mărului era formată din satele Calotești, Ciobotea, Valea lui Neagu și Zisu, populația ei fiind de 836 de locuitori.[10]

Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Bascov a aceluiași județ. Comuna Budeasa (noul nume al comunei Budesile) avea 972 de locuitori în satele Budeasa Mare, Budeasa Mică, Rogojina și Deana;[11] comuna Gălășești fusese desființată, satele ei trecând la comuna Valea Mărului, care avea 1435 de locuitori în satele Berindei, Calotești, Ciubotea, Croitori, Linia Zisului, Popești, Valea Neagului și Albeasca.[12] În 1931 și această comună a fost desființată, satele ei trecând la comuna Budeasa, care avea în compunere așezările Berindei, Budeasa Mare, Budeasa Mică, Calotești, Croitori, Linia Zisului, Popești, Rogojina și Valea Neagului.[13]

În 1950, comuna a fost transferată raionului Pitești din regiunea Argeș. În 1968, a revenit în componența actuală la județul Argeș, reînființat.[14][15]

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

În comuna Budeasa se află patru monumente istorice de arhitectură de interes național: ansamblul casei Hagi Tudorache (dinainte de 1762; ansamblu cuprinzând casa propriu-zisă și zidul de incintă); curtea boierilor Budișteanu (secolele al XVI-lea–al XIX-lea), cuprinzând conacul Budișteanu (1762, refăcut la 1870), ruinele conacului vechi (1598), parcul și anexele (ambele din secolul al XIX-lea); ansamblul bisericii „Adormirea Maicii Domnului” (1796), cu biserica propriu-zisă, două porți, zidul de incintă și mormintele Budiștenilor (secolele al XVIII-lea–al XX-lea, clasificat ca monument memorial sau funerar), ultimele trei aflându-se în satul Budeasa Mare; și biserica „Sfântul Nicolae” (1751) din Gălășești. În comună mai există și două cruci de piatră clasificate ca monumente memoriale sau funerare de interes național: una datând din 1647 și aflată în cimitirul din Budeasa Mare; și alta datând din 1676 și aflată în incinta bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din același sat.

În rest, alte două obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Argeș ca monumente de interes local: biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1819) din satul Calotești; și conacul Tabacovici (1930) din satul Valea Mărului.

Încă din perioada interbelică, un interes deosebit pentru istoria lor au suscitat biserica și conacul (cula) construite de familia Budișteanu în satul Budeasa Mare. Conacul a fost ridicat la 1598, de „Pana căpitan ot Budeasa”, fiului unui anume Petru din Budeasa și frate cu Arsenie postelnic.[16]

În jurul anului 1764, conacul a fost mistuit de un incendiu și reclădit la 1768. De-a lungul timpului a fost vizitat de o serie de personalități (între care și mitropolitul Neofit Cretanul), iar o legendă consemna și staționarea, pentru câteva zile, a regelui Suediei, Carol al XII-lea[17]. Biserica a fost clădită de marele armaș Șerban Budișteanu, și de postelnicul Nicolae Budișteanu, la 1796, pe locul unui lăcaș de lemn mai vechi.[18]

În perioada dintre cele două războaie mondiale, conacul (care încă servea drept reședință familiei Budișteanu) suferă unele transformări, edificiul fiind extins de inginerul Dimitrie Budișteanu. Câteva observații cu privire la importanța monumentului sunt punctate, în această perioadă, de către arhitectul N. Ghika-Budești[19].

Conacul familiei Budișteanu
Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Budeasa, ctitoria familiei Budișteanu

O parte din inscripțiile din biserica Budeasa (inscripțiile, o inscripție pe un policandru și o alta pe o Evanghelie), precum și textul crucii înălțate de Arsenie din Budeasa la 1647 au fost publicate de Virgil Drăghiceanu, în 1927.

După anul 1948, Paul Cernovodeanu și Paula Petrescu au dedicat un studiu bisericii și familiei conacului familiei Budișteanu. În lucrarea respectivă sunt cuprinse toate inscripțiile (din biserică, funerare și din conac). Studiul este însoțit de relevee și planuri, sunt schițate și stucaturile de la etaj, astăzi pierdute. Cei doi autori descriau colecția pe care o dețineau proprietarii conacului (anterior anului 1949). Aceasta se compunea din tablourile de familie, două dintre ele semnate de pictorul I.D. Negulici, o colecție de arme, o colecție de pipe și narghilele, un clavicord de fabricație germană (1798) și alte obiecte, din păcate toate risipite imediat după rechiziționarea conacului de către autoritățile comuniste locale, în 1949.[20]

În 1984, arhitecții Maria și Alexandru Mulțescu au publicat un articol privind câteva monumente de arhitectură civilă din județul Argeș, printre acestea numărându-se Conacul familiei Budișteanu și Casa Hagi Tudorache[21].

Vestigii arheologice prezente în comuna Budeasa[modificare | modificare sursă]

În Lista monumentelor istorice, comuna Budeasa figurează cu nouă monumente, iar în Repertoriul arheologic Național (RAN) cu următoarele situri arheologice:

Nr. crt. Denumire obiectiv și datare Localizare Înscris LMI (cod) Nr. poziții înscrise Înscris în RAN (cod)
1. Ansamblul Casei Hagi Tudorache - sec. XVIII-XX Budeasa Mare AG-II--a-A-13497 2 -
2. Curtea boierilor Budișteanu - sec. XVII-XX Budeasa Mare AG-II-a-A-13498 4 -
3. Ansamblul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” - sec. XVIII Budeasa Mare AG-II-a-A-13496 3 -
4. Mormintele Budiștenilor (sec. XVII-XX) Budeasa Mare AG-IV-m-A-13496.04 1 14860.04
5. Cruce de piatră (în cimitir) - sec. XVII (1647, oct. 13) Budeasa Mare AG-IV-m-13893 1 14860.05
6. Cruce de piatră (în incinta bisericii „Adormirea Maicii Domnului”)

- sec. XVII (1675-1676

Budeasa Mare AG-IV-m-13894 1 -
7. Biserica „Adormirea Maicii Domnului - sec. XIX (1819) Calotești AG-II-m-B-13502 1 -
8. Biserica „Sf. Nicolae” - sec. XVIII (1751) Gălășești AG-II-m-A-13689 1 -
9. Conacul Tabacovici - sec. XX Valea Mărului AG-II-m-B-13840 1 Nu este cazul
10. Necropola tumulară din prima epocă a fierului de la Bunești-„Guia”

(extremitatea sudică a sitului și zona de protecție aferentă)

La limita dintre localitățile

Bunești și Valea Mărului

- - 14913.01
TOTAL 9 15 3

După cum se poate observa, comuna Budeasa figurează în LMI și RAN cu numai trei situri arheologice, situație care nu reflectă o imagine realistă. Se afirmă acest lucru plecând de la o serie de date istorice: atestarea documentară a localităților (1526, satul Budeasa[22]), poziția geografică a unității administrativ-teritoriale și prezența unui număr semnificativ de monumente medievale (cruci, structuri de habitat - conace, biserici).

Mențiunile din secolul al XIX-lea și literatura arheologică permit reconstituirea unei imagini de ansamblu mult mai bogată, adăugându-se cel puțin nouă puncte: descoperiri din Paleolitic la Valea Mărului, două necropole tumulare; o locuire medievală la Gălășești; ruinele vechiului conac al familiei Budișteanu; un sit preistoric în zona cătunului Ciobotea; ruinele unei biserici la est de satul Valea Mărului-Dealul Bisericeaua (sit aflat pe raza comunei învecinate, Micești), fortificația cu val de pământ de pe Dealul Văcăreasca („Cula lui Mircea”).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în . 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  3. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central[*] 
  4. ^ http://www.e-primarii.ro/primaria-budeasa/informatii_de_interes_public.php?id=91, consultat la 27.09.2021.
  5. ^ http://www.e-primarii.ro/primaria-budeasa/informatii_de_interes_public.php?id=91, consultat la 27.09.2021.
  6. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  7. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 
  8. ^ Lahovari, George Ioan (). „Budesile”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 2. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 43. 
  9. ^ Lahovari, George Ioan (). „Gălășești, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 481. 
  10. ^ Lahovari, George Ioan (). „Valea-Mărului, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 712–713. 
  11. ^ „Comuna Budeasa în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  12. ^ „Comuna Valea Mărului în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  13. ^ Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 20. . 
  14. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege5.ro. Accesat în . 
  15. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  16. ^ Spiridon Cristocea, Boieri argeșeni. Căsătorii, prigoniri, despărțiri, Editura Istros, Brăila, 2019, p. 83.
  17. ^ Narcis Dorin Ion, Elitele și arhitectura rezidențială în Țările Române (sec. XIX-XX), Editura Oscar Print, București, 2011, pp. 395-397.
  18. ^ P. Cernovodeanu, P. Popescu, Monumente istorice din comuna Budeasa (raionul și regiunea Pitești), în „Buletinul Monumentelor Istorice”, nr. 1, 1958, pp. 152-153.
  19. ^ N Ghika-Budești, Evoluția arhitecturii în Muntenia și Oltenia, în „Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, XXIX, 1936, fasc. 87-90, p. 116.
  20. ^ Narcis Dorin Ion, op. cit., pp. 403-405.
  21. ^ M. Mulțescu, A. Mulțescu, Noi date privind câteva monumente de arhitectură din județul Argeș, în „Revista Muzeelor și Monumentelor - Monumente Istorice și de Artă”, XV, 1984, 1, pp. 71-74.
  22. ^ Documenta Romaniae Historica, B. Țara Românească, vol. III (1526-1535), întocmit de Damaschin Mioc, Editura Academiei Române, București, doc. 18, p. 32.